Government ordered to pay inflation-adjusted damages for unconstitutional pension health contributions; Pension House dismissed for lack of standing

Şedinţa publică din data de 13 noiembrie 2024

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 21.12.2022 sub nr. x/2022, reclamantul A. a chemat în judecată pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând instanţei ca prin hotărâre judecătorească ce o va pronunţa să dispună următoarele:

· să se constate vătămarea drepturilor şi interesele legitime, prin măsura reglementată de art. XXIV pct. 12 şi 13 din O.U.G nr. 130/2021, respectiv prin modificarea Codul fiscal, respectiv prin aplicarea cotei de contribuţie la sistemul de sănătate de 10% în cazul pensiilor ce depăşesc suma lunară de 4000 RON;

· obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor reţinute din pensie cu titlu de CAS, începând cu luna ianuarie 2022 şi până la momentul încetării reţinerii, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi a dobânzii legale penalizatoare prevăzută de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011;

· obligarea pârâţilor să restituie sumele reţinute din pensie cu titlu de CAS, începând cu luna ianuarie 2022 şi până la momentul încetării reţinerii, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi a plăţii dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Reclamantul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XXIV pct. 12 şi 13 din O.U.G nr. 130/2021, în raport cu dispoziţiile art. 44, art. 47, art. 115, art. 125 şi art. 56 din Constituţia României.

1.2. Prin sentinţa nr. 91/07.03.2023 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2022, instanţa a admis excepţia de necompetenţă materială procesuală invocată de pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost înregistrată la data de 16.03.2023 pe rolul Tribunalului Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2022*.

1.3. Prin sentinţa nr. 450/11.05.2023 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2022, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale a secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. A declinat competenţa soluţionării cauzei formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Casa de Pensii Sectorială a MAI şi Guvernul României, în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

1.4. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 06.06.2023, sub nr. x/2023.

Prin încheierea din data de 21.09.2023, instanţa a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, ca urmare a pronunţării deciziei nr. 650/15.12.2022 a Curţii Constituţionale.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 486 din data de 19 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a decis următoarele: (i) a admis în parte acţiunea privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Administraţiei Şi Internelor şi Guvernul României; (ii) a obligat pârâţii să-i plătească reclamantului despăgubiri constând în contravaloarea actualizării cu indicele de inflaţie a sumelor reţinute de la reclamant cu titlu de CASS în baza O.U.G. nr. 130/2021 începând cu data de 01.01.2022 şi care sunt supuse restituirii conform art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 4/2023, actualizare ce se va face prin raportare la data restituirii efective a sumelor prin comparaţie cu data reţinerii aceloraşi sume; (iii) a obligat pârâţii să plătească reclamantului despăgubiri constând în dobânda legală aferentă sumelor reţinute de la reclamant cu titlu de CASS în baza O.U.G. nr. 130/2021, calculată de la data reţinerii sumelor începând cu data de 01.01.2022 şi până la data restituirii; (iv) a respins, în rest, acţiunea, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 486 din data de 19 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs pârâţii Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Administraţiei şi Internelor.

3.1. Recursul declarat de pârâtul Guvernul României

Pârâtul Guvernul României a declarat recurs împotriva sentinţei civile menţionate anterior, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Prin cel dintâi motiv de recurs, recurentul-pârât a susţinut că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004 şi a stabilit în mod nelegal existenţa unei obligaţii de plată în sarcina Guvernului României, fără a verifica îndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale. Instanţa de fond a făcut abstracţie de faptul că sumele pretinse de reclamant reprezintă o componentă a raportului de asigurări sociale cu entităţile plătitoare ale drepturilor de pensie. Procedând astfel, prima instanţă nu a observat că, de principiu, răspunderea civilă delictuală nu putea fi antrenată decât în subsidiar, după acţionarea în judecată a entităţii care plăteşte reclamantului drepturile de pensie şi nici că dreptului reclamantului la restituirea sumelor reţinute nelegal îi corespunde obligaţia corelativă a entităţii plătitoare a acestor drepturi de a restitui sumele.

