Facultative suspension of proceedings following reference of unconstitutionality exception under Art. 413(1)(1) CCP

Şedinţa publică din data de 29 octombrie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, recurentul-reclamant Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din M.A.I. a invocat excepţia de neconstituţionalitate dispoziţiilor legale:

- art. I alin. (1), (3), (4) şi 5 din Ordonanţa de Urgenţă nr. 226 din 30 decembrie 2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, acestea contravenind prevederilor art. 1 alin. (5), art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi (2)., art. 44 alin. (1) şi (2), art. 47 şi art. 53 din Constituţie;

- art. I alin. (1), (5) şi 6 din Ordonanţa de urgenţă nr. 130 din 17 decembrie 2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin încheierea din 16 noiembrie 2023 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a decis următoarele:

Admite cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, cerere formulată de recurenţi. Dispune sesizarea Curţii Constituţionale pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a următoarelor prevederi legale:

- art. I alin. (1), (3)-(5) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 226/2020;

- art. I alin. (1), (5)-(6) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 130/2021.

Suspendă judecarea cauzei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate de către Curtea Constituţională.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva încheierii din din 16 noiembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române prin Direcţia Juridică solicitând admiterea recursului, astfel cum a fost formulat şi repunerea cauzei pe rolul Curţii de Apel Bucureşti în vederea soluţionării acesteia.

Arată recurentul că sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate nu constituie un motiv de suspendare a procesului civil, neregăsindu-se printre cazurile de suspendare de drept sau facultativă prevăzute de C. proc. civ.

Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale prevedea, în forma sa iniţială, posibilitatea suspendării judecăţii pe perioada soluţionării excepţiei de către Curtea Constituţională, însă această măsură a fost înlăturată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 177/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a C. proc. civ. şi a C. proc. pen. a României.

Potrivit art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanţa de judecată poate suspenda judecarea cauzei când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.

Astfel, suspendarea facultativă este reglementată prin norme dispozitive, instanţa de judecată fiind cea chemată să decidă asupra oportunităţii ei, în vederea unei bune administrări a justiţiei.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 1160 din 21 iunie 2016 pronunţată în recurs de secţia a II-a civilă, a statuat că în cazul sesizării Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate în decursul soluţionării unei cereri de chemare în judecată, nu este obligatorie suspendarea judecăţii.

În acest sens, în decizia sus-menţionată se prevede că: "Lipsa unei dispoziţii procesuale exprese în sensul suspendării judecăţii cauzei în cazul admiterii cererii de sesizare a instanţei de contencios constituţional cu excepţia de neconstituţionalitate, precum şi abrogarea art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, care prevedea suspendarea de drept a judecăţii cauzei în intervalul de soluţionare a excepţiei de neconstituţionalitate, relevă intenţia legiuitorului, manifestată în noile reglementări, de nu se impune cu caracter obligatoriu, imperativ, de drept, luarea de către judecător a unei asemenea măsuri; în egală măsură, însă, aceste împrejurări nu pot să conducă la concluzia că instanţa de judecată nu poate suspenda cursul judecăţii în cazul particular de suspendare facultativă, atunci când, în funcţie de elementele cauzei, apreciază că măsura se impune".

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că "pentru identitate de raţiune, aceleaşi argumente se dovedesc valabile şi din perspectiva criticii vizând introducerea cazului de revizuire a hotărârii prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 11 noul C. proc. civ., existenţa cazului de revizuire neînlăturând per se posibilitatea suspendării facultative a judecăţii până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate".

Mai mult, prin Decizia nr. 1106/2010, Curtea Constituţională, prin controlul de constituţionalitate exercitat a priori a respins obiecţia de neconstituţionalitate referitoare la Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a C. proc. civ. şi a C. proc. pen. al României, reţinând, printre altele, că opţiunea legiuitorului în sensul abrogării măsurii suspendării de drept se întemeiază pe faptul că invocarea excepţiilor de neconstituţionalitate de către părţi este folosită de multe ori ca modalitate de a întârzia judecarea cauzelor. Numărul extrem de ridicat al dosarelor aflate pe rolul Curţii Constituţionale ca urmare a invocării frecvente a excepţiilor de neconstituţionalitate determină ca soluţionarea acestora să dureze extrem de mult, în detrimentul celerităţii judecăţii cauzelor.

