Administrative complaint over case-file corrections rejected; appeal deemed unfounded and dismissed.

Şedinţa publică din data de 17 octombrie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 24 februarie 2023, sub nr. x/2022, urmare a declinării competenţei teritoriale, prin sentinţa nr. 14/2023/9.02.2023 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei, Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru Judecători şi Tribunalul Iaşi, deoarece Ministerul Justiţiei, prin Adresa nr. x din 07.04.2022 nu răspunde concret şi efectiv cererii sale adresată Ministerului Justiţiei la data de 23.03.2022, Consiliul Superior al Magistraturii prin Adresa nr. x/2022 din 05.05.2022 nu răspunde concret şi efectiv cererii sale din 26.04.2022, formulată în temeiul Legii nr. 554/2004 şi Legii nr. 317/2004 art. 41 alin. (1), iar Tribunalul Iaşi, prin Adresa nr. x/23.02.2022 nu răspunde integral cererii sale din 19.02.2022, înregistrată sub nr. x/B.P./23.02.2022 şi nici prin Adresa nr. x/26.05.2022 nu răspunde integral cererii sale din 26.04.2022 înregistrată sub nr. x/B.P./28.04.2022 şi nici Adresa Tribunalului Iaşi nr. 57/B.P./08.06.2022 nu soluţionează punctele 5 şi 6 din Cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii care a înaintat-o spre soluţionare Tribunalului Iaşi cu nr. x/2022 unde a fost înregistrată sub nr. x/B.P./10.05.2022, prin care i se comunică:

"Tribunalul Iaşi nu deţine informaţiile solicitate de dumneavoastră la punctele 5 şi 6 din prezentul memoriu, cu privire la modalitatea de calcul a complexităţii dosarelor, având în vedere faptul că implementarea la nivelul aplicaţiei Ecris a modificărilor sistemului de stabilire a gradului de complexitate a cauzelor intră în atribuţiile Direcţiei Tehnologia Informaţiei din cadrul Ministerului Justiţiei".

Prin urmare, a solicitat instanţei ca pârâţii să-i răspundă integral cererilor adresate acestora, şi anume:

(1)să dispună ca Tribunalul Iaşi, Consiliul Superior al Magistraturii şi Ministerul Justiţiei să precizeze autoritatea publică/persoana care trebuie să rectifice şi să radieze înregistrarea dosarului penal nr. x/2021 de către Tribunalul Iaşi, secţia penală si să-l înregistreze sub nr. x/2016, număr sub care a fost înregistrat iniţial de Tribunal Botoşani, secţia penală unde a fost judecat în camera preliminară în dosar penal nr. x/2015, dar în calea de atac a camerei preliminare a fost strămutat la Curtea de Apel Iaşi, secţia penală, ca urmare a sentinţei penale nr. 330 din 29 mai 2018 pronunţată în dosar penal nr. x/2018 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, dar din eroare sau neglijenţă a fost retrimis pentru judecarea fondului în dosar penal nr. x/2016 la Tribunalul Botoşani, secţia penală, instanţă care şi-a declinat competenţa abia ca urmare a invocării de către inculpata A. a excepţiei necompetenţei teritoriale, instanţa motivând la pagina 8 paragraf 11 din sentinţa penală nr. 146 din 15.11.2021 pronunţată în dosar penal nr. x/2016 Tribunal Botoşani, secţia penală definitivă fără cale de atac "nu este vorba despre o simplă necompetenţă teritorială ce poate conduce la o nulitate relativă şi care ar fi putut fi invocată într-un anumit termen conform art. 282 a 1.4 C. proc. pen., ci despre o veritabilă prorogare judiciară de competenţă;

