Judicial transfer request denied due to institutional workload; administrative appeal dismissed

Şedinţa publică din data de 16 octombrie 2024

Asupra cererii de chemare în judecată de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin acţiunea înregistrată la data de 23 februarie 2024 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie contestatoarea A. a formulat contestaţie împotriva Hotărârii nr. 3007 din 21 noiembrie 2023 pronunţate de secţia pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii prin care i-a fost respinsă cererea de transfer de la Judecătoria Piteşti la Tribunalul Argeş formulată în cadrul sesiunii de transfer a judecătorilor organizată începând cu data de 11.10.2023.

În fapt, a susţinut că la data cererii de transfer avea o vechime de 11 ani în funcţia de judecător (inclusiv perioada de auditor de justiţie), o vechime de 6 ani şi 4 luni la Judecătoria Piteşti şi o vechime de 1 an şi 7 luni în gradul profesional de tribunal.

Contestatoarea a solicitat transferul din raţiuni de ordin profesional, apreciind că vechimea sa în funcţia de judecător şi deţinerea gradului profesional de tribunal justifică pe deplin decizia desfăşurării pe viitor a activităţii la instanţa superioară, arătându-şi disponibilitatea să activeze într-o altă secţie a tribunalului dacă aceasta s-ar impune.

În urma analizei criteriilor prevăzute de art. 192 din Legea 303/2022, prin hotărârea contestată pârâtul a reţinut, în esenţă, ca motive de respingere a cererii de transfer faptul că Judecătoria Piteşti se confruntă cu o fluctuaţie constantă de personal, încărcătura de dosare pe judecător depăşind media naţională, precum şi faptul că reclamanta nu se află în prezent în activitate (aflându-se în concediu medical şi, ulterior, pentru creştere copil), astfel încât nu va funcţiona efectiv la instanţa la care a solicitat transferul şi, ca urmare, nu va contribui la acest moment la desfăşurarea în bune condiţii a activităţii Tribunalului Argeş.

Contestatoarea a apreciat că decizia pârâtei cu privire la cererea de transfer este neîntemeiată, având în vedere, în principal, vechimea considerabilă în funcţia de judecător precum şi cea în cadrul Judecătoriei Piteşti.

Deşi contestatoarea nu se află în prezent în activitate, pârâta nu a luat în considerare avizele favorabile emise în privinţa transferului său atât de către Judecătoria Piteşti, cât şi de către Tribunalul Argeş şi Curtea de Apel Piteşti. Având în vedere motivele care au stat la baza acestor avize, conform art. 189 alin. (4) din Legea 303/2022, a apreciat că s-a avut în vedere aportul concret pe care aceasta îl va aduce în viitor instanţei la care solicită transferul, nefiind de natură să aducă vreun prejudiciu actului de justiţie înfăptuit la nivelul acesteia.

S-a mai precizat că cererea de participare la concursul de promovare efectivă la Tribunalul Argeş, formulată în sesiunea organizată în anul 2023, a fost respinsă, în prezent singura posibilitate prevăzută de lege de a activa la nivelul instanţei superioare, al cărei grad aferent deţine, fiind transferul.

Respingerea atât a cererii de transfer, cât şi a cererii de înscriere la concursul de promovare efectivă formulate de subsemnata creează acesteia o situaţie discriminatorie în raport cu judecătorii care deţin o vechime în funcţie mai mică ori egală cu vechimea sa, fără a fi dobândit gradul profesional de tribunal, acestora din urmă fiindu-le permisă promovarea efectivă.

Pentru aceste motive s-a solicitat anularea Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 3007/21.11.2023 şi obligarea pârâtului la admiterea cererii de transfer la Tribunalul Argeş.

În drept cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 191 din Legea nr. 303/2022 şi art. 29 alin. (6) din Legea nr. 305/2022.

2. Apărările intimatului

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei, ca neîntemeiată.

