Joint statutory duty of professional bodies to supervise mixed commission in recognition of medical specialist titles

Şedinţa publică din data de 24 octombrie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal sub numărul de mai sus, reclamanta A. a chemat în judecată Ministerul Sănătăţii şi Colegiul Medicilor din România, solicitând obligarea pârâţilor la soluţionarea cererii sale de recunoaştere a titlului de medic specialist de laborator, sub sancţiunea plăţii de penalităţi pentru fiecare zi de întârziere, în conformitate cu prevederile art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, precum şi obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.

Acţiunea a fost precizată la termenul din data de 19.09.2023 în sensul că s-a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a Comisiei Mixte de Recunoaştere a Titlurilor de Medic Specialist în Specialitatea Medicină de Laborator.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 276 din 14 noiembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal au fost respinse excepţiile invocate.

A fost admisă în parte acţiunea promovată de A., în contradictoriu cu Ministerul Sănătăţii, Colegiul Medicilor din România şi Comisia Mixtă de Recunoaştere a Titlurilor de Medic Specialist în Specialitatea Medicină de Laborator şi au fost obligaţi pârâţii la soluţionarea cererii reclamantei, înregistrate la Ministerul Sănătăţii sub nr. x/08.08.2022.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs pârâtul Colegiul Medicilor din România, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinţei şi, în urma rejudecării, admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, cu consecinţa respingerii acţiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar pe fondul cauzei respingerea acţiunii ca nefondată.

În motivarea recursului, a arătat că instanţa de fond a aplicat şi interpretat în mod eronat dispoziţiile art. 1 alin. (2), (3), (4), art. 5 alin. (1), (2), (5), (6) şi art. 6 alin. (1) din H.G. nr. 764/2017.

A susţinut că nu este prevăzută o procedură prin care cererea de recunoaştere înregistrată la Ministerul Sănătăţii este comunicată Colegiului Medicilor din România sau prin care Comisia mixtă înştiinţează Colegiul medicilor că a primit copia dosarului şi că urmează ca într-un anumit termen să transmită procesul-verbal cu concluziile şi copia dosarului pentru a fi emis de Colegiul Medicilor avizul favorabil.

A menţionat recurentul că nu putea veghea activitatea Comisiei mixte şi modul în care aceasta îşi exercită atribuţiile, deoarece cererile de recunoaştere se înregistrează la Ministerul Sănătăţii, iar Comisia mixtă ia cunoştinţă de cerere şi de dosar în termen de 30 de zile de la data depunerii dosarului complet, când Ministerul Sănătăţii, potrivit art. 5 alin. (2), înaintează o copie a dosarului către comisia mixtă, care este constituită prin ordin al ministrului sănătăţii şi al cărei preşedinte este desemnat de Ministerul Sănătăţii, fapt ce dovedeşte că este subordonată acestui minister.

Prin urmare, nici după ce copia dosarului titularului este înaintată comisiei mixte, Colegiul Medicilor nu are cunoştinţă de existenţa cererii de recunoaştere până în momentul în care Comisia mixtă nu transmite procesul-verbal cu concluziile şi copia dosarului titularului.

Din moment ce Ministerul Sănătăţii este entitatea care are cunoştinţă de cererea de recunoaştere întrucât o înregistrează, constituie dosarul şi transmite copia dosarului Comisiei mixte, a apreciat recurentul că autorităţii publice îi revine sarcina de a supraveghea activitatea Comisiei mixte pe care a constituit-o prin ordin al ministrului sănătăţii şi în cadrul căreia a desemnat preşedintele.

În concluzie, recurentul a solicitat admiterea recursului.

4. Apărările intimaţilor

Intimatul-pârât Ministerul Sănătăţii a formulat întâmpinare, solicitând admiterea recursului şi respingerea acţiunii ca fiind nefondată.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat obligarea pârâţilor la soluţionarea cererii sale de recunoaştere a titlului de medic specialist de laborator, sub sancţiunea plăţii de penalităţi pentru fiecare zi de întârziere.

Soluţionând cauza, instanţa de fond a respins excepţiile invocate şi a admis în parte acţiunea, obligând pârâţii la soluţionarea cererii reclamantei.