(2)să dispună ca Tribunalul Iaşi şi/sau Ministerul Justiţiei - Direcţia Tehnologia Informaţiei să rectifice şi să radieze înregistrarea dosarului penal nr. x/2021 de către Tribunalul Iaşi, secţia penală şi să-l înregistreze sub nr. x/2016, număr sub care a fost înregistrat iniţial de Tribunal Botoşani, secţia penală unde a fost judecat în camera preliminară în dosar penal nr. x/2015, dosarul fiind strămutat la Curtea de Apel Iaşi, secţia penală, în calea de atac a camerei preliminare, ca urmare sentinţei penale nr. 330 din 29 mai 2018 pronunţată în dosar penal nr. x/2018 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală;

(3)să dispună ca Tribunalul Iaşi, Consiliul Superior al Magistraturii şi Ministerul Justiţiei să respecte şi să aplice dispoziţiile din Regulament din 17 decembrie 2015 de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 1.375 din 17 decembrie 2015 publicată în Monitorul Oficial nr. 970 din 28 decembrie 2015 art. 111 alin. (1) - "În cazul trimiterii cauzei de la o secţie la alta în condiţiile legii, dosarul îşi păstrează numărul şi este repartizat aleatoriu. Aceeaşi regulă se aplică în cazul trimiterii dosarului la sau de la un complet specializat";

(4)să dispună ca Tribunalul Iaşi, Consiliul Superior al Magistraturii şi Ministerul Justiţiei să precizeze cine trebuie să corecteze şi să dispună corectarea "cifrei complexităţii dosarului nr. x/2021 de 219" şi cifra complexităţii dosarului penal nr. x/2016 şi numărul de părţi de "49", care se regăseşte în formula de calcul a complexităţii dosarului penal, deoarece este incorect numărul 49 al părţilor, care include inculpata A. şi părţile civile vătămate cu încălcarea art. 32 alin. (2)" Părţile din procesul penal sunt inculpatul, partea civilă şi partea responsabilă civilmente", deci nu şi părţile vătămate.

(5)să dispună ca Tribunalul Iaşi, Consiliul Superior al Magistraturii şi Ministerul Justiţiei să precizeze dacă "cifra complexităţii dosarului nr. x/99.2021 este de 219" a fost stabilită potrivit modalităţii de calcul prevăzută în luna octombrie 2010 de "Grupul de lucru privind stabilirea volumului optim de muncă şi asigurarea calităţii activităţii în instanţe din cadrul CSM" sau a fost stabilită potrivit modalităţii de calcul prevăzută de Hotărâre C.S.M., secţia pentru judecători nr. 609/2016.

(6)să dispună ca Tribunalul Iaşi, Consiliul Superior al Magistraturii şi Ministerul Justiţiei să dispună măsuri în vederea corectării şi completării art. 39 din Ordinul de serviciu pentru anul 2021 pentru Tribunalul Iaşi anexă la Decizia nr. 83 din data de 20.12.2020 privind organizarea activităţii administrativ-judiciare la Tribunalul Iaşi pentru anul 2021, cu privire la procedura de înregistrare a unui dosar penal după declinarea competenţei teritoriale a unei alte instanţe penale, urmare a strămutării cauzei în calea de atac a camerei preliminare, respectiv cu păstrarea numărului de dosar penal de la instanţa la care a început judecata în camera preliminară în care instanţa s-a pronunţat asupra cererilor şi excepţiilor şi a constatat legalitatea sesizării instanţei prin rechizitoriu.

(7)obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 43 din 5 aprilie 2023, Curtea de Apel Suceava:

- a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii;

- a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei procedurii prealabile invocată de pârâtul Tribunalul Iaşi;

- a admis excepţia inadmisibilităţii cererii completatoare, invocată de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii şi a respins această cerere ca inadmisibilă;

- a respins cererea de chemare în judecată introductivă formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători şi Tribunalul Iaşi, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei de fond a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Recurenta A. formulează critici de nelegalitate împotriva sentinţei civile nr. 43/05.04.2023 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, susţinând că hotărârea este afectată de vicii procedurale, de lipsa unei motivări efective şi de o aplicare greşită a normelor de drept material incidente în materia contenciosului administrativ.