Astfel, susţine că în măsura în care a stabilit că reclamantul trebuie să beneficieze de restituirea sumelor reţinute din pensie, obligaţia de plată a acestora nu putea fi stabilită decât în sarcina entităţilor care plătesc drepturile de pensie, motiv pentru care nu trebuia angajată răspunderea delictuală a Guvernului României. Prin urmare, instanţa de fond a considerat în mod nejustificat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, iar nu cele speciale cuprinse în Legea nr. 263/2010 privind jurisdicţia asigurărilor sociale.

Printr-un alt rând de critici, recurentul-pârât susţine că prima instanţă a dispus în mod greşit în sarcina sa o obligaţie de plată, atât timp cât Guvernul României nu are capacitate juridică civilă, putând sta în judecată, în calitate de pârât, doar în litigiile de contencios administrativ în care se contestă legalitatea actelor administrative pe care le adoptă, astfel cum rezultă din prevederile art. 102 şi 108 din Constituţie. Raporturile juridice la care participă Guvernul României nu pot avea natură civilă, ci doar administrativă, prin aceasta înţelegându-se raporturi care se nasc, se modifică sau se sting prin manifestarea unilaterală de voinţă a acestui organ al administraţiei publice centrale, realizate în exercitarea atribuţiilor şi competenţelor stabilite de lege, cu scopul de a produce efecte juridice. Aceste alegaţii sunt confirmate şi de prevederile art. 187 şi urm. din Legea nr. 287/2009, dar şi de jurisprudenţa Înaltei Curţi în materie. Astfel fiind, Guvernul României, ca organ colegial, nu are capacitate juridică civilă, iar în situaţia în care ar cădea în pretenţii, fiind obligat la plata unor sume de bani către reclamant, titlul executoriu nu va putea fi dus la îndeplinire.

Mai arată recurentul-pârât că Guvernul României nu are atribuţii în calcularea şi reţinerea din pensii a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate şi nu poate fi obligat să plătească despăgubirile solicitate prin acţiune, câtă vreme sumele au fost calculate şi reţinute de casele teritoriale de pensii sau de casele de pensii sectoriale. Competenţa restituirii sumelor reţinute este dată prin lege, în mod expres, în sarcina caselor de pensii, conform O.U.G. nr. 4/2023, astfel că Guvernul României nu poate fi obligat nici la restituirea sumelor reţinute, nici a accesoriilor constând în actualizarea cu rata inflaţiei şi dobânda legală, în condiţiile în care, potrivit art. 1 alin. (4) din O.G. nr. 13/2011, debitorului obligaţiei băneşti principale îi revine şi sarcina îndeplinirii obligaţiei subsecvente.

Mai învederează recurentul-pârât că, odată cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 4/2023, cererea reclamantului este lipsită de interesul susţinerii sale, care, conform art. 32 alin. (1) C. proc. civ., trebuie să îndeplinească cerinţa de a fi actual atât la data promovării, cât şi pe parcursul soluţionării acţiunii. Cererea este lipsită şi de obiect, câtă vreme, prin intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 4/2023, legiuitorul a stabilit cadrul normativ pentru transpunerea în practică a efectelor deciziei Curţii Constituţionale nr. 650/2022, în sensul solicitat de reclamant.

Arată că, prin O.U.G. nr. 4/2023, a fost stabilită competenţa caselor de pensii teritoriale şi sectoriale de a restitui sumele reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, precum şi sursa bugetară necesară implementării acestor măsuri. Consideră că menţinerea dispoziţiilor hotărârii recurate ar duce la încasarea dublă a acestor sume, deşi legiuitorul a stabilit un cadrul normativ special pentru restituirea acestora şi în condiţiile în care competenţa restituirii sumelor reţinute este dată, prin lege, exclusiv caselor teritoriale/sectoriale de pensii şi/sau entităţilor care plătesc venituri din pensii, Guvernul României neavând atribuţii şi neputând fi obligat la plata dobânzilor legale penalizatoare şi/sau a diferenţelor de sume rezultate din actualizarea sumei datorate în raport cu indicele de inflaţie.