Pârâtul Colegiul Medicilor din România a contestat sentinţa de fond şi a formulat critici din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., apreciind că instanţa a interpretat şi a aplicat greşit cadrul normativ incident în speţă raportat la situaţia de fapt stabilită.

Potrivit acestui motiv de recurs, încălcarea normelor de drept material se poate face prin aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt, extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică sau restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor legale, precum şi prin încălcarea unor principii generale de drept. Altfel spus, textul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. se referă fie la nesocotirea unei norme de drept material, fie la interpretarea ei eronată, în sensul că instanţa a dat o greşită interpretare a acesteia sau faptele au fost reţinute greşit în raport de exigenţele textului de lege.

Faţă de cele constatate, Înalta Curte reţine că în cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a normelor legale incidente în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate.

Recurentul a susţinut greşita aplicare şi interpretare a dispoziţiilor art. 1 alin. (2), (3), (4), art. 5 alin. (1), (2), (5), (6) şi art. 6 alin. (1) din H.G. nr. 764/2017, potrivit cărora:

Art. 1 (...) (2) Analizarea solicitărilor de recunoaştere a titlurilor prevăzute la alin. (1) se face de către o comisie mixtă constituită prin ordin al ministrului sănătăţii.

(3) Comisia mixtă prevăzută la alin. (2) este formată din preşedinte, doi membri şi un secretar. Preşedintele şi un membru sunt desemnaţi la propunerea comisiilor de specialitate ale Ministerului Sănătăţii, iar celălalt membru şi secretarul sunt desemnaţi la propunerea Colegiului Medicilor din România.

(4) Recunoaşterea profesională a titlurilor prevăzute la alin. (1) se face de către Ministerul Sănătăţii, prin ordin al ministrului, după avizarea de către Colegiul Medicilor din România a raportului comisiei mixte prevăzute la alin. (2), şi se finalizează cu autorizarea titularului prin eliberarea certificatului de membru de către Colegiul Medicilor din România, în vederea exercitării profesiei de medic pe teritoriul României cu titlul de medic specialist în specialitatea echivalată, cu respectarea normelor în vigoare. (...)

Art. 5 - (1) Cererea de recunoaştere a titlului este soluţionată în maximum 90 de zile de la data înregistrării dosarului complet la Ministerul Sănătăţii.

(2) În termen de 30 de zile de la data depunerii dosarului complet, Ministerul Sănătăţii înaintează o copie a dosarului către comisia mixtă prevăzută la art. 1 alin. (2). (...)

(5) În cadrul procedurii prevăzute la alin. (3), comisia mixtă poate solicita titularului documente suplimentare privind abilităţile însuşite, formări complementare finalizate prin titluri de calificare adiţionale specializării deţinute, experienţa profesională însuşită, criterii suplimentare de autorizare în profesie în statul în care acesta a exercitat profesia. Solicitarea se face în termen de maximum 15 zile de la primirea dosarului, cu precizarea datei-limită de prezentare a documentelor suplimentare cerute, calculată cu respectarea termenului prevăzut la alin. (1).

(6) În cazul întârzierii depunerii documentelor suplimentare solicitate cu mai mult de 10 zile de la data-limită stabilită la alin. (5), comisia mixtă suspendă procedura până la data primirii documentelor solicitate. În aceste situaţii termenul prevăzut la alin. (1) se prelungeşte corespunzător numărului de zile de suspendare. (...)

Art. 6 - (1) În cazul în care formarea de specialist analizată întruneşte toate cerinţele prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. a) şi art. 5 alin. (3), comisia mixtă înaintează către Colegiul Medicilor din România procesul-verbal cu concluziile comisiei şi o copie a dosarului titularului. Pe baza raportului emis de către comisia mixtă, Colegiul Medicilor din România transmite Ministerului Sănătăţii avizul favorabil de recunoaştere.