Din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta arată că instanţa de fond a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, întrucât nu s-a pronunţat asupra tuturor capetelor de cerere formulate în acţiunea introductivă şi în completarea acesteia, depusă la primul termen de judecată. Instanţa nu a analizat solicitările privind rectificarea şi radierea înregistrării dosarului penal nr. x/2021, respectarea dispoziţiilor art. 111 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, corectarea cifrei complexităţii dosarului, precum şi măsurile administrative necesare pentru remedierea situaţiei create prin încălcarea normelor regulamentare. De asemenea, instanţa nu a indicat autoritatea competentă să dispună măsurile solicitate, deşi acestea vizau acte administrative infralegale şi operaţiuni administrative care puteau fi supuse controlului de legalitate în temeiul Legii nr. 554/2004.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta susţine că hotărârea este nemotivată, întrucât nu cuprinde considerentele esenţiale care să justifice soluţia de respingere a cererii. Instanţa a omis să analizeze în mod concret dacă răspunsurile primite de la autorităţile publice vizate au fost conforme cu obligaţiile legale de soluţionare a cererilor administrative, în special în raport cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. h) şi i), art. 2 alin. (2), art. 7 alin. (5) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. De asemenea, instanţa nu a motivat de ce nu a considerat incidentă ipoteza refuzului nejustificat de soluţionare a cererii, deşi recurenta a invocat expres această situaţie şi a probat existenţa unei vătămări a dreptului său de a beneficia de o înregistrare corectă şi legală a dosarului penal, conform normelor regulamentare aplicabile.

Cu privire la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta arată că instanţa de fond a aplicat greşit normele de drept material, în special cele din Legea nr. 554/2004 şi Legea nr. 317/2004, ignorând faptul că refuzul autorităţilor de a dispune măsuri administrative pentru corectarea înregistrării dosarului penal şi pentru verificarea eficienţei manageriale a instanţelor implicate constituie acte administrative asimilate, susceptibile de control judiciar. Instanţa a apreciat în mod eronat că nu există o vătămare a dreptului sau interesului legitim, deşi recurenta a indicat în mod clar dispoziţiile regulamentare încălcate, a probat existenţa unei decizii infralegale contrare reglementărilor superioare şi a arătat că autorităţile nu au răspuns concret şi efectiv cererilor sale. În plus, instanţa a validat o practică administrativă nelegală, prin care dosarul penal a fost înregistrat sub un alt număr, cu încălcarea principiului păstrării numărului dosarului în caz de strămutare sau declinare de competenţă, consacrat de art. 111 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor.

În concluzie, recurenta solicită admiterea recursului, casarea sentinţei civile nr. 43/2023 şi trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât instanţa de fond nu a analizat fondul cauzei în mod complet şi legal, nu s-a pronunţat asupra tuturor capetelor de cerere şi a pronunţat o hotărâre nemotivată, cu încălcarea normelor de procedură şi de drept material aplicabile în materia contenciosului administrativ.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru apărările dezvoltate la filele x/verso dosar.

4.2. Intimatul-pârât Tribunalul Iaşi a depus întâmpinare prin care, în principal, a solicitat admiterea excepţiei nulităţii recursului întrucât motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar, a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat, pentru apărările dezvoltate la dosar.

5. Aspecte procesuale

Excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare de intimatul-pârât Tribunalul Iaşi, a fost respinsă pentru argumentele arătate în partea introductivă a prezentei decizii.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Recurenta-reclamantă A. critică soluţia pronunţată de instanţa de fond, criticile formulate fiind circumscrise dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

a) Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. - neanalizarea tuturor capetelor de cerere

Recurenta susţine că instanţa de fond nu s-ar fi pronunţat asupra tuturor capetelor de cerere, în special cele vizând rectificarea şi radierea înregistrării dosarului penal nr. x/2021, respectarea art. 111 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, corectarea cifrei complexităţii dosarului şi identificarea autorităţii competente.