Întrucât solicitarea reclamantului vizează operaţiuni specifice de calcul şi plată/restituire a CASS reţinută din pensie, litigiul priveşte jurisdicţia asigurărilor sociale, astfel încât competenţa de soluţionare a cauzei revine instanţei specializate în jurisdicţia asigurărilor sociale.

Mai arată că, pentru aceleaşi considerente, este nelegală şi soluţia instanţei privind actualizarea sumelor cu rata inflaţiei şi plata dobânzilor legale aferente, respectiv în măsura în care instanţa a apreciat că obligaţia este purtătoare de dobânzi sau impune actualizări ale acesteia în raport cu indicele de inflaţie, în temeiul prevederilor art. 1 alin. (4) din O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, debitorului obligaţiei băneşti principale îi revine şi sarcina îndeplinirii obligaţiei subsecvente.

3.2. Recursul declarat de pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Administraţiei şi Internelor

Pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

Subsumat cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., pârâta a arătat că soluţia pronunţată de instanţa de fond este rezultatul unor erori de raţionament juridic şi de aplicare a legii la situaţie dedusă judecăţii, precum şi de analiză a situaţiei solicitantului de pensie, erori vădite care conduc la restituirea contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate cu încălcarea disp. O.U.G. nr. 4/2023.

Consideră recurenta-pârâtă că soluţia primei instanţe a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, întrucât a creat un raport obligaţional identic cu cel reglementat de O.U.G. nr. 4/2023, deşi trebuia să constate că un astfel de raport există şi să reţină lipsa de interes a acţiunii.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă invocă, sub un prim aspect, greşita aplicare a normelor de drept material, raportat la prevederile O.U.G. nr. 4/2023, la efectele juridice ex nunc ale Deciziei Curţii Constituţionale nr. 650/2022, detaliate în cuprinsul întâmpinării de la fond şi la art. 147 alin. (4) din Constituţie, care stabilesc caracterul general obligatoriu, pentru viitor, al deciziilor Curţii Constituţionale.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă invocă, sub un prim aspect, greşita aplicare a normelor de drept material, raportat la prevederile O.U.G. nr. 4/2023, la efectele juridice ex nunc ale Deciziei Curţii Constituţionale nr. 650/2022, detaliate în cuprinsul întâmpinării de la fond şi la art. 147 alin. (4) din Constituţie, care stabilesc caracterul general obligatoriu, pentru viitor, al deciziilor Curţii Constituţionale.

Recurenta-pârâtă a criticat şi soluţia instanţei de fond pronunţată asupra excepţiei lipsei de interes prin raporte la dispoziţiile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 4/2023, apreciind că acţiunea reclamantului este lipsită de interes întucât folosul practic urmărit, acela de a obţine obligarea pârâtei la restituirea diferenţelor de contribuţie de asigurări de sănătate de 10%, calculată asupra întregii pensii pe perioada ianuarie 2022- decembrie 2022, nu mai subzistă, în condiţiile în care sumele reţinute de la data de 1 ianuarie 2022 şi până la data de 27 decembrie 2022, vor fi restituite din oficiu de Casa Naţională de Pensii, prin casele sectoriale de pensii, în conformitate cu actul normativ menţionat anterior.

Totodată, pârâta susţine greşita respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, arătând că sumele reţinute cu titlu de contribuţie nu se realizează venit la bugetul asigurărilor sociale de stat, ci la bugetul asigurărilor sociale de sănătate. Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne doar a reţinut la sursă şi virat la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate contribuţiile de asigurări de sănătate, neputând restitui sume pe care nu le-a încasat în patrimoniul propriu.