A susţinut recurentul că nu putea veghea activitatea Comisiei mixte şi modul în care aceasta îşi exercită atribuţiile, deoarece cererile de recunoaştere se înregistrează la Ministerul Sănătăţii, iar Comisia mixtă ia cunoştinţă de cerere şi de dosar în termen de 30 de zile de la data depunerii dosarului complet, când Ministerul Sănătăţii, potrivit art. 5 alin. (2), înaintează o copie a dosarului către comisia mixtă, care este constituită prin ordin al ministrului sănătăţii şi al cărei preşedinte este desemnat de Ministerul Sănătăţii, fapt ce dovedeşte că este subordonată acestui minister.

Prin urmare, a arătat că, nici după ce copia dosarului titularului este înaintată comisiei mixte, Colegiul Medicilor nu are cunoştinţă de existenţa cererii de recunoaştere până în momentul în care această comisie nu transmite procesul-verbal cu concluziile şi copia dosarului titularului.

Din moment ce Ministerul Sănătăţii este entitatea care are cunoştinţă de cerere de recunoaştere întrucât o înregistrează, constituie dosarul şi transmite copia dosarului Comisiei mixte, a apreciat recurentul că acestei autorităţi publice îi revine sarcina de a supraveghea activitatea Comisiei mixte pe care a constituit-o prin ordin al ministrului sănătăţii şi în cadrul căreia a desemnat preşedintele.

Din analiza dispoziţiilor legale enunţate anterior, instanţa de control judiciar constată, în acord cu judecătorul fondului, că recunoaşterea profesională a titlurilor de calificare de medic specialist dobândite într-un stat terţ se face de către Ministerul Sănătăţii, în colaborare cu Colegiul Medicilor din România.

Aşadar, este vorba despre o colaborare între două instituţii, iar paşii de urmat sunt detaliaţi de prevederile din H.G. nr. 764/2017: cererea este depusă la Ministerul Sănătăţii care verifică existenţa unui dosar complet, dosarul complet este înaintat Comisiei Mixte care poate solicita lămuriri, concluziile comisiei mixte sunt transmise Colegiului Medicilor pentru aviz, iar apoi recunoaşterea se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii şi se comunică titularului şi Colegiului

Prin urmare, expresia colaborării dintre cele două instituţii este dată chiar de modalitatea de organizare şi funcţionare a comisiei mixte, din care fac parte membri desemnaţi de Ministerul Sănătăţii şi Colegiul Medicilor.

Astfel, deşi această Comisie este distinctă şi are atribuţii diferite de cele ale entităţilor arătate anterior, nu se poate susţine cu suficient temei că activitatea acesteia şi modul de îndeplinire a propriilor competenţe sunt străine recurentului.

Faţă de cele expuse anterior, susţinerile recurentului sunt neîntemeiate, întrucât fiecare dintre cele două instituţii trebuie să vegheze la respectarea atât a propriilor atribuţii, dar şi ale Comisiei Mixte, ai cărei membri i-au desemnat.

În concluzie, având în vedere că termenul de soluţionare a cererii de 90 de zile a fost cu mult depăşit, acesta fiind calculat de la momentul la care reclamanta a depus ultimele documente, din acel punct nemaifiind cerute alte lămuriri, în mod corect s-a dispus obligarea instituţiilor pârâte, inclusiv a recurentului, la soluţionarea cererii reclamantei.

Având în vedere că nu s-au conturat elemente de nelegalitate a sentinţei de fond, fiind pronunţată cu interpretarea şi aplicarea corectă a normelor legale incidente, argumentele expuse în calea de atac a recursului nefiind apte să determine casarea acesteia, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul exercitat în cauză, cu consecinţa menţinerii sentinţei de fond.

În temeiul art. 453 din C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurentul Colegiul Medicilor din România la plata către intimata A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5905 RON, reprezentând onorariu avocaţial 5855 RON, dovedit prin înscrisurile depuse la dosarul instanţei de recurs, plus 50 RON taxă judiciară de timbru depusă la dosarul de fond .

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de pârâtul Colegiul Medicilor din România împotriva sentinţei nr. 276 din 14 noiembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Colegiul Medicilor din România împotriva sentinţei nr. 276 din 14 noiembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul Colegiul Medicilor din România la plata către intimata A. a sumei de 5905 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 24 octombrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.