Această critică este nefondată. Din analiza sentinţei atacate rezultă că instanţa de fond a examinat în mod detaliat fiecare solicitare formulată de reclamantă, inclusiv cele din cererea completatoare. Instanţa a reţinut că răspunsurile autorităţilor pârâte au fost formulate în limitele competenţelor legale şi că nu se poate reţine existenţa unui refuz nejustificat de soluţionare a cererii, în sensul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. De asemenea, instanţa a analizat şi excepţia inadmisibilităţii cererii completatoare, pe care a admis-o motivat, constatând că nu a existat o solicitare prealabilă adresată autorităţii competente, ceea ce exclude incidenţa unui refuz nejustificat.

Prin urmare, instanţa s-a pronunţat asupra tuturor capetelor de cerere, iar simpla nemulţumire a recurentei faţă de soluţia adoptată nu echivalează cu o neanalizare a acestora. Nu se poate reţine o încălcare a normelor de procedură care să atragă nulitatea hotărârii.

b) Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. - lipsa motivării hotărârii

Recurenta susţine că hotărârea este nemotivată, întrucât nu ar cuprinde considerentele esenţiale care să justifice soluţia de respingere a cererii. Această susţinere este contrazisă de conţinutul sentinţei civile nr. 43/2023, care cuprinde o analiză detaliată a cererii introductive, a cererii completatoare, a întâmpinărilor formulate de pârâţi, precum şi a excepţiilor invocate. Instanţa a motivat în mod clar de ce nu se poate reţine existenţa unui refuz nejustificat, indicând dispoziţiile legale incidente [art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (2), art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004], precum şi jurisprudenţa relevantă în materie, potrivit căreia simpla nemulţumire faţă de conţinutul unui răspuns nu echivalează cu un refuz nejustificat.

De asemenea, instanţa a analizat competenţele legale ale fiecărei autorităţi pârâte, reţinând că Ministerul Justiţiei nu are atribuţii privind înregistrarea dosarelor pe rolul instanţelor, iar Consiliul Superior al Magistraturii nu are competenţă în soluţionarea aspectelor administrative invocate, acestea fiind de resortul Inspecţiei Judiciare, deja sesizată.

În concluzie, hotărârea este motivată în mod suficient şi pertinent, în conformitate cu cerinţele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

c) Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - aplicarea greşită a normelor de drept material

Recurenta susţine că instanţa de fond ar fi aplicat greşit dispoziţiile Legii nr. 554/2004 şi ale Legii nr. 317/2004, ignorând caracterul de acte administrative asimilate al refuzurilor autorităţilor de a dispune măsuri administrative.

Această critică este, de asemenea, nefondată. Instanţa de fond a analizat în mod corect natura juridică a răspunsurilor emise de autorităţile pârâte, reţinând că acestea nu constituie refuzuri nejustificate în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, întrucât nu exprimă o voinţă explicită de a nu soluţiona cererea, ci reprezintă răspunsuri formulate în limitele competenţelor legale. Mai mult, instanţa a constatat că nu există o vătămare concretă a unui drept sau interes legitim, întrucât recurenta nu a indicat în mod clar care ar fi dreptul afectat şi în ce mod ar fi fost prejudiciată.

În ceea ce priveşte aplicarea art. 111 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor, instanţa de fond a reţinut că dispoziţiile regulamentare invocate nu au fost încălcate, întrucât înregistrarea dosarului sub un nou număr s-a realizat conform Ordinului de serviciu pentru anul 2021 al Tribunalului Iaşi, aprobat prin Decizia nr. 83/30.12.2020, care permite această procedură în caz de declinare de competenţă.

În concluzie, instanţa de fond a aplicat corect normele de drept material incidente, iar critica formulată de recurenta sub acest aspect nu poate fi primită.

Prin urmare, aspectele invocate de către recurenta-reclamantă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea sentinţei recurate, întrucât aceasta este legală şi temeinică, fiind pronunţată cu respectarea dispoziţiilor procedurale şi materiale aplicabile în materia contenciosului administrativ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse la punctul anterior, constatând că nu sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanta A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 43 din data de 5 aprilie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 17 octombrie 2024.