Proportionality of fiscal seizure: lack of individualized risk and excessive asset value versus tax claim

Şedinţa publică din data de 17 octombrie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 23 februarie 2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Cluj-Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Cluj, a solicitat anularea Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. 1 din 13.02.20223.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 180/2023 din 30 martie 2023, Curtea de Apel Cluj a admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Cluj-Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Cluj şi, în consecinţă, a anulat decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr. 1 din 13.02.2023.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei de fond a declarat recurs pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Cluj, solicitând casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Recursul formulat de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Cluj se întemeiază pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., vizând încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material de către instanţa de fond. Prin sentinţa civilă nr. 180/2023, Curtea de Apel Cluj a admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L. şi a dispus anularea Deciziei nr. 1 din 13.02.2023 privind instituirea măsurilor asigurătorii, considerând că nu a fost dovedit pericolul ca debitorul să se sustragă de la executarea obligaţiilor fiscale, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, astfel încât să fie periclitată colectarea creanţelor bugetare.

În opinia recurentei, hotărârea instanţei de fond contravine dispoziţiilor art. 213 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, precum şi prevederilor Ordinului nr. 2546/2016, care reglementează procedura de aplicare a măsurilor asigurătorii de către organele fiscale competente. Recurenta susţine că instanţa a ignorat constatările echipei de inspecţie fiscală, care au evidenţiat existenţa unui pericol real şi concret, justificat prin situaţia fiscală a societăţii reclamante, inclusiv prin identificarea unor sume suplimentare de plată rezultate din pierderi nejustificate, cheltuieli neeligibile, venituri neînregistrate, erori contabile privind regimul fiscal aplicabil şi nerespectarea dispoziţiilor legale referitoare la sistemul de impunere.

De asemenea, recurenta arată că societatea nu a colaborat cu organele de inspecţie fiscală, nu a prezentat documentele contabile solicitate şi nu a oferit explicaţii relevante, ceea ce denotă un comportament fiscal neadecvat. În acest sens, se invocă dispoziţiile pct. 25 lit. f) teza finală din Ordinul nr. 2546/2016, care permit dispunerea măsurilor asigurătorii ţinând cont de istoricul comportamentului fiscal al debitorului, al reprezentanţilor legali şi al asociaţilor sau acţionarilor majoritari.

Contrar celor reţinute de instanţa de fond, recurenta susţine că instituirea sechestrului asupra celor 30 de imobile aparţinând societăţii reclamante nu este excesivă, având în vedere că valoarea reală a acestor bunuri, conform evidenţelor contabile incomplete şi eronate, nu reflectă valoarea de piaţă, iar estimarea instanţei privind un cuantum de 10 milioane de euro este nejustificată. În lipsa unor documente contabile complete, valoarea bunurilor a fost preluată din Copia patrimoniului emisă de Direcţia de Impozite şi Taxe Locale a Primăriei municipiului Cluj-Napoca.

Recurenta mai arată că instanţa de fond nu a analizat în mod efectiv probele administrate, nu a verificat evidenţele contabile şi nu a efectuat o evaluare a bunurilor imobile, ci a preluat necritic susţinerile reclamantei privind caracterul disproporţionat al măsurilor asigurătorii, încălcând astfel principiul proporţionalităţii. În concluzie, se solicită admiterea recursului, casarea sentinţei civile nr. 180/2023 şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, cu menţinerea Deciziei nr. 1 din 13.02.2023 ca fiind legală şi temeinică.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă A. S.R.L. nu a depus întâmpinare în dosarul de recurs, însă a depus la dosar concluzii scrise, prin care a solicitat, în principal, admiterea excepţiei nulităţii motivelor de recurs, pentru neîncadrarea în motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat, precum .

II. Soluţia instanţei de recurs

II.1. Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (2) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de intimată prin întâmpinarea depusă în cauză, Înalta Curte constată că este neîntemeiată şi urmează să o respingă, întrucât, în raport cu dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) cu referire la art. 488 din C. proc. civ., argumentele invocate de recurentă se pot circumscrie motivelor de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 acelaşi Cod.

