Religious property retrocession: Exclusion from special restitution scheme due to prior reconstitution under Law no. 18/1991 and res judicata

Şedinţa publică din data de 31 octombrie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2022, reclamanta PAROHIA ORTODOXA "APĂRĂTORII PATRIEI II" a chemat în judecată pârâta COMISIA SPECIALĂ de RETROCEDARE a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună: anularea în tot a Deciziei nr. 9913/25.11.2021 ca fiind totalmente neîntemeiată; în principal, obligarea pârâtei la reconstituirea şi restituirea în natură terenului în suprafaţă de 2000 m.p.(reprezentând fosta vatră a Mănăstirii Văcăreşti, asa cum a decisă prin sentinţa civilă nr. 5363 pronunţată la data de 25.07.2011 de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, în dosarul nr. x/2009 rămasă definitivă şi irevocabilă, prin care obliga pârâtele Subcomisia Sectorului 4 şi Comisia Municipiului Bucureşti pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate Privată asupra Terenurilor la reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui teren în suprafaţă de 2000 mp) din rezerva terenurilor agricole aflate la dispoziţia Subcomisiei Sectorului 4 pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate Privată asupra Terenurilor, de aceeaşi calitate şi echivalent valoric ca cel naţionalizat, în situaţia în care nu se găseşte un asemenea teren; în subsidiar, obligarea pârâtei să propună măsuri compensatorii Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor pentru terenul în suprafaţă de 2000 m.p.descris mai sus după efectuarea unei expertize tehnice imobiliare -preţuitoare; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata pe care le va face cu judecarea prezentei cauze.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1847 din data de 18.10.2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a-IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta PAROHIA ORTODOXĂ APĂRĂTORII PATRIEI II, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, a formulat recurs reclamanta PAROHIA ORTODOXĂ APĂRĂTORII PATRIEI II, întemeiat pe motivele de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, anularea în tot a Deciziei nr. 9913/25.11.2021 şi, în principal, obligarea pârâtei la reconstituirea şi restituirea în natură terenului în suprafaţă de 2000 m.p. (reprezentând fosta vatră a Mănăstirii Văcăreşti, asa cum a decisă prin sentinţa civilă nr. 5363 pronunţată la data de 25.07.2011 de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, în dosarul nr. x/2009 rămasă definitivă şi irevocabilă sau, în subsidiar, obligarea pârâtei să propună măsuri compensatorii Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor pentru terenul în suprafaţă de 2000 m.p., după efectuarea unei expertize tehnice imobiliare -preţuitoare; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata.

În motivarea recursului, subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a arătat că judecătorul fondului nu a făcut o analiză proprie a susţinerilor reclamantei ci a făcut un copy-paste a întâmpinării depuse de intimata-pârâtă.

Susţine recurenta că, reiterând actele administrative din trecut, instanta de fond a insistat pe aspecte care denotă o "apărare a intimatei-pârâte" neobservând că terenul oferit reclamantei de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor pe amplasamentul propus de către această instituţie, a terenului în suprafaţă de 2000 mp, se suprapune cu un alt numar cadastral, este situat la limita dintre Bucureşti şi Com. Jilava, motiv pentru care nu a putut fi acceptat, pentru că nu prezintă aceleaşi calităţi şi este cu mult diminuat financiar faţă de cel deţinut de reclamantă.

În ce priveşte motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta susţine că pârâta în mod nelegal a respins cererea de retrocedare ca "rămasă fără obiect".

Susţine recurenta că, deşi li s-a oferit un teren, amplasamentul acestuia nu a fost acceptat de Consiliul Parohial, dat fiind faptul că s-a adresat acestei instituţii şi Comisiei Municipiului Bucureşti pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate Privată asupra Terenurilor la reconstituirea dreptului de proprietate, prin executor judecătoresc, să le fie pus la dispoziţie lista terenurilor existenta pe raza Sectorului 4 şi care să aibă aceleaşi coordonate cu terenul deţinut de noi. Răspunsul primit a fost evaziv, confuz şi neclar.

Până la această dată nu a fost semnat niciun proces-verbal de punere în posesie, pârâta respingându-i dreptul în natură prevăzut atât de actul iniţial de proprietate, cât şi prin sentinţa civilă nr. 5363 din 25.07.2011 pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, în dosarul nr. x/2009, rămasă definitivă şi irevocabilă.