A susţinut, în esenţă, că hotărârea atacată este legală, în considerente fiind expuse informaţii privind traseul profesional al solicitantei, vechimea în funcţie de judecător şi cea de la instanţa de unde se solicită transferul, date referitoare la situaţia instanţelor implicate în procedură de transfer, dar şi argumente privind asigurarea justului echilibru între interesul individual şi interesul general al instanţelor implicate în procedură.

Din interpretarea tuturor dispoziţiilor legale privitoare la transferul judecătorilor rezultă că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncţionalităţi în activitatea instanţelor.

Deşi în situaţia reclamantei s-au acordat avize favorabile din partea instanţelor, s-a apreciat în raport de încărcătura instanţei la care se solicită transferul, peste media naţională, că ocuparea de către contestatoare a acestui post nu ar fi de natură să contribuie la activitatea instanţei, aceasta aflându-se în concediu de creştere copil.

Referitor la invocarea unei situaţii discriminatorii faţă de imposibilitatea de a se înscrie la concursul de promovare, s-a arătat că cele două proceduri care asigură gradul profesional sunt alternative, iar transferul trebuie să vizeze şi chestiuni de oportunitate.

Pentru aceste considerente s-a arătat că hotărârea atacată nu a fost emisă cu exces de putere.

3. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra contestaţiei

Examinând Hotărârea nr. 3007 din 21 noiembrie 2023 pronunţată de secţia pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, prin prisma criticilor formulate de contestatare, a apărărilor intimatului şi faţă de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestaţie este neîntemeiată.

3.1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că a fost învestită în temeiul art. 191 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi art. 29 alin. (6) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii cu o contestaţie ce are ca obiect Hotărârii nr. 3007 din 21 noiembrie 2023 pronunţată de secţia pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a respins cererea de transfer a doamnei judecător A. de la Judecătoria Piteşti la Tribunalul Argeş.

Înalta Curte constată că argumentele de ordin critic privind analiza efectuată de secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la îndeplinirea în cauză a criteriilor prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, sunt neîntemeiate.

Potrivit acestor dispoziţii:

"La soluţionarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanţe şi ale procurorilor la alte parchete se au în vedere următoarele criterii:

a) motivele cuprinse în avizele motivate şi punctele de vedere prevăzute la art. 188 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanţei sau al parchetului de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele sau la parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secţiei sau completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanţa sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcţia de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanţei sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secţia sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reşedinţa solicitantului;

i) distanţa dintre domiciliul sau, după caz, reşedinţa şi sediul instanţei sau al parchetului la care funcţionează judecătorul sau procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate şi situaţia familială."

Prealabil prezentării, în concret, a argumentelor pe care îşi întemeiază concluzia în sensul netemeiniciei criticilor contestatoarei, Înalta Curte aminteşte, astfel cum a statuat deja în jurisprudenţa sa constantă, că, în exercitarea atribuţiilor lor, Consiliul Superior al Magistraturii, ca de altfel şi entităţile administrative în general, dispun de o marjă de apreciere, astfel că, în situaţia în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporţionalităţii între interesul public şi cel privat, o evaluare a substanţei măsurilor dispuse, făcută de instanţa de contencios administrativ însăşi, ar constitui o ingerinţă nepermisă în atribuţiile administraţiei publice.

Intimatul are posibilitatea, în funcţie de interesul public al desfăşurării actului de justiţie, să ia în considerare şi alte aspecte relevante în cauză sau invocate de partea interesată. Este important însă ca eventualul refuz al autorităţii să nu se transforme în ceea ce dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ denumesc excesul de putere, respectiv depăşirea limitelor dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, prevăzute de Constituţie sau de lege.

Analizând conţinutul actului administrativ atacat în cadrul coordonatelor astfel configurate, Înalta Curte constată că Hotărârea nr. 3007 din 21 noiembrie 2023 pronunţată de secţia pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii respectă limitele şi scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, iar măsura adoptată a fost în mod exhaustiv şi adecvat motivată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, este de remarcat că, în cauză, întreaga procedură s-a desfăşurat cu respectarea prevederilor art. 188 şi următoarele din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.