II.2. În ceea ce priveşte fondul recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare reţinut, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este nefondat, pentru următoarele considerente:

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Instanţa de control judiciar constată că hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Cluj este legală şi temeinică, fiind rezultatul unei aplicări corecte a normelor de drept material, în special a dispoziţiilor art. 213 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală şi ale Ordinului nr. 2546/2016 privind procedura de aplicare a măsurilor asigurătorii. Contrar susţinerilor recurentei, instanţa de fond a analizat în mod complet şi pertinent condiţiile de legalitate şi proporţionalitate ale măsurii fiscale contestate, reţinând în mod corect că decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/13.02.2023 este lipsită de motivare şi nu justifică existenţa unui pericol concret şi obiectiv care să impună indisponibilizarea patrimoniului reclamantei.

În privinţa susţinerii potrivit căreia instanţa de fond ar fi ignorat constatările echipei de inspecţie fiscală, se observă că aceasta a analizat în mod detaliat conţinutul deciziei contestate, reţinând că simpla constatare a unor sume suplimentare de plată nu constituie, în sine, un indiciu suficient pentru a justifica măsura excepţională a sechestrului asigurător. Potrivit art. 213 alin. (2) Codul de procedură fiscală, măsurile asigurătorii pot fi dispuse doar în cazuri excepţionale, în care există pericolul ca debitorul să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea. Or, instanţa de fond a constatat că decizia contestată nu cuprinde nicio motivare concretă privind existenţa unui asemenea pericol, ci se limitează la o formulare generală, fără individualizarea riscului şi fără indicarea unor fapte sau împrejurări care să susţină concluzia organului fiscal.

Referitor la invocarea dispoziţiilor pct. 25 lit. f) din Ordinul nr. 2546/2016, instanţa de fond a reţinut că referatul justificativ nu conţine elemente care să reflecte istoricul comportamentului fiscal al reclamantei, în sensul existenţei unor antecedente relevante care să susţină aplicarea măsurii. De altfel, reclamanta a făcut dovada unui patrimoniu consistent, format din imobile cu valoare de piaţă semnificativă, precum şi a unei activităţi economice în plină desfăşurare, ceea ce contrazice prezumţia de insolvabilitate sau de sustragere de la executare. În lipsa unei analize individualizate şi a unei motivări adecvate, măsura dispusă nu poate fi considerată legală.

În ceea ce priveşte critica referitoare la caracterul pretins nejustificat al estimării instanţei privind valoarea bunurilor sechestrate, se constată că instanţa de fond a fundamentat această apreciere pe datele furnizate de reclamantă, coroborate cu valorile de piaţă din studiile imobiliare disponibile, reţinând că valoarea totală a bunurilor indisponibilizate depăşeşte de peste 11 ori cuantumul creanţei fiscale stabilite. Această disproporţie flagrantă între valoarea bunurilor sechestrate şi valoarea creanţei fiscale contravine principiului proporţionalităţii, consacrat atât în jurisprudenţa naţională, cât şi în cea europeană, şi justifică anularea măsurii ca fiind excesivă şi nejustificată.

Critica privind pretinsa lipsă de analiză a probelor administrate este, de asemenea, nefondată. Instanţa de fond a examinat în mod detaliat conţinutul deciziei contestate, referatul justificativ, înscrisurile contabile şi documentele privind patrimoniul societăţii, concluzionând că nu există elemente care să susţină existenţa unui pericol iminent şi concret. În lipsa unei motivări corespunzătoare şi a unor probe care să susţină aplicarea măsurii, instanţa a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 213 alin. (2) şi alin. (5) din Codul de procedură fiscală, precum şi ale Ordinului nr. 2546/2016.

În concluzie, toate criticile formulate în recurs sunt nefondate, întrucât hotărârea instanţei de fond este pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, iar interpretarea dată normelor de drept material este conformă cu sensul lor real şi cu finalitatea reglementării.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul formulat de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul declarat de pârâta A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Cluj-Napoca-Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Cluj împotriva sentinţei civile nr. 180/2023 din data de 30 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 17 octombrie 2024.