Mai arată recurenta că pe terenul solicitat are o valoare de piaţă, la această dată, de peste 2.000.000 euro, faţă de cel propus, care valorează aproximativ 5000 euro.

4. Apărările intimatei

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea în motivele de casre prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., solicitând, în principal, constatarea nulităţii recursului şi în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

În motivare, intimata-pârâtă arată că recurenta nu a respectat dispoziţiile art. 486, 487 din Noul C. proc. civ. privind indicarea motivelor de recurs şi dezvoltarea acestora. Susţinerile recurentei-reclamante nu se încadrează în niciunul din motivele de recurs prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Apreciază că toate susţinerile recurentei-reclamante sunt subsumate în mod formal cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. aceasta criticând, în fapt, aspecte de temeinicie, iar nu de nelegalitate, încercând să se obţină o reinterpretare a materialului probator în etapa procesuală a recursului.

În ce priveste fondul recurslui, intimata-prâtă arată că instanţa de fond a analizat sub toate aspectele criticile formulate de recurenta-reclamantă, aceasta reţinând că Parohia Ortodoxă "Apărătorii Patriei II" a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate, în temeiul altor legi cu caracter reparator.

De la data emiterii Hotărârii nr. 1507, Comisia specială de retrocedare nu mai poate, în niciun fel, să acţioneze asupra pretenţiilor parohiei sau asupra acuzaţiilor aduse de aceasta altor instituţii, întrucât, cererea de retrocedare nr. x/05.12.2005 a fost lăsată fără obiect, iar prin Decizia nr. 9913/25.1 1.23021, temeinică şi legală, cererea a fost scoasă de pe rolul Comisiei speciale de retrocedare, prin prisma motivului anterior prezentat.

Cadrul normativ care reglementează restituirea bunurilor imobile care au aparţinut cultelor religioase din România este reprezentat de O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi, potrivit acesteia, în cazurile în care persoanele solicitante au beneficiat de o reparatie în temeiul altor acte normative nu mai beneficiază de prevederile O.U.G. nr. 94/2000.

Cu privire la solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei să propună măsuri compensatorii Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor pentru terenul în suprafaţă de 2000 m.p., arată intimata că prevederile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ nu permite instanţelor de judecată să dispună retrocedarea/acordarea de măsuri repratorii în sarcina intimatei, având în vedere că, potrivit art. 3 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000, Comisia specială de retrocedare va analiza documentaţia prezentată de solicitanţi pentru fiecare imobil şi va dispune, prin decizie motivată, retrocedarea imobilelor solicitate de cultele religioase, respingerea cererii de retrocedare, dacă se apreciază că aceasta nu este întemeiată, sau va propune acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, în condiţiile stabilite prin legea specială.

Referitor la cheltuieleile de judecată, intimata solicită respingerea acestora sau diminuarea, respectiv exonerarea de la plata acestora.

Recurenta-reclamantă a fromulat răspuns la întâmpinare şi Note de şedinţă.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, Înalta Curte constată că cererea de recurs îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., în sensul că cererea este motivată.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. De asemenea, conform art. 487 alin. (1), recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, iar, potrivit art. 489 alin. (1), recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (3) al aceluiaşi articol, care se referă la invocarea din oficiu a motivelor de ordine publică.

Contrar susţinerilor intimatei-pârâte, prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă apreciază ca fiind nelegală soluţia instanţei de fond de respingere a acţiunii invocând nemotivarea hotărârii prin raportare la faptul că aceasta ar fi preluat copy-paste apărările formulate prin întâmpinare de către intimata-pârâtă, critici ce se încadrează în motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. în conformitate cu care "Casarea unor hotărâri se poate cere . . . . . . . . . .când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei;

Celelalte critici privind nelegala respingere a cererii privind anularea Deciziei nr. 9913/25.11.2021 pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de recurentă, în conformitate cu care "Casarea unor hotărâri se poate cere … când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material."

Înalta Curtea va respinge, pentru aceste considerente, excepţia nulităţii recursului, ca nefondată.

În ce priveşte fondul cererii de recurs, analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei") nu are incidenţă în cauză, instanţa de control judiciar constată că hotărârea recurată nu se rezumă la redarea copy-paste a apărărilor formulate de pârâtă prin întâmpinare, motivarea judecătorului de fond răspunzând adecvat la toate aspectele invocate de reclamantă în cererea introductivă de instanţă.