Conform prevederilor O.U.G. nr. 4/2023, restituirea sumelor de bani rezultate în urma eliminării aplicării contribuţiei de asigurări sociale de sănătate se face prin Casa de Pensii Sectorială a M.A.I. însă acestea sunt asigurate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

În plus, recurenta-pârâtă susţine că dreptul la pensie al reclamantului a fost deschis anterior datei de 15.09.2017, acesta beneficiind de o pensie militară stabilită în baza Legii nr. 223/2015, iar în perioada ianuarie- decembrie 2022, a fost grevat de o cotă de contribuţie la Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate în cuantum de 10% din partea de pensie ce depăşea 4000 RON, conform O.U.G. nr. 130/2021. În urma pronunţării Deciziei CCR nr. 650/2022, Casa de Pensii Sectorială a M.A.I. a procedat la sistarea reţinerii contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, precum şi la restituirea sumelor reţinute cu acest titlu. La data de 17.02.2023, s-a publicat în Monitorul Oficial O.U.G. nr. 4/2023, prin care Guvernul României a stabilit modalitatea de restituire a contribuţiilor reţinute în perioada 01.01.2022-27.12.2022. Prin urmare, cererea reclamantului a rămas fără obiect, ca urmare a adoptării actului normativ care reglementează în sensul pretenţiilor solicitate prin acţiune. Totodată, apreciază recurenta-pârâtă şi că cererea a rămas fără interes.

Printr-un ultim rând de critici, recurenta-pârâtă contestă soluţia primei instanţe referitoare la petitele accesorii. Astfel, în ceea ce priveşte capătul de cerere privind obligarea pârâtei la actualizarea sumelor supuse restituirii cu rata inflaţiei şi la plata dobânzii legale, contrar celor reţinute de instanţa de fond, apreciază că această cerere nu a fost fundamentată în drept. În opinia sa, nu poate fi reţinut caracterul ilicit al conduitei pârâtei, care a reţinut sumele reprezentând cote de contribuţie CASS din pensia reclamantului în baza unor dispoziţii legale care se bucurau de prezumţia de constituţionalitate, până la momentul pronunţării deciziei Curţii Constituţionale.

Mai mult decât atât, în cauză, se reţine că executarea creanţei solicitate de reclamant a fost eşalonată prin act normativ, astfel că nu poate fi reţinută nici culpa pârâtei în neexecutarea obligaţiei, aceasta respectând atât actul normativ declarat ulterior neconstituţional, cât şi prevederile O.U.G. nr. 4/2023.

4. Apărările formulate în cauză

La dosarul cauzei nu a fost depusă întâmpinare.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra cererii de recurs

În cauză, reclamantul A. a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o acţiune prin care, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, a invocat vătămarea drepturilor şi interesele sale legitime, prin măsura reglementată de art. XXIV pct. 12 şi 13 din O.U.G nr. 130/2021, anume modificarea Codul fiscal, respectiv prin aplicarea cotei de contribuţie la sistemul de sănătate de 10% în cazul pensiilor ce depăşesc suma lunară de 4000 RON şi a solicitat obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor reţinute din pensie cu titlu de CAS, începând cu luna ianuarie 2022 şi până la momentul încetării reţinerii, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi a dobânzii legale penalizatoare prevăzută de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, precum şi obligarea pârâţilor să restituie sumele reţinute din pensie cu titlu de CAS, începând cu luna ianuarie 2022 şi până la momentul încetării reţinerii, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi a plăţii dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Acţiunea a fost formulată în condiţiile art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, reclamantul invocând şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XXIV pct. 12 şi 13 din O.U.G nr. 130/2021, în raport cu dispoziţiile art. 44, art. 47, art. 115, art. 125 şi art. 56 din Constituţia României.

