Presidential order for state-funded medication invalidated by claimant's death and lack of procedural capacity

Şedinţa publică din data de 13 noiembrie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea adresată Curţii de Apel Suceava la data de 10 mai 2024 şi înregistrată pe rolul secţiei de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2024, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România şi a solicitat ca prin hotărârea pe care va fi pronunţată să se dispună, pe cale de ordonanţă preşedinţială, obligarea pârâţilor la asigurarea către reclamantă, pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală), a medicamentului Bevacizumab (denumire comercială Avastin), până la soluţionarea definitivă a dosarului aflat pe rolul Curţii de Apel Suceava.

În temeiul art. 997 alin. (3) Cod a solicitat ca executarea ordonanţei să se facă fără somaţie sau fără trecerea unui termen.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 70 din 5 iunie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-au respins ca nefondate excepţiile procesuale invocate de pârâţi.

S-a admis cererea de ordonanţă preşedinţială, formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România (ANMDMR).

Au fost obligaţi pârâţii ca, până la soluţionarea litigiului ce face obiectul dosarului nr. x/2024 aflat pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, să asigure reclamantei, pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală), medicamentul Bevacizumab (Avastin).

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 au formulat recurs recurenţii-pârâţi Ministerul Sănătăţii, Guvernul României şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România.

În ceea ce priveşte evocarea cazurilor de casare invocate de către recurenţii - pârâţi, acestea nu vor fi redate în cuprinsul prezentei decizii, având în vedere dispoziţiile art. 499 teza a II-a, potrivit cărora, în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare.

4. Soluţia instanţei de recurs

Examinând motivul de recurs de ordine publică întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., invocat din oficiu prin prisma lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a reclamantei, Înalta Curte constată următoarele:

Excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă este o excepţie de fond (vizează încălcarea unei condiţii de exerciţiu a acţiunii civile), absolută (se încalcă norme de ordine publică) şi peremptorie (admiterea sa conduce la împiedicarea soluţionării fondului cererii), care poate fi ridicată de oricare dintre părţi, de procuror sau de instanţă din oficiu, în tot cursul procesului, potrivit dispoziţiilor art. 56 alin. (3) teza I C. proc. civ.

Conform art. 56 alin. (1) C. proc. civ., poate fi parte în judecată orice persoană care are folosinţa drepturilor civile, iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, lipsa capacităţii procesuale de folosinţă poate fi invocată în orice stare a procesului, actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosinţă fiind lovite de nulitate absolută.

Capacitatea procesuală de folosinţă este acea condiţie de exerciţiu a acţiunii civile constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi şi obligaţii procesuale civile, astfel cum prevede art. 34 C. civ.

În cazul persoanelor fizice, capacitatea de folosinţă, aşa cum statuează art. 35 C. civ., începe la naşterea persoanei şi încetează odată cu moartea acesteia, putând fi limitată numai în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege.

Din perspectivă procesuală, Înalta Curte reţine că potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 40 C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi susţinut numai de către o persoană care deţine capacitate procesuală de folosinţă, sub sancţiunea nulităţii actului de procedură, dispoziţii aplicabile atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât şi în cazul căilor de atac.

În raport de aceste considerente de ordin teoretic, Înalta Curte constată că, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul instanţei de recurs, intimata - reclamantă a decedat.

Prin urmare, la acest moment, reclamanta este lipsit de capacitate procesuală de folosinţă, respectiv de aptitudinea de a avea drepturi şi obligaţii, fiind incidente dispoziţiile art. 40 C. proc. civ.

Totodată, Înalta Curte va avea în vedere şi caracterul intuitu personae al cererii de chemare în judecată, pretenţia solicitată prin cererea de ordonanţă preşedinţială putând fi executată doar faţă de reclamantă, nefiind o obligaţie transmisibilă succesorilor acestuia.

Având în vedere că una dintre condiţiile de exercitare a acţiunii, prevăzută de art. 32 alin. (1) C. proc. civ., nu mai este îndeplinită, Înalta Curte reţine incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din acelaşi cod, va admite recursurile declarate de pârâţi şi va casa sentinţa recurată.

Totodată, Înalta Curte va admite excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a reclamantei şi va anula cererea de ordonanţă preşedinţială, ca fiind formulată de o persoană rămasă fără capacitate procesuală de folosinţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de recurenţii-pârâţi Ministerul Sănătăţii, Guvernul României şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România împotriva sentinţei nr. 70 din 5 iunie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în baza motivului de casare de ordine publică prevăzut art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., invocat din oficiu.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Admite excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă.

Anulează cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., ca fiind formulată de o persoană rămasă fără capacitate procesuală de folosinţă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 13 noiembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.