Unjustified suspension of tax objection procedure; failure to meet legal conditions for resumption pending related criminal case

Şedinţa publică din data de 14 noiembrie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2020, la data de 15 mai 2020, reclamanta S.C. A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa: să se constate refuzul nejustificat al pârâtei de reluare a procedurii de soluţionare a contestaţiei prealabile înregistrată la Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor sub nr. x/31.03.2015; să se dispună obligarea pârâtei la reluarea procedurii de soluţionare a contestaţiei prealabile, înregistrată sub nr. x.015/23.12.2014, sub sancţiunea penalităţilor de întârziere sau a amenzii, prevăzute la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004; să se dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 162 din 26 septembrie 2023, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis, în parte, acţiunea, având ca obiect " refuz soluţionare cerere" formulată de către reclamanta S.C. A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor.

A dispus obligarea pârâtei la reluarea procedurii de soluţionare a contestaţiei înregistrată sub nr. x/31.03.2015.

Recursul exercitat în cauză

Recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor a declarat recurs împotriva sentinţei nr. 162 din 26 septembrie 2023 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

În opinia recurentei-pârâte sentinţa nr. 162/26.09.2023 a fost pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti cu aplicarea greşită a prevedrilor art. 277 alin. (3) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscală, în speţă nefiind îndeplinite nici în prezent condiţiile legale pentru reluarea procedurii administrative de soluţionare a contestaţiei.

Menţionează recurenta-pârâtă că în mod eronat a reţinut instanţa de fond că " motivul suspendării contestaţiei nr. 134/17.03.2015 formulată de către reclamant împotriva Deciziei de impunere nr. x/12.02.2015 emisă de AJFP Prahova pentru obligaţii fiscale suplimentare în sumă de 5.536.351 RON a încetat…", astfel că se impune reluarea procedurii administrative de soluţionare a contestaţiei.

În continuare recurenta-pârâtă susţine aspectele anterior menţionate, întrucât potrivit informaţiilor furnizate de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Prahova, aceasta a formulat cale de atac împotriva sentinţei penale nr. 153/05.04.2018, pronunţată de Tribunalul Prahova în dosarul penal nr. x/2016, iar din informaţiile publicate pe portalul Tribunalului Prahova, privind Dosarul nr. x/2016, având ca obiect "infracţiuni de evaziune fiscală (Legea nr. 87/1994, Legea nr. 241/2005) rejudecare dosar nr. x/2016", a rezultat faptul că, la data ultimei modificări, respectiv 30.10.2023, dosarul se afla în curs de soluţionare, având în vedere că Hotărârea nr. 238/2023 pronunţată în şedinţa publică din data de 09.10.2023 are drept de apel în 10 zile de la comunicare.

Astfel, rezultă că în cauză nu sunt întrunite condiţiile legale prevăzute de art. 277 alin. (3) din Legea | nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, pentru reluarea procedurii de | soluţionare a contestaţiei administrative formulate de societatea A. împotriva Deciziei de impunere nr. x/12.02.2015, întrucât motivul care a determinat suspendarea încă subzistă.

Arată recurenta-pârâtă că în opinia sa condiţiile de reluare a procedurii de soluţionare a contestaţiei administrative a societăţii A. vor fi indeplinite la data la care dosarul nr. x/2016 va fi soluţionat cu caracter definitiv, respectiv la epuizarea tuturor cailor de atac.

Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă CAST S.R.L.a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului declarat de recurenta-pârâtă, ca nefondat.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Controlul judiciar declanşat de recurenta - reclamantă, are ca obiect constatarea refuzului nejustificat de a se relua procedura administrativă de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva Deciziei impunere nr. x/12.02.2015 emisă de AJFP Prahova pentru obligaţii fiscale suplimentare în suma de 5.536.351 RON.

Prin adresa nr. A-SLP 727/21.04.2020 emisă de AJFP Prahova s-a comunicat societăţii reclamante faptul că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 277 alin. (3) din Legea nr. 207/2015 pentru reluarea soluţionării pe cale administrativă a contestaţiei, întrucât motivul care a determinat suspendarea soluţionării acesteia încă subzistă, pe rolul Tribunalului Prahova dosarul x/2016 având ca obiect infracţiuni de evaziune fiscală fiind în curs de soluţionare.

Potrivit dispoziţiilor art. 214 din O.G. nr. 92/2003 - Suspendarea procedurii de soluţionare a contestaţiei pe cale administrativă (1) Organul de soluţionare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluţionarea cauzei atunci când: a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedură administrativă;

(3) Procedura administrativă este reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea sau, după caz, la expirarea termenului stabilit de organul de soluţionare competent potrivit alin. (2), indiferent dacă motivul care a determinat suspendarea a încetat sau nu.