Prin decizia Curţii Constituţionale nr. 650/15.12.2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 1262/28.12.2022, a fost admisă admis excepţia de neconstituţionalitate a art. XXIV pct. 11 [cu referire la art. 153 alin. (1) lit. f)2) Codul fiscal], pct. 12 [cu referire la art. 154 alin. (1) lit. h) Codul fiscal sintagma "de până la suma de 4.000 RON lunar inclusiv"], pct. 13 [cu referire la art. 155 alin. (1) pct. a1) Codul fiscal], pct. 14 [cu referire la sintagma "venituri din pensii" din cuprinsul titlului secţiunii a 3-a capitolul III al titlului V "Contribuţii sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 16 [cu referire la art. 1573 Codul fiscal], pct. 17 [cu referire la sintagma "precum şi al veniturilor din pensii" din cuprinsul titlului secţiunii a 4-a capitolul III al titlului V "Contribuţii sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 18 [cu referire la art. 168 alin. (1) în privinţa trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2), alin. (5) în privinţa trimiterii la art. 1573 şi alin. (7)1 Codul fiscal] şi pct. 19 [cu referire la alin. (1) lit. a) în privinţa trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2) Codul fiscal] şi art. XXV alin. (1) lit. c) [cu referire la pct. 12, 13, 16, 18 în privinţa alin. (1) şi (5) ale art. 168 Codul fiscal şi pct. 19] din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, dispoziţiile mai sus menţionate fiind declarate neconstituţionale.

Prin O.U.G. nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuţii de asigurări sociale de sănătate a fost reglementată modalitatea de restituire a sumelor reţinute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv.

Pronunţând sentinţa civilă nr. 486 din data de 19 octombrie 2023, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea, obligând pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne să-i plătească reclamantului despăgubiri, constând în contravaloarea actualizării cu indicele de inflaţie a sumelor reţinute de la reclamant cu titlu de CASS în baza O.U.G. nr. 130/2021 începând cu data de 01.01.2022 şi care sunt supuse restituirii conform art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 4/2023, actualizare ce se va face prin raportare la data restituirii efective a sumelor prin comparaţie cu data reţinerii aceloraşi sume, precum şi despăgubiri constând în dobânda legală aferentă sumelor reţinute de la reclamant cu titlu de CASS în baza O.U.G. nr. 130/2021, calculată de la data reţinerii sumelor începând cu data de 01.01.2022 şi până la data restituirii, respingând, în rest, acţiunea ca nefondată.

Împotriva acestei sentinţe, au declarat recurs pârâţii Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Administraţiei şi Internelor. Din conţinutul căii de atac fomulate de recurentul-pârât Guvernul României împotriva sentinţei primei instanţe, rezultă critici ce se circumscriu motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., referitoare la (i) greşita aplicare a prevederilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, respectiv incidenţa în cauză a dispoziţiilor speciale ale Legii nr. 263/2010 privind jurisdicţia asigurărilor sociale; (ii) lipsa capacităţii juridice civile; (iii) lipsa calităţii sale procesuale pasive, (iv) rămânerea cererii fără obiect ori ca lipsită de interes, iar recurenta-pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, subsumat aceluiaşi motiv de casare, a formulat critici de nelegalitate privind lipsa calităţii sale procesuale pasive şi la fondul cauzei, precum şi lipsa de obiect/lipsa de interes a acţiunii. Înalta Curte mai constată că recurenta Casa de Pensii Sectorială a M.A.I. a invocat şi prevederile pct. 4 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., însă motivele invocate nu se circumscriu pretinsei depăşiri a atribuţiilor puterii judecătoreşti, ci în realitate vizează omisiunea valorificării de către prima instanţă, în speţă, a dispoziţiilor O.U.G. nr. 4/2023, din perspectiva unei lipse de interes, critici care se încadrează în motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte va analiza global recursurile declarate de pârâţii Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., punctând elementele de diferenţiere dintre cele două cereri.

Astfel, în ordinea de prioritate a efectelor pe care le produc criticile, Înalta Curte consideră necesar a analiza cu prioritate susţinerile Guvernului României referitoare la incidenţa în cauză a dispoziţiilor speciale ale Legii nr. 263/2010 privind jurisdicţia asigurărilor sociale.

Înalta Curte constată că prezentul litigiu este unul de natura contenciosului administrativ, despăgubirile fiind cerute de reclamant în temeiul art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, care conferă persoanei care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe considerate neconstituţionale sau declarate ca atare să solicite acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului.