Raportat la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, analiza cererilor de transfer s-a efectuat prin prisma acestor criterii, tocmai pentru a asigura luarea unei decizii obiective, în condiţii de legalitate şi oportunitate şi în raport de circumstanţele concrete ale fiecărei solicitări, cu menţinerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei şi interesul legitim privat.

Pe de altă parte, din interpretarea tuturor dispoziţiilor legale şi regulamentare privitoare la cariera judecătorilor şi procurorilor, rezultă cu evidenţă, că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar, prin ocuparea posturilor vacante, raportat la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, reprezintă atributul exclusiv al intimatului Consiliul Superior al Magistraturii.

Din interpretarea dispoziţiilor legale anterior enunţate rezultă că normele care reglementează instituţia transferului au caracter supletiv şi conferă doar o vocaţie în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului, iar în speţă, intimatul a fost consecvent, în sensul în care, analizând cererea formulată, în raport de motivele invocate, precum şi în raport de criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022, a apreciat că nu este oportună admiterea cererii de transfer a contestatoarei.

Sub aspectul conţinutului hotărârii atacate, Înalta Curte reţine că secţia pentru judecători a analizat în mod efectiv motivele profesionale invocate de contestatoare, iar acestea au fost coroborate cu datele obiective privind situaţia posturilor unităţilor implicate în procedura de transfer, încărcătura pe judecător şi pe schemă, la acel moment, precum şi cu avizele emise în cauză.

S-a concluzionat că, având în vedere situaţia Tribunalului Argeş, la care încărcătura pe judecător este de 787 de dosare comparativ cu media naţională de 514 dosare, iar încărcătura pe schemă este de 642 de dosare, comparativ cu media naţională de 388 de dosare, nu este oportun transferul contestatoarei, impunându-se ca posturile vacante în cadrul acestei instanţe să fie ocupate efectiv.

Prin urmare, analizând cererea de transfer formulată, prin raportare la criteriile legale mai sus arătate, precum şi la necesitatea menţinerii unui echilibru între interesul public - buna funcţionare a instanţelor - pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei şi interesul legitim privat al persoanei care a formulat o cerere de transfer, secţia pentru judecători a considerat, la acel moment, neoportună acordarea transferului, independent de avizele favorabile obţinute, care au doar un caracter consultativ.

Soluţia de respingere a cererii de transfer dispusă de secţia pentru judecători este astfel justificată şi se încadrează în limitele competenţei şi dreptului de apreciere conferit de lege.

În fine, Înalta Curte arată că nu pot fi primite drept argumente în soluţionarea favorabilă a contestaţiei nici susţinerile contestatoarei referitoare la discriminarea faţă de situaţia altor judecători, în raport de imposibilitatea înscrierii la examenul de promovare efectivă pe post, date fiind prevederile art. 284 alin. (3) din Legea nr. 303/2022 care statuează în sensul menţinerii gradului profesional obţinut prin promovare pe loc şi al posibilităţii transferării în condiţiile art. 188 alin. (2) din actul normativ menţionat, ceea ce nu poate echivala cu încălcarea vreunui drept al contestatoarei.

Concluzionând, în considerarea aspectelor evocate, Înalta Curte constată că nu subzistă motivele de nelegalitate ale Hotărârii nr. 3007 din 21 noiembrie 2023 pronunţate de secţia pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, actul administrativ atacat fiind emis în limitele competenţelor prevăzute de lege şi cu respectarea dispoziţiilor legale incidente.

3.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 şi a art. 191 din Legea nr. 303/2022 coroborat cu art. art. 29 din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte va respinge contestaţia formulată de contestatoare, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 3007 din 21 noiembrie 2023 pronunţate de secţia pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 16 octombrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.