Extraordinary appeal for annulment: scope of "omission to examine cassation grounds" under Art. 503(2)(3) CPC

Şedinţa publică din data de 17 octombrie 2024

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 20 septembrie 2017, pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - Administraţia pentru Contribuabilii Mijlocii Craiova, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună anularea Deciziei de impunere nr. x/22.12.2015 privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală, a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/22.12.2015 emis de către AJFP Olt, Deciziei nr. 510/27.07.2017 privind soluţionarea contestaţiei formulată împotriva Deciziei de impunere nr. x/22.12.2015 emisă de DGRFP Craiova, precum şi obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin încheierea din 20 mai 2019, instanţa de fond a respins proba cu interogatoriu propusă de reclamantă, a stabilit obiectivele expertizei fiscale şi, totodată, a dispus emiterea unei adrese către expertul B. în vederea efectuării expertizei încuviinţată în cauză cu obiectivele stabilite şi enunţate în cuprinsul încheierii.

Prin încheierea din 3 iunie 2019, instanţa de fond a apreciat că obiecţiunile aduse de reclamantă prin apărător, la acest termen, nu sunt de natură să conducă la modificări ale obiectivelor stabilite la termenul din 20 mai 2019, motiv pentru care le-a respins.

Prin sentinţa civilă nr. 388/2019 din 21 octombrie 2019, Curtea de Apel Craiova a respins acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova-Administraţia pentru Contribuabilii Mijlocii Craiova, ca nefondată.

3. Cererea de recurs

Împotriva acestor încheieri şi a sentinţei anterior menţionate a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

4. Hotărârea ce face obiectul contestaţiei în anulare

Prin decizia nr. 2857 din 19 mai 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva încheierilor din 20 mai 2019 şi 3 iunie 2019, precum şi împotriva sentinţei civile nr. 388/2019 din 21 octombrie 2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

5. Calea extraordinară de atac exercitată în cauză

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2024, la data de 19.02.2024, recurenta-reclamantă A. S.R.L. a formulat contestaţie în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., solicitând anularea deciziei menţionate la pct. I.4., cu consecinţa rejudecării recursului promovat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 388/2019 din 21.10.2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2017, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată aşa cum a fost formulată.

Contestaţia în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. se axează pe critica potrivit căreia instanţa de recurs, prin decizia civilă nr. 2857/19 mai 2022, a omis să cerceteze în mod real motivele de recurs formulate de recurenta-reclamantă (contestatoarea din cauză), limitându-se la preluarea formală şi aproape integrală a considerentelor instanţei de fond.

Astfel, contestatoarea arată că Înalta Curte nu a examinat criticile întemeiate pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., privind încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, deşi acestea vizau dispoziţii fiscale şi contabile esenţiale, precum art. 21 alin. (4) lit. f) şi r), art. 145 şi art. 146 din Legea nr. 571/2003, respectiv art. 6 din Legea contabilităţii nr. 82/1991. În loc să analizeze efectiv aceste critici, instanţa de recurs a reprodus pasaje din sentinţa atacată, inclusiv concluziile instanţei de fond, ceea ce nu echivalează cu o verificare reală şi autonomă a motivelor de recurs. Contestatoarea invocă în acest sens exigenţele art. 6 par. 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului, susţinând că s-a adus atingere dreptului său la un proces echitabil.

Totodată, arată că instanţa de recurs a omis să cerceteze şi motivul întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., referitor la lipsa motivării hotărârii sau la existenţa unor motive contradictorii ori străine de natura cauzei. Contestatoarea susţine că Înalta Curte a apreciat, în mod formal şi general, că hotărârea de fond ar fi motivată clar şi coerent, fără a răspunde însă criticii punctuale conform căreia instanţa de fond a motivat soluţia doar prin reluarea constatărilor organelor fiscale, fără a analiza probele administrate nemijlocit în proces. Printre aceste probe se regăsesc raportul de expertiză fiscală şi numeroase înscrisuri care atestă realitatea tranzacţiilor comerciale, soluţiile organelor de urmărire penală de clasare pentru pretinse fapte de evaziune, precum şi documentele justificative aferente facturilor contestate. Omiterea de a analiza în mod concret aceste aspecte ar echivala, potrivit contestatoarei, cu o nesocotire a exigenţelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Prin urmare, se susţine că instanţa de recurs nu a cercetat în mod efectiv motivele de recurs, ci s-a rezumat la aprecieri abstracte şi la preluarea motivării instanţei de fond, fără a se pronunţa asupra criticilor de nelegalitate invocate. Această conduită judiciară ar justifica incidenţa motivului de contestaţie în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., fiind vorba de o omisiune de analiză a unor motive de recurs care, dacă ar fi fost verificate, ar fi putut conduce la o soluţie diferită.

