Petition for annulment denied for seeking merits review of pension recalculation rather than citing omission of cassation grounds

Şedinţa publică din data de 29 octombrie 2024

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal la data de 22.07.2022, sub nr. de dosar x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, ca pârâtul să dispună obligarea Casei Judeţene de Pensii Giurgiu la recalcularea pensiei sale, prin marirea bazei de calcul cu 200%, în conformitate cu H.G. nr. 565/1996 şi Legea nr. 3/1977.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin decizia nr. 4750 din 24 octombrie 2023 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a constatat nul recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 542 din 18 martie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

3. Contestaţia în anulare

Împotriva deciziei nr. 4750 din 24 octombrie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2021, recurentul-reclamant a formulat contestaţie în anulare în temeiul dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ.

Arată contestatorul că instanţa de recurs, respingând recursul, a omis să cerceteze motivele de casare invocate în termenul legal, respectiv cele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ. referitoare la existenţa unor motive străine de natura cauzei şi încălcarea autorităţii de lucru judecat a deciziei irevocabile nr. 1431/R din 12 aprilie 2006.

Faţă de aceste considerente, s-a solicitat admiterea contestaţiei în anulare.

4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea formulată, intimata Casa Naţională de Pensii Publice a invocat excepţia nulităţii contestaţiei în anulare pentru nemotivare şi excepţia inadmisibilităţii acesteia.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

Înalta Curte analizând contestaţia în anulare, în raport cu motivele invocate, cu apărările formulate şi cu dispoziţiile legale aplicabile, o va respinge pentru considerentele în continuare arătate.

Cu titlu preliminar, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă excepţia nulităţii şi excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare invocată de intimata - reclamantă.

Argumentaţia contestaţiei în anulare se încadrează în dispoziţiile art. 504 C. proc. civ., urmând a fi analizată din perspectiva motivului invocat.

Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare şi nesuspensivă de executare, îndreptată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive date cu încălcarea anumitor norme de procedură, sau greşite din cauza unor inadvertenţe de ordin formal.

Aceasta poate fi exercitată numai în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de art. 503 din C. proc. civ.

În primul rând, Înalta Curte constată că prezenta contestaţie în anulare nu este inadmisibilă, întrucât motivele invocate sunt prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., iar încadrarea efectivă a argumentelor prezentate în cazurile prevăzute de lege, reprezintă o chestiune ce ţine de temeinicia căii de atac, iar nu de admisibilitatea acesteia.

Motivul de contestaţie în anulare întemeiat pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. nu poate fi reţinută în cauză.

Înalta Curte aminteşte că potrivit dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., "hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când (...) instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen; (...)".

Acest articol are în vedere numai omisiunea de a examina unul dintre motivele de casare invocate de recurent, iar nu argumentele de fapt sau de drept indicate de parte, care, oricât de larg ar fi dezvoltate, sunt întotdeauna subsumate motivului de casare pe care se sprijină.

Atât în literatura de specialitate, cât şi în practica judiciară, se face constant deosebire între motivele de casare şi argumentele ce pot fi invocate în sprijinul acestor motive.

Ca urmare, instanţa de recurs este în drept să grupeze argumentele folosite de recurent în dezvoltarea motivelor de casare, pentru a răspunde printr-un considerent comun, fiind suficient ca instanţa să arate considerentele pentru care a găsit că motivul este neîntemeiat, chiar dacă nu a răspuns la toate argumentele recurentului.

Analizând în continuare susţinerile contestatorului, constată Înalta Curte că, în argumentarea contestaţiei în anulare, contestatorul face referire la o serie de aspecte ce ţin de fondul cauzei, în condiţiile în care, în cadrul contestaţiei în anulare nu se analizează temeinicia soluţiei cu privire la drepturile subiective deduse judecăţii, ci se verifică incidenţa unuia dintre motivele strict şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 503 C. proc. civ.

Instanţa de control judiciar reţine că, în realitate, contestatorul nu este de acord cu modalitatea în care instanţa de recurs a analizat şi soluţionat cererea sa de recurs, respectiv cu faptul că Înalta Curte nu a putut identifica în cadrul cererii de recurs critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa de fond, recurentul neexpunând în ce constă nelegalitatea hotărârii, aspecte care au determinat anularea recursului formulat.

În aceste condiţii, motivele contestaţiei în anulare, nu se încadrează în cazul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., ci tind la o reapreciere a fondului cauzei.

Modalitatea în care instanţa de recurs a analizat cererea de recurs a recurentului, în cauză nefiind vorba despre omisiunea de a analiza un motiv de casare, nu poate fi analizată pe calea contestaţiei în anulare, dat fiind caracterul acesteia, de cale de atac de retractare, instanţa învestită cu soluţionarea sa neexercitând un control de legalitate asupra deciziei atacate.

Contestaţia în anulare nu reprezintă un mijloc procedural pus la dispoziţia părţilor pentru a ataca hotărârea judecătorească devenita anterior definitivă în calea de atac. Aşadar, contestaţia în anulare nu reprezintă un recurs la recurs, ci trebuie să fie justificată numai de circumstanţe esenţiale şi imperative prevăzute la articolul 503 C. proc. civ.

Principiul securitatii raporturilor juridice implică respectarea principiului res iudicata, conform căruia nicio parte nu este îndreptăţită să solicite o revizuire a unei hotarari definitive si irevocabile, obligatorii, si, mai ales, nu în scopul de a obţine o rejudecare si o noua analiza a cauzei. Puterea de control a instantelor ierarhic superioare trebuie exercitată pentru a corecta erorile justitiei, iar nu pentru a se efectua o noua analiza a cauzei. Calea de atac nu trebuie să constituie un apel deghizat, iar posibilitatea de a exista doua opinii diferite asupra obiectului cauzei nu constituie un temei pentru reexaminare. O exceptie de la aceasta regula se admite numai atunci cand este justificata de circumstante riguroase si de substanta (cauza Ryabikh c. Rusiei).

Aşa fiind, Înalte Curte reţine că aspectele invocate de contestator nu fundamentează, în sensul dispoziţiilor citate ale art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., omisiunea instanţei de recurs de a analiza vreunul dintre motivele de casare, întrucât, din analiza lucrărilor dosarului de recurs, se observă că instanţa de control judiciar, pronunţând decizia ce formează obiectul contestaţiei în anulare, a răspuns motivelor de casare invocate de recurentul-reclamant.

Instanţa nu este obligată să răspundă punctual tuturor susţinerilor, acestea pot fi sistematizate în funcţie de legătura lor logică, astfel că nu se poate reţine incidenţa motivului prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., care se referă la omisiunea instanţei de a cerceta vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent, iar nu la argumentele aduse de acesta în susţinerea motivelor de casare, astfel cum s-a reţinut anterior.

Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 508 din C. proc. civ., va respinge contestaţia în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii şi excepţia inadmisibilităţii, invocate de intimata Casa Naţională de Pensii.

Respinge contestaţia în anulare declarată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 4750 din 24 octombrie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 29 octombrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.