Astfel, în raport de obiectul cauzei, acţiunea fiind îndreptată împotriva unei ordonanţe a Guvernului şi de temeiul de drept al cererii, reprezentat de dispoziţiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că îi revine instanţei de contencios administrativ competenţa de a soluţiona prezenta cauză, această soluţie fiind consacrată în mod expres şi de dispoziţiile art. 126 alin. (6) teza finală din Constituţia României.

În ceea ce priveşte pretinsa lipsă a capacităţii juridice civile, recurentul-pârât Guvernul României a susţinut, în esenţă, că nu poate sta în judecată, în calitate de pârât, decât în litigii de drept administrativ în care se contestă legalitatea actelor administrative pe care le adoptă.

Cum pretenţiile reclamantului nu au natură civilă, ci vizează acoperirea prejudiciului suferit ca urmare a vătămării produse prin emiterea de către Guvernul României a unei ordonanţe de urgenţă declarate neconstituţională în parte, Înalta Curte constată că acest pârât nu a fost chemat în judecată în virtutea invocatei capacităţi de drept civil, ci în considerarea capacităţii de drept administrativ ce-i revine în calitate de autoritate emitentă a actului vătămător. Prin urmare şi criticile vizând lipsa capacităţii juridice civile a pârâtului Guvernul României vor fi respinse, ca nefondate.

În continuare, Înalta Curte va examina criticile de nelegalitate referitoare la lipsa calităţii procesuale pasive a fiecărui pârât, din perspectiva calităţii de subiect debitor al raportului juridic dedus judecăţii.

Înalta Curte reţine, pe de-o parte, că pârâtul Guvernul României este emitentul al O.U.G. nr. 130/2021, act normativ declarat neconstituţional, care a produs reclamantului o vătămare a drepturilor şi intereselor sale legitime, şi pe de altă parte, că pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne este instituţia care a reţinut la sursă contribuţiile de asigurări sociale de sănătate din pensia reclamantului şi ulterior a virat aceste sume la bugetul de stat gestionat de Ministerul Finanţelor, iar potrivit art. 1 alin. (1) - (3) din O.U.G. nr. 4/2023 are obligaţia recalculării venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea.

După cum s-a arătat anterior, prezentul litigiu se întemeiază pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, cu denumirea marginală "Acţiunile împotriva ordonanţelor Guvernului", care potrivit alin. (5) oferă posibilitatea promovării unei acţiuni în contencios administrativ ce "poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative".

Cererea de chemare în judecată formulată de reclamant este întemeiată pe acest text de lege şi vizează acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţa declarată neconstituţională. Or, asemenea despăgubiri nu pot fi solicitate decât de la autorul faptei ilicite, emitent al ordonanţei neconstituţionale care a prejudiciat în mod direct reclamantul.

Cu alte cuvinte, din moment ce premisa de formulare a acţiunii o reprezintă "acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţele Guvernului", admisibilitatea unei astfel de acţiuni în pretenţii formulată potrivit art. 9 din Legea nr. 554/2004 este limitată exclusiv la cereri îndreptate împotriva Guvernului României, autoritate publică centrală de la care provine ordonanţa sau ordonanţa de urgenţă (pretins) vătămătoare, fără a fi permisă exercitarea sa în contradictoriu cu alte subiecte de drept public sau privat care, prin aplicarea unei ordonanţe/ordonanţe de urgenţă a Guvernului declarată neconstituţională, au prejudiciat partea reclamantă.

În recurs, pârâtul Guvernul României a susţinut că această obligaţie ar reveni caselor teritoriale de pensii sau caselor de pensii sectoriale, entităţi care au reţinut din pensia reclamantului sumele în discuţie şi care, prin efectul O.U.G. nr. 4/2023, au obligaţia restituirii lor, obligaţie care se extinde şi asupra accesoriilor.

Contrar acestei opinii, faptul că reţinerile din pensie, păgubitoare pentru reclamant, au fost efectuate de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne nu exonerează Guvernul României de plata despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţa declarată neconstituţională.