6. Apărările formulate în cauză

Intimatele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt au depus întâmpinare comună, prin care au solicitat respingerea contestaţiei în anulare, în principal, ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca nefondată.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

Examinând contestaţia în anulare în raport cu decizia atacată şi dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că este nefondată.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac şi îmbracă două forme: contestaţia în anulare obişnuită sau de drept comun [art. 503 alin. (1) C. proc. civ..] şi contestaţia în anulare specială [art. 503 alin. (2) C. proc. civ..]. Contestaţia în anulare poate fi exercitată numai pentru motivele anume prevăzute de lege.

Prezenta contestaţie este întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., potrivit cărora:

"(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: (...) 3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen; (...)", contestatoarea susţinând, în esenţă, că instanţa de recurs a omis să cerceteze în mod real motivele de recurs formulate, limitându-se la preluarea formală şi aproape integrală a considerentelor instanţei de fond.

Astfel, analizând hotărârea atacată, prin prisma prevederilor legale care reglementează contestaţia în anulare specială, se constată că decizia în cauză nu se circumscrie ipotezei prevăzute la art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., întrucât nu se poate identifica o omisiune a instanţei de recurs de a cerceta vreunul dintre motivele de casare invocate în termen.

Înalta Curte reţine că prin cercetarea motivelor de casare se înţelege analiza motivelor de casare, astfel cum au fost formulate de parte prin cererea de recurs, iar nu omisiunea instanţei de recurs de a răspunde fiecărui argument de fapt şi de drept invocat de recurent, acestea trebuind să fie subsumate unuia dintre motivele de casare prevăzute de lege. Neexaminarea tuturor argumentelor invocate în susţinerea unui motiv de casare sau gruparea argumentelor pentru a răspunde la motivul de casare printr-un considerent comun, nu poate fi considerată omisiune de a cerceta respectivul motiv de casare.

În cauză, se constată că instanţa de recurs a răspuns tuturor motivelor de casare invocate de recurenta-reclamantă, respectiv celor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., în considerentele deciziei fiind prezentate argumentele care au fundamentat soluţia de respingere a recursului, ca nefondat.

În plus, se reţine că, prin exercitarea căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare pentru motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., nu poate fi cenzurat modul în care instanţa de recurs, analizând motivele de casare, a înţeles să răspundă acestora.

De altfel, din modul de redactare, dar şi din conţinutul contestaţiei în anulare, contestatoarea tinde la anularea unei hotărâri cu consecinţa rediscutării cauzei pentru că, în opinia sa, aceasta nu a fost bine soluţionată, or, o astfel de abordare nu poate fi primită.

Contestaţia în anulare nu are menirea de a crea o cale de atac suplimentară, un "recurs la recurs" în favoarea părţii care o exercită, ci reprezintă un remediu procedural utilizat în cazuri specifice, limitativ prevăzute de C. proc. civ.. Legiuitorul nu a intenţionat ca, pe calea contestaţiei în anulare, să deschidă părţilor posibilitatea formulării unei noi căi de atac, prin care să fie analizate ori reanalizate aspecte de temeinicie şi/sau legalitate ale hotărârii judecătoreşti, ci acest mijloc procedural a fost destinat exclusiv pentru îndreptarea unor nereguli procedurale expres şi limitativ prevăzute de C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că în cauză nu este incident motivul prevăzut de dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., va respinge contestaţia în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 2857 din 19 mai 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017, ca nefondată.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 17 octombrie 2024.