Nemulţumirea recurentei constând în faptul că prima instanţă ar fi preluat necenzurat argumentele părţii adverse, nu pot fi reţinute ca fiind de natură să atragă incidenţa în cauză a motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.. Chiar dacă judecătorul fondului ar fi preluat în motivare parte din respectivele argumente, acest lucru nu poate echivala cu o necercetare a fondului cauzei câtă vreme acesta a arătat care sunt argumentele şi probele administrate care, trecute prin propriul filtru de analiză, au format convingerea instanţei în sensul soluţiei adoptate.

În acest context, verificând conţinutul sentinţei atacate, Înalta Curte reţine că aceasta îndeplineşte exigenţele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată. De asemenea, în cuprinsul hotărârii judecătoreşti recurate, nu se regăsesc considerente contradictorii, instanţa de fond expunând într-o manieră clară şi coerentă argumentele avute în vedere în adoptarea soluţiei asupra cererii de chemare în judecată, ceea ce face ca acest motiv de casare să fie nefondat.

În continuare, examinând sentinţa atacată şi din perspectiva motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de recurentă, Înalta Curte constată că nu există argumente pentru reformarea hotărârii de fond nici din perspectiva unei pretinse aplicări sau interpretări greşite a normelor de drept material, incidente în cauza prezentă.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs, preponderent, recurenta-reclamantă a preluat aceleaşi argumente prezentate în faţa instanţei de fond, nemulţumirea sa vizând, în esenţă, modul în care instanţa de fond a tranşat cauza în sensul respingerii în tot a pretenţiilor deduse judecăţii.

Înalta Curte reţine că, prin HHH otărârea nr. 1507/15.05.2014, Comisia Municipiului Bucureşti pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a validat propunerea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 2000 m.p., situat în Drumul Dealu Pădurii f.n., în beneficiul Parohiei Apărătorii Patriei II.

Hotărârea nr. 1507/15.05.2014 a fost emisă în executarea sentinţei civile nr. 5363 pronunţată la data de 25.07.2011 de Judecătoria Sector 4 Bucureşti, în dosarul nr. x/2009, devenită definitivă şi irevocabilă.

Prin sentinţa civilă nr. 3351/17.03.2015, pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti în dosarul nr. x/2014, cererea reclamantei de anulare a Hotărârii nr. 1507/15.05.2014, emisă de Comisia Municipiului Bucureşti pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a fost respinsă fiind constatată legalitatea hotărârii de validare a propunerii de reconstituire a dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, respectiv terenului în suprafaţă de 2000 m.p., în beneficiul Parohiei Apărătorii Patriei II.

În acord cu instanţa de fond, Înalta Curte reţine că este irelevantă împrejurarea că nu s-a efectuat punerea în posesie asupra terenului, atâta vreme cât recurenta-reclamantă a refuzat oferta Comisiei Locale de fond funciar nefiind mulţumită de amplasamentul terenului oferit, procesul-verbal de punere în posesie fiind refuzat a fi semnat, fapt recunoscut prin chiar cererea de recurs, iar actul de reconstituire a dreptului de proprietate în baza altei legi de reparaţie (Legea nr. 18/1991) este valabil, nefiind anulat.

De asemenea, prin cererea ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2014, în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 3351/17.03.2015, de către Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, recurenta-reclamantă a solicitat obligarea pârâtor să-i acorde măsuri compensatorii în condiţiile Legii nr. 165/2013 raportat la diferenţa dintre valoarea terenului intravilan ce a aparţinut reclamantei în suprafaţă de 2000 m.p. şi valoarea terenului din str. x f.n., cererea fiind respinsă ca neîntemeiată.

Dat fiind că cererea privind acordarea măsuri compensatorii, în condiţiile Legii nr. 165/2013, a mai fost formulată în cadrul altui dosar şi soluţionată definitiv, o nouă cerere în acest sens nu mai poate fi formulată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului şi va respinge recursul declarat de Parohia Ortodoxă Apărătorii Patriei II împotriva sentinţei civile nr. 1847 din 18 octombrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul declarat de Parohia Ortodoxă Apărătorii Patriei II împotriva sentinţei civile nr. 1847 din 18 octombrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 31 octombrie 2024.