Securitate collaborator finding upheld; appeal dismissed as court rejects minority-age and coercion defenses.

Şedinţa publică din data de 17 octombrie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 10 ianuarie 2023, sub nr. x/2023, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul A..

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 785 din 9 mai 2023, Curtea de Apel Bucureşti:

- a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârât, ca neîntemeiată;

- a respins excepţia inadmisibilităţii, invocată de pârât, ca neîntemeiată;

- a admis pe fond cererea formulată de reclamantul Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A.;

- a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei de fond a declarat recurs pârâtul A., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Recurentul-pârât A. formulează critici privind aplicarea greşită a normelor de drept material de către Curtea de Apel Bucureşti, în cadrul sentinţei civile recurate. Fundamentul recursului constă în interpretarea eronată a dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în raport cu situaţia personală a recurentului, care susţine că, la data semnării angajamentului de colaborare cu Securitatea, era minor, neîmplinind vârsta de 16 ani.

Recurentul arată că angajamentul de colaborare a fost semnat la data de 15.01.1975, când era elev la Liceul Agricol din Curtea de Argeş şi avea vârsta de 15 ani şi 9 luni, ceea ce, în opinia sa, îl plasează în afara definiţiei legale a colaboratorului, conform art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Acest text legal prevede că persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră vârsta de 16 ani, nu pot fi considerate colaboratori, în măsura în care această împrejurare se coroborează cu alte probe. Recurentul susţine că instanţa de fond a interpretat greşit sintagma "data colaborării", considerând că aceasta se referă la întreaga perioadă de furnizare a informaţiilor, şi nu la momentul iniţial al semnării angajamentului, care, în opinia sa, este decisiv pentru stabilirea calităţii de colaborator.

În continuare, recurentul invocă faptul că, în perioada colaborării, a fost supus unor constrângeri instituţionale şi sociale, fiind recrutat ca elev, apoi ca militar în termen, iar ulterior ca angajat, în condiţii de presiune şi ameninţare, fără posibilitatea reală de a refuza sau de a întrerupe colaborarea. În acest sens, se susţine că voinţa exprimată nu a fost liberă şi conştientă, ci rezultatul unui context coercitiv specific regimului totalitar, ceea ce ar trebui să fie avut în vedere în interpretarea normelor legale incidente.

Recurentul mai arată că informaţiile furnizate nu au avut relevanţă pentru securitatea naţională, nu au generat consecinţe negative pentru persoanele vizate şi nu au condus la restrângerea drepturilor şi libertăţilor acestora. Prin urmare, în opinia sa, nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de lege pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii, iar instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pronunţând o hotărâre nelegală.

În concluzie, recurentul solicită admiterea recursului, casarea sentinţei civile nr. 785/2023 şi, în rejudecare, respingerea cererii formulate de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca neîntemeiată, întrucât hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material incidente în cauză.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securităţii a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

În raport cu criticile formulate de recurentul A. în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., instanţa de control judiciar constată că acestea sunt nefondate, întrucât sentinţa civilă nr. 785/2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti reflectă o aplicare corectă şi riguroasă a dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în concordanţă cu probele administrate şi cu finalitatea reglementării.

Referitor la critica privind vârsta recurentului la data semnării angajamentului de colaborare, instanţa de fond a reţinut în mod întemeiat că semnarea angajamentului nu este, în sine, determinantă pentru stabilirea calităţii de colaborator, ci momentul efectiv al furnizării informaţiilor care întrunesc condiţiile legale. Potrivit definiţiei legale, colaborator al Securităţii este persoana care a furnizat informaţii, indiferent de forma acestora, prin care se denunţau activităţi sau atitudini potrivnice regimului comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Textul legal prevede că persoanele care, la data colaborării, nu împliniseră vârsta de 16 ani, nu sunt avute în vedere de definiţie, în măsura în care această împrejurare se coroborează cu alte probe. Or, din înscrisurile aflate la dosar, instanţa a constatat că recurentul a furnizat note informative în perioada 1980-1986, când avea între 21 şi 27 de ani, ceea ce exclude aplicabilitatea excepţiei legale privind minoritatea.

În ceea ce priveşte susţinerea recurentului referitoare la lipsa consimţământului liber şi conştient, instanţa de fond a analizat această apărare şi a concluzionat că, deşi contextul istoric este relevant, el nu poate înlătura răspunderea juridică atunci când colaborarea s-a desfăşurat pe o perioadă îndelungată, în mod voluntar şi cu consecinţe directe asupra drepturilor altor persoane. Recurentul a continuat să furnizeze informaţii după împlinirea vârstei de 16 ani, în calitate de militar şi ulterior ca angajat, fiind remunerat în mai multe rânduri pentru activitatea sa, ceea ce denotă asumarea conştientă a rolului de colaborator.

Critica privind lipsa relevanţei informaţiilor furnizate este, de asemenea, nefondată. Instanţa de fond a reţinut că recurentul a denunţat colegi, prieteni şi persoane din mediul profesional pentru ascultarea posturilor de radio interzise, exprimarea de opinii politice, apartenenţa religioasă sau istorică, iar aceste informaţii au fost urmate, în unele cazuri, de deschiderea unor dosare de urmărire informativă. Aşadar, activitatea desfăşurată a avut ca rezultat îngrădirea libertăţii de exprimare, a vieţii private şi a libertăţii religioase, ceea ce corespunde exact definiţiei legale a colaboratorului, fără a fi necesară demonstrarea unui prejudiciu concret sau a unei afectări directe a securităţii naţionale.

În concluzie, instanţa de fond a interpretat corect dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, reţinând că recurentul a desfăşurat activităţi de colaborare cu Securitatea în perioada în care era major, în mod voluntar şi cu efecte asupra drepturilor fundamentale ale altor persoane.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt nefondate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, în raport cu probatoriul administrat şi susţinerile părţilor.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul formulat de pârât.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul A. împotriva sentinţei civile nr. 785 din data de 9 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 17 octombrie 2024.