Acţiunea de faţă nu are ca obiect plata pensiei ori a unor drepturi de pensie, pentru ca raportul juridic litigios să fie legat între reclamant şi casa sectorială de pensii, în raport de atribuţiile conferite prin lege acestei autorităţi, ci, după cum s-a arătat anterior, obiectul cauzei de faţă îl reprezintă acordarea despăgubirilor pentru prejudicii cauzate printr-o ordonanţă de urgenţă declarată neconstituţională, fapta ilicită, temei al angajării răspunderii, constând în emiterea respectivei ordonanţe de către Guvern, în timp ce casele de pensii au efectuat doar operaţiunile materiale de aducere la îndeplinire a dispoziţiilor actului normativ.

Nici împrejurarea că prin O.U.G. nr. 4/2023 se prevede că restituirea sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate se face prin intermediul aceloraşi case de pensii nu este de natură a schimba această concluzie, atât timp cât obiectul cauzei nu poartă asupra executării obligaţiilor instituite prin actul normativ menţionat, ci se solicită repararea unor prejudicii cauzate în mod direct prin ordonanţa de urgenţă declarată neconstituţională.

Înalta Curte mai reţine că pretenţiile în litigiu, ulterior adoptării O.U.G. nr. 4/2023, vizează doar despăgubirile solicitate în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004, sub forma dobânzii legale şi a actualizării sumelor restituite cu indicele de inflaţie. Astfel fiind, obligaţia de plată a despăgubirii nu poate fi imputată caselor de pensii, răspunderea pentru prejudiciul constând, pe de-o parte, în devalorizarea monedei în urma inflaţiei şi, pe de altă parte, în lipsirea reclamantelor de folosinţa sumei solicitate (dobânda legală), aparţinând Guvernului României, care a generat acest prejudiciu prin impunerea în sarcina reclamantului, printr-un act normativ neconstituţional, a obligaţiei de plată a unei contribuţii.

În concluzie, faţă de cauza juridică a acţiunii şi faţă de dispoziţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, în temeiul cărora au fost solicitate despăgubirile ce fac obiectul cauzei de faţă, Înalta Curte constată că există identitate între debitorul raportului juridic dedus judecăţii şi Guvernul României, emitent al actului vătămător, respectiv al ordonanţei de urgenţă declarate neconstituţionale, criticile din recurs ale Guvernului României fiind nefondate.

Din aceste considerente, decurge şi concluzia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, autoritate care nu are calitatea de emitent al ordonanţei de urgenţă declarată neconstituţională şi, astfel, nu-i revine obligaţia reparării prejudiciilor pretinse de reclamant.

Prin urmare, instanţa de fond a reţinut în mod greşit că se impune obligarea casei de pensii la plata unei despăgubiri constând în contravaloarea actualizării cu indicele de inflaţie a sumelor reţinute de la reclamant cu titlu de CASS în baza O.U.G. nr. 130/2021 şi dobânda legală penalizatoare, în condiţiile în care aceasta, prin reţinerile efectuate din pensia intimatului-reclamant, a procedat doar la aplicarea O.U.G. nr. 130/2021, act emis de către Guvernul României, în calitatea sa de legiuitor delegat.

În ceea ce priveşte criticile recurentului-pârât Guvernul României potrivit cărora, prin adoptarea O.U.G. nr. 4/2023, cererea pendinte a rămas fără obiect şi nu mai subzistă interesul intimatului-reclamant de a acţiona, Înalta Curte constată că şi acestea sunt nefondate, câtă vreme prin această ordonanţă s-a dispus doar restituirea sumelor reţinute, actul normativ neavând în vedere asigurarea unei reparaţii integrale a prejudiciului, reprezentat nu numai de pierderea efectivă (damnum emergens), ci şi de beneficiul nerealizat (lucrum cessans), constând în dobânda legală, la care se adaugă actualizarea cu rata inflanţiei, pentru conservarea valorii reale a obligaţiilor băneşti.