Prin sentinţa recurată instanţa de fond a admis acţiunea, având ca obiect" refuz soluţionare cerere" formulată de către reclamanta S.C. A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi a dispus obligarea pârâtei la reluarea procedurii de soluţionare a contestaţiei înregistrată sub nr. x/31.03.2015.

Instanţa de fond a reţinut în mod corect că potrivit Rechizitoriului nr. x din data de 18.03.2016, întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi înaintat Tribunalului Prahova, societatea A. este trimisă în judecată numai pentru faptele care au creat un prejudiciu de 1.818.717 RON, prejudiciu care a şi fost achitat, aşa cum confirmă şi A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Ploieşti, prin adresa nr. x/09.02.2016.

Totodată corect s-a constatat că după efectuarea urmăririi penale, prin trimiterea intimatei-reclamante în judecată pentru faptele ce au generat un prejudiciu de 1.818.717 RON, organele judiciare au stabilit că celelalte fapte menţionate în Raportul de inspecţie fiscală nr. x/12.02.2015, pe baza cărora A.N.A.F. a calculat obligaţii fiscale suplimentare în suma de 5.536.351 RON, nu sunt de natură penală.

Având în vedere că motivul suspendării contestaţiei nr. 134/17.03.2015 formulată de către intimata-reclamantă împotriva Deciziei impunere nr. x/12.02.2015 emisă de AJFP Prahova pentru obligaţii fiscale suplimentare în sumă de 5.536.351 RON, a încetat, în temeiul dispoziţiilor art. 214 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, instanţa de recurs în acord cu judecătorul fondului apreciază că se impune a fi reluată procedura administrativă de soluţionare a contestaţiei.

Prin cererea de recurs formulată, recurenta-pârâtă a arătat că este important de precizat faptul că în cauză nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 277 alin. (3) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală pentru reluarea soluţionării pe cale administrativă a contestaţiei formulate împotriva Deciziei de impunere nr. x/12.02.2015, având în vedere că în prezent motivul care a determinat suspendarea soluţionării contestaţiei subzistă, potrivit informaţiilor publicate pe portalul Tribunalului Prahova privind dosarul penal nr. x/2016 (având ca obiect infracţiuni de evaziune fiscală rejudecare dosar nr. x/2016) se află în curs de soluţionare.

În opinia sa, la data la care dosarul penal nr. x/2016 va fi soluţionat definitiv, respectiv epuizarea tuturor căilor de atac, vor fi îndeplinite condiţiile de reluare a soluţionării pe cale administrativă în conformitate cu dispoziţiile pct. 10.2 din OPANAF nr. 3741/2015 privind aprobarea instrucţiunilor pentru aplicarea titlului VIII din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

Înalta Curte observă că recurenta-pârâtă, prin recursul formulat, nu critică faptul că obligaţiile fiscale suplimentare în sumă de 5.536.351 RON, nu au legătură cu dosarul penal.

Într-adevăr, instanţa de recurs constată că nu s-a contestat decizia de suspendare a contestaţiei nr. 205/30.06.2015, dar în decizia de casare s-a stabilit cu autortate de lucru jud. că instanţa trebuie să verifice incidenţa art. 214 alin. (3) din Codul de procedură fiscală, adică dacă se mai impune menţinerea măsurii suspendării.

În soluţionarea prezentei cauze, Înalta Curte menţionează şi Hotărârea CJUE în cauza C-582/20, S.C. B., prin care aminteşte faptul că cerinţele care decurg din dreptul la bună administrare, care reflectă un principiu general al dreptului Uniunii şi în special dreptul oricărei persoane de a beneficia, în ce priveşte problemele sale, de un tratament imparţial şi într-un termen rezonabil, sunt aplicabile unei proceduri de inspecţie fiscală prin care un stat membru pune în aplicare dreptul Uniunii (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 mai 2020, Agrobet CZ, C-446/18, EU:C:2020:369, punctele 43 şi 44, precum şi jurisprudenţa citată, şi Hotărârea din 21 octombrie 2021, CHEP Equipment Pooling, C-396/20, EU:C:2021:867, punctul 48).

Prin urmare, a mai amintit Curtea că este de asemenea necesar, pentru ca dreptul Uniunii să nu se opună unei suspendări a soluţionării unei contestaţii administrative precum cea în discuţie în litigiul principal, ca o astfel de suspendare să nu aducă atingere dreptului la bună administrare şi în special să nu aibă ca efect întârzierea soluţionării acestei proceduri de contestaţie administrativă dincolo de un termen rezonabil. (...)

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor împotriva sentinţei nr. 162 din 26 septembrie 2023 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 14 noiembrie 2024.