Scope of material error in cassation annulment: inadmissibility of re-examining merits via extraordinary remedy

Şedinţa publică din data de 17 octombrie 2024

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea ce face obiectul contestaţiei în anulare

Prin decizia nr. 785 din 13 februarie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a anulat recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din data 10 ianuarie 2023 şi a deciziei nr. 24/R-CONT din 10 ianuarie 2023 ale Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

2. Contestaţia în anulare exercitată în cauză

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2024, împotriva deciziei de la pct. 1 a formulat contestaţie în anulare recurentul-reclamant A., solicitând anularea deciziei nr. 785 din 13 februarie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2021, rejudecarea recursului formulat de reclamantul A. împotriva încheierii din data 10 ianuarie 2023 şi a deciziei nr. 24/R-CONT din 10 ianuarie 2023 ale Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în sensul soluţionării acestuia pe fond.

Contestatorul a expus, în esenţă, critici în sensul că decizia a cărei anulare o solicită este nelegală întrucât, deşi legea prevede sancţiunea nulităţii recursului nemotivat, instanţa a dispus în mod eronat anularea acestuia.

Consideră că soluţia de anulare reprezintă o eroare materială, întrucât nu au fost analizate motivele de recurs invocate şi nici nu s-a făcut vreo referire la acestea, hotărârea fiind, astfel, lipsită de fundament juridic şi lovită de nulitate absolută. Contestatorul apreciază că prin această soluţie i-a fost îngrădit accesul la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţia României şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, ceea ce echivalează cu o încălcare gravă a ordinii de drept şi cu un tratament discriminatoriu din partea instanţei.

În susţinerea acestor critici, contestatorul subliniază că instanţa nu a motivat în ce temei a fost respinsă cererea de ajutor public judiciar, formulată şi pentru taxa judiciară aferentă cererii de repunere pe rol. Arată că această cerere (formulată la data de 14.09.2022) includea în mod expres şi taxa de 25 RON datorată pentru repunerea pe rol, pe lângă taxa de 50 RON pentru recurs, astfel încât nu se putea dispune anularea cererii de repunere pe rol ca netimbrată şi, implicit, perimarea recursului.

În opinia contestatorului, atât încheierea din 10.01.2023, cât şi decizia atacată sunt lovite de nulitate absolută, întrucât omit să răspundă motivelor invocate şi să analizeze actele depuse în susţinerea recursului.

A invocat, de asemenea, practica anterioară a Curţii de Apel Piteşti, care, în cauze similare, a solicitat clarificări privind valabilitatea cererii de ajutor public judiciar pentru taxa aferentă cererii de repunere pe rol, iar ulterior aceasta a fost admisă pentru întreaga sumă.

Contestatorul subliniază că în prezenta cauză Înalta Curte nu a făcut nicio referire la aceste aspecte şi nici la cererea de reexaminare admisă ulterior, ceea ce confirmă caracterul vădit nelegal al soluţiei şi reaua-credinţă a instanţei, ce se circumscrie abaterilor disciplinare şi chiar faptelor penale, atrăgând răspunderea statului pentru prejudiciile cauzate.

3. Apărările formulate în cauză

3.1. Intimata Comuna Guşoeni a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare şi menţinerea deciziei nr. 785/12.02.2024, pronunţată de ÎCCJ-SCAF în dosarul nr. x/2021, ca fiind temeinică şi legală.

3.2. Legal citaţi, ceilalţi intimaţi nu au depus întâmpinări faţă de contestaţia în anulare.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

Examinând contestaţia în anulare în raport cu decizia atacată şi dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că este nefondată.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege.

Conform dispoziţiilor art. 503 din C. proc. civ.:

"(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata. (2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:

1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia;

2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;

3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;

4. instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.

(3) Dispoziţiile alin. (2) pct. 1, 2 şi 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs."

Deşi contestatorul nu a indicat vreunul dintre motivele contestaţiei în anulare, prevăzute la art. 503 C. proc. civ., se poate deduce că, în opinia sa, dezlegarea dată recursului său este rezultatul unei erori materiale.

În ceea ce priveşte semnificaţia conceputului de "eroare materială" cuprins în dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ. a fost dezvoltată doctrinar şi jurisprudenţial prin opoziţie cu eroarea de judecată, subliniindu-se că vizează greşeli evidente în legătură cu aspectele formale ale judecăţii, în principal cu caracter procedural, sau situaţii în care se confundă ori se omit date materiale importante ale cauzei, nefiind permisă reexaminarea fondului prin prisma reaprecierii probelor administrate.

În speţă, se constată că eroarea materială invocată de către contestator ca fiind săvârşită de instanţă nu poate fi încadrată în prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., întrucât constatarea nulităţii recursului nu este rezultatul unei simple şi evidente erori materiale, ci a modului în care instanţa a înţeles să aplice dispoziţiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

Aşadar, aspectele invocate de contestator nu se încadrează în sintagma "erori materiale", ci reprezintă critici de legalitate, vizând pretinse erori de judecată şi constituind un veritabil "recurs la recurs", imposibil de analizat pe cale contestaţiei în anulare.

Cât priveşte susţinerile contestatorului că nu au fost analizate motivele de recurs invocate şi nici nu s-a făcut vreo referire la acestea, hotărârea fiind, astfel, lipsită de fundament juridic şi lovită de nulitate absolută, Înalta Curte reaminteşte că recursul a fost soluţionat în baza unei excepţii, respectiv a excepţiei nulităţii pentru neîncadrarea acestuia în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., aceasta fiind o excepţie absolută care face inutilă cercetarea fondului cauzei.

Calea de atac fiind soluţionată pe excepţie, înseamnă că instanţa de control a făcut aplicarea art. 248 alin. (1) C. proc. civ., aspecte faţă de care nu sunt incidente dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., nefiind o omisiune în cercetarea motivelor de recurs.

Prin apărările sale, contestatorul solicită, practic, ca această instanţă să considere că argumentele invocate prin cererea de recurs pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi că, aşa fiind, instanţa de recurs a omis să le cerceteze. O astfel de abordare, însă, nu este admisibilă într-o cale de atac de retractare întrucât s-ar repune în discuţie modul în care instanţa de recurs a soluţionat recursul, respectiv excepţia de nulitate pentru nemotivare, or, această cale extraordinară de atac nu are menirea de a crea o cale de atac suplimentară, un "recurs la recurs" în favoarea părţii care o exercită, ci reprezintă un remediu procedural utilizat în cazuri specifice, limitativ prevăzute de C. proc. civ.. Legiuitorul nu a intenţionat ca, pe calea contestaţiei în anulare, să deschidă părţilor posibilitatea formulării unei noi căi de atac, prin care să fie analizate ori reanalizate aspecte de temeinicie şi/sau legalitate ale hotărârii judecătoreşti, ci acest mijloc procedural a fost destinat exclusiv pentru îndreptarea unor nereguli procedurale expres şi limitativ prevăzute de C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în raport de dispoziţiile art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte, constatând că în cauză nu sunt incidente motivele prevăzute de dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 şi 3 din C. proc. civ., va respinge contestaţia în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 785 din 13 februarie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021, ca nefondată.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 17 octombrie 2024.