În concret, prin ordonanţa menţionată, nu s-a dispus repararea integrală a prejudiciului suportat de intimatul-reclamant prin reţinerile nelegale din pensie, în sensul indexării cu rata inflaţiei a sumelor ce vor fi restituite potrivit O.U.G. nr. 4/2023 şi plăţii dobânzilor legale aferente acestor sume, reţinute în perioada 01.01.2022-27.12.2022, calculate începând cu data primei reţineri şi până la acoperirea integrală a prejudiciului. Astfel, prejudiciul cauzat reclamantului-intimat prin O.U.G. nr. 130/2021, constând în lipsirea sa de folosinţa sumelor de bani ce i-au fost reţinute din pensie şi care îi vor fi restituite eşalonat, dă dreptul la reparaţie, potrivit art. 1.381 C. civ., iar reparaţia trebuie să fie integrală, conform art. 1.385 C. civ., aşadar să cuprindă nu doar pierderea efectiv suferită, reprezentată în speţă de chiar sumele reţinute în mod necuvenit, dar şi beneficiul nerealizat, cuantificat, în cazul obligaţiilor băneşti, la nivelul dobânzii legale, potrivit art. 1.381 alin. (3) rap. la art. 1.535 C. civ.

Drept urmare, contrar susţinerilor recurentului-pârât, Înalta Curte reţine că, în speţă, sunt întrunite condiţiile angajării răspunderii administrative patrimoniale a Guvernului, potrivit art. 9 alin. (5) teza I din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 1.349 C. civ., respectiv: fapta ilicită a Guvernului constă în emiterea O.U.G. nr. 130/2021 cu încălcarea art. 115 alin. (6) din Constituţie, conform celor constatate de Curtea Constituţională prin decizia nr. 650/2022; prejudiciul material constă în lipsirea intimatului-reclamant de folosinţa sumelor ce i-au fost reţinute în baza O.U.G. nr. 130/2021 şi care îi vor fi restituite conform O.U.G. nr. 4/2023, însă doar în cuantum nominal, fără dobânda legală aferentă; legătura de cauzalitate este evidentă, reţinerile fiind realizate în mod direct în baza O.U.G. nr. 130/2021; vinovăţia este prezumată pe baza calităţii Guvernului de emitent al actului neconstituţional.

Astfel, pierderea efectiv suferită, ca prim element de reparare integrală a prejudiciului cauzat reclamantului, este remediată prin actualizarea cu rata inflaţiei a sumelor ce urmează a-i fi restituite conform art. 1 din O.U.G. nr. 4/2023, iar beneficiul de care este lipsit, al doilea element constitutiv al prejudiciului, este remediat prin acordarea dobânzii legale penalizatoare, conform art. 3 alin. (2) şi alin. (3) şi art. 6 din O.G. nr. 13/2011, posibilitatea cumulării acestor două remedii fiind stabilită prin decizia nr. 2/2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii.

Pe cale de consecinţă, vor fi respinse ca nefondate motivele de recurs referitoare la legalitatea soluţiei de obligare la plata accesoriilor aferente debitului principal, atât din perspectiva pretinsei lipsei de interes/obiect a acţiunii, cât şi a argumentelor pe fondul acestei pretenţii.

În concluzie, pentru considerentele expuse anterior, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurentul-pârât Guvernul României, ca nefondat.

Totodată, constatând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, va admite recursul declarat de pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, va casa în parte sentinţa recurată şi rejudecând va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acesteia, constatând că nu justifică participarea în proces pentru capetele de cerere în pretenţii şi va respinge acţiunea formulă în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, urmând a fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Guvernul României împotriva sentinţei civile nr. 486 din data de 19 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Admite recursul declarat de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Administraţiei şi Internelor împotriva sentinţei civile nr. 486 din data de 19 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată şi, rejudecând:

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne pentru capetele de cerere în pretenţii şi în consecinţă, respinge aceste capete de cerere formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, pentru lipsa calităţii procesuale pasive a acestei pârâte.

Menţine în rest sentinţa recurată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 13 noiembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.