Curtea a mai reţinut că "această reglementare asigură accesul persoanei la justiţie, atât la instanţa de drept comun, cât şi la instanţa constituţională, părţile beneficiind în continuare de toate mijloacele de apărare care le sunt recunoscute prin lege şi, implicit, de posibilitatea de a-şi realiza, în mod real, drepturile şi a-şi satisface interesele în faţa justiţiei. Abrogarea măsurii suspendării de drept nu impietează asupra efectivităţii dreptului de acces la un tribunal, neconstituind un obstacol în valorificarea acestui drept, de natură a-i pune în discuţie însăşi substanţa."

Totodată, prin aceeaşi decizie, Curtea a reţinut că "abrogarea măsurii suspendării de drept este însoţită de reglementarea unor noi cauze de revizuire în materie civilă, respectiv penală, de natură să asigure părţilor garanţiile specifice dreptului la un proces echitabil. Astfel, în cazul în care excepţia de neconstituţionalitate este admisă şi legea, ordonanţa ori dispoziţia dintr-o lege sau ordonanţă ori alte dispoziţii din actul atacat, care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate de prevederile menţionate în sesizare, au fost declarate neconstituţionale, iar, până la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziei Curţii Constituţionale, hotărârea prin care s-a soluţionat cauza în care a fost invocată excepţia a devenit definitivă, persoanele prevăzute de lege pot cere revizuirea acestei hotărâri."

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, încheierea recurată în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat, reţinând următoarele considerente:

În cauza de faţă motivele de casare invocate nu sunt incidente, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă şi în cea judiciară.

Prin încheierea recurată s-a dispus în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. suspendarea judecăţii cauzei până la soluţionarea de către Curtea Constituţională a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. I alin. (1), (3)-(5) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 şi art. I alin. (1), (5)-(6) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 130/2021.

Criticile formulate împotriva soluţiei de admitere a suspendării judecăţii cauzei până la soluţionarea de către Curtea Constituţională a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. I alin. (1), (3)-(5) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 şi art. I alin. (1), (5)-(6) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 130/2021, sunt nefondate.

Contrar susţinerilor recurentului-pârât, instanţa de recurs constatând că legătura dintre norma vizată de excepţia de neconstituţionalitate şi soluţionarea cauzei reprezintă o condiţie de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale are drept consecinţă posibilitatea suspendării facultative a procesului în condiţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură prealabilă, măsura suspendării fiind lăsată la aprecierea judecătorului, permiţându-i acestuia să îşi exercite rolul activ.

Or, în dosarul dedus judecăţii, reţinând ansamblul circumstanţelor cauzei şi faptul că analiza criticilor formulate în recurs se circumscriu domeniului de aplicare a dispoziţiilor cu privire la care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, este corectă soluţia instanţei de fond de aplicare a măsurii suspendării judecăţii cauzei de vreme ce soluţionarea litigiului dedus judecăţii depinde de caracterul constituţional sau neconstituţional al acestor dispoziţii legale.

Înalta Curte apreciază că susţinerile recurentului pârât în sensul lipsei dispoziţiilor exprese în situaţia suspendării judecăţii cauzei în cazul admiterii cererii de sesizare a Curţii Constituţionaleaceste, nu pot să conducă la concluzia că instanţa nu poate suspenda cursul judecăţii în cazul particular de suspendare facultativă, atunci când, în funcţie de elementele cauzei, apreciază că măsura se impune, fiind aplicabile astfel dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În aceste condiţii, se reţine că este aplicabil art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., fiind vorba de constituţionalitatea unor dispoziţii legale aplicabile litigiului dedus judecăţii, iar suspendarea facultativă a cauzei reprezintă o măsură oportună şi necesară, pentru a se evita pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti în baza unor norme legale a căror neconstituţionalitate este în discuţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române prin Direcţia Juridică împotriva încheierii din 16 noiembrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 29 octombrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.