Material error in canceling appeal: timeliness of appeal filed on deadline with postal receipt

Şedinţa publică din data de 17 octombrie 2024

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea ce face obiectul contestaţiei în anulare

Prin decizia nr. 1610 din 20 martie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal:

- a admis excepţia tardivităţii recursului formulat de recurenta-reclamantă A. S.R.L.;

- a respins recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 561 din 29 decembrie 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat;

- a respins recursul formulat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei nr. 561 din 29 decembrie 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat;

- a admis recursurile formulate de recurenţii-pârâţi Ministerul Finanţelor prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş împotriva sentinţei nr. 561 din 29 decembrie 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal;

- a casat în parte sentinţa recurată şi a trimis cauza pentru o nouă judecată la aceeaşi instanţă;

- a menţinut în rest sentinţa atacată cu privire la respingerea excepţiei de nelegalitate invocată de reclamantă, admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a DGRFP Timişoara şi respingerea petitului privind obligarea pârâţilor la repararea prejudiciilor.

2. Contestaţia în anulare exercitată în cauză

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2024, împotriva deciziei de la pct. 1 a formulat contestaţie în anulare recurenta-reclamantă A. S.R.L., în temeiul dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., solicitând anularea deciziei nr. 1610 din 20 martie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2022, în sensul rejudecării recursului formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 561/29.12.2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, întrucât în mod eronat a fost respins ca tardiv formulat.

În motivarea contestaţiei în anulare, contestatoarea a susţinut, în esenţă, existenţa unei erori materiale evidente în soluţionarea recursului său, în sensul că, prin decizia nr. 1610/20.03.2024, instanţa de recurs a respins recursul ca tardiv formulat, deşi acesta a fost depus în termenul legal. Contestatoarea explică faptul că sentinţa civilă nr. 561/29.12.2022 a Curţii de Apel Timişoara i-a fost comunicată la data de 25.01.2023, iar termenul de 15 zile pentru declararea recursului a expirat la data de 10.02.2023, vineri. În aceeaşi zi, recursul a fost transmis atât prin e-mail, cât şi prin poştă cu scrisoare recomandată, dovada fiind recipisa purtând ştampila oficiului poştal. Înregistrarea efectivă la instanţă a avut loc la data de 13.02.2023, prima zi lucrătoare ulterioară. Contestatoarea arată că instanţa de recurs nu a avut în vedere aceste dovezi şi a omis verificarea plicului prin care recursul a fost transmis prin poştă, ceea ce constituie o eroare materială de tipul celor avute în vedere de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., adică o greşeală evidentă în legătură cu aspectele formale ale judecăţii.

Susţine că jurisprudenţa Înaltei Curţi a consacrat că eroarea materială aptă să atragă admisibilitatea contestaţiei în anulare presupune respingerea recursului ca tardiv, ca insuficient timbrat sau ca introdus de o persoană fără calitate, deşi la dosar există dovezi contrare, iar pentru verificarea acestor situaţii nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor. În doctrină s-a subliniat că această reglementare este o preluare a vechii dispoziţii din art. 318 C. proc. civ. 1865 referitoare la "greşeala materială", vizând acele vicii fundamentale de natură formală care impun, în mod automat, o soluţie diferită asupra recursului.

În consecinţă, contestatoarea susţine că în cauză se verifică exact o asemenea ipoteză, respectiv o respingere eronată a recursului ca tardiv formulat, deşi acesta a fost transmis în termen, atât electronic cât şi prin poştă, cu respectarea tuturor cerinţelor legale. Ca urmare, solicită admiterea contestaţiei în anulare, anularea hotărârii atacate şi judecarea pe fond a recursului.

3. Apărările formulate în cauză

3.1. Intimata Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, ca neîntemeiată.

3.2. Intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, ca nefondată.

3.3. Legal citaţi, ceilalţi intimaţi nu au formulat întâmpinări faţă de contestaţia în anulare.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

Examinând contestaţia în anulare în raport cu decizia atacată şi dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că este nefondată.

Înalta Curte constată că prezenta contestaţie în anulare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cărora:

"(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: (...) 2. Dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; (...)"

Contestatoarea apreciază că aceste dispoziţii sunt incidente în cauză, întrucât instanţa de recurs a reţinut în mod eronat că recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. este tardiv formulat, deşi, în opinia sa, recursul a fost transmis în termenul legal, astfel că dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Înalta Curte reţine că, pentru a fi incident acest caz de contestaţie în anulare, este necesar ca hotărârea împotriva căreia se îndreaptă contestaţia să fie pronunţată în soluţionarea căii de atac a recursului, iar contestatoarea să invoce existenţa unor erori materiale, săvârşite de instanţa de control judiciar, care au influenţat soluţia astfel pronunţată. În definirea cazului de contestaţie în anulare privitor la existenţa unor erori materiale, textul de lege are în vedere greşelile materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, ce conduc la retractarea hotărârii pronunţate şi pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

Contestaţia în anulare nu are menirea de a crea o cale de atac suplimentară, un "recurs la recurs" în favoarea părţii care o exercită, ci reprezintă un remediu procedural utilizat în cazuri specifice, limitativ prevăzute de C. proc. civ.. Legiuitorul nu a intenţionat ca, pe calea contestaţiei în anulare, să deschidă părţilor posibilitatea formulării unei noi căi de atac, prin care să fie analizate ori reanalizate aspecte de temeinicie şi/sau legalitate ale hotărârii judecătoreşti, ci acest mijloc procedural a fost destinat exclusiv pentru îndreptarea unor nereguli procedurale expres şi limitativ prevăzute de C. proc. civ.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că în cauză nu se invocă de către contestatoare o greşeală materială a instanţei de recurs, cu privire la date sau elemente ale dosarului cauzei. Motivele prezentate în contestaţia în anulare se referă la însăşi legalitatea deciziei atacate, contestatoarea formulând critici asupra modului în care instanţa de recurs a înţeles să aplice dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 181 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Contestatoarea solicită, practic, a se da o altă interpretare dispoziţiilor legale, invocând, astfel, aplicarea greşită a acestora, şi nu o "eroare materială", astfel cum este reglementată această noţiune de prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Este adevărat că doctrina şi jurisprudenţa constantă în materie au statuat că, prin eroare materială, ca temei al unei contestaţii în anulare, se înţelege orice eroare materială evidentă în legătură cu aspectele formale ale judecăţii în recurs, cum ar fi respingerea recursului ca tardiv sau anularea lui ca insuficient timbrat ori făcut de o persoană fără calitate, deşi la dosar se găsesc dovezi din care rezultă că a fost depus în termen, a fost legal timbrat, ori formulat de o persoană îndreptăţită a-l declara şi, pentru verificarea acestor situaţii, nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

Însă, contrar susţinerilor contestatoarei, instanţa de recurs a apreciat în mod corect, în raport de actele şi lucrările dosarului, faptul că recursul reclamantei este tardiv formulat, pentru considerentele expuse în decizia atacată.

Pentru considerentele expuse, în raport de dispoziţiile art. 508 C. proc. civ., constatând că în cauză nu este incident motivul prevăzut de dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 acelaşi Cod, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1610 din 20 martie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2022, ca nefondată.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 17 octombrie 2024.