Hunting quota order annulled; environment ministry's appeal rejected as unfounded.

Şedinţa publică din data de 11 octombrie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cauza dedusă judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 29.12.2022, sub nr. x/2022, reclamanta Asociaţia "A." a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor, anularea Ordinului Ministrului Mediului, Apelor şi Pădurilor nr. 2482/2022 privind aprobarea cotelor de recoltă pentru specia cocoş de munte (Tetrao urogallus), pentru perioada septembrie-30 noiembrie 2022, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 960/3. X.2022 din 03 octombrie 2022, precum şi anularea Anexei Ordinului Ministrului Mediului, Apelor şi Pădurilor nr. 2482/2022 privind aprobarea cotelor de recoltă pentru specia cocoş de munte (Tetrao urogallus), pentru perioada septembrie-30 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 960/3. X.2022 din 03 octombrie 2022.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 57/2023 din 27 aprilie 2023, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei invocată de pârâtul Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor, a admis cererea formulată de reclamanta Asociaţia "A." în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor şi a anulat Ordinul Ministrului Mediului, Apelor şi Pădurilor nr. 2482/16.09.2022, privind aprobarea cotelor de recoltă pentru specia cocoş de munte (Tetrao Urogallus) pentru perioadă septembrie - 30 noiembrie 2022, precum şi Anexa la acest Ordin publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 960/03.10.2022.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 57/2023 din 27 aprilie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor a declarat recurs, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinţei recurate şi respingerea cererii de chemare în judecată.

În motivare, recurentul-pârât a arătat că cele reţinute de instanţa de fond cu privire la inaplicabilitatea Instrucţiunilor aprobate prin Decizia Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului nr. 10152/1995, sunt vădit nelegale, întrucât la momentul anului 1995 nu exista obligativitatea publicării în Monitorul Oficial a normelor tehnice cu aplicare doar într-un domeniu restrâns.

A menţionat că Decizia M.A.P.P.M. nr. 10152/1995 prin care sunt aprobate Instrucţiunile tehnice de evaluare a efectivelor de vânat şi de calcul al cotelor de recoltă nu a fost abrogată în mod expres potrivit prevederilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, (art. 64).

A arătat că, în acord cu art. 6 alin. (1) lit. f) şi art. 17 din Legea nr. 407/2006, ordinul a fost emis prin fundamentarea temeinică şi prin analiza efectivelor evaluate în decursul ultimilor 10 ani, efective ce nu au fost contestate/contrazise de către organizaţiile de protecţia mediului interne şi internaţionale în decursul timpului. A susţinut că afirmaţia conform căreia specia cocoş de munte pentru care s-au acordat cote de recoltă prin Ordinul 2482/2022 este protejată de Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European este eronată. A apreciat că, raportat la art. 7 din Directivă, cocoşul de munte este specie admisă la vânătoare, iar specia menţionată se regăseşte în Anexa nr. 1 la Legea nr. 407/2006.

A susţinut că în mod eronat instanţa de fond a motivat decizia raportându-se la încălcarea de către Minister a prevederilor din preambulul unor acte normative, apreciind că nu se pot anula prevederile unui act normativ motivat de faptul că a fost emis fără respectarea prevederilor din preambulul altor acte normative.

Cu privire la mărimea populaţiei de cocoş de munte, a arătat că în România această specie figurează cu un număr cuprins între 2500 şi 6000 de masculi cântători, astfel că cele 239 exemplare aprobate prin Ordinul nr. 2482/2022 (nivelul cotelor de recoltă) reprezintă un procent neglijabil care nu poate pune în pericol populaţia existentă motivat de faptul că specia este poligamă.

A mai menţionat reaua-credinţă a intimatei-reclamante, întrucât în procedura de consultare publică, aceasta avea posibilitatea să formuleze observaţii sau propuneri cu privire la îmbunătăţirea proiectului de ordin.

4. Apărările formulate în cauză

Asociaţia A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârii recurate ca legală şi temeinică, iar recurentul-pârât a depus note scrise.

5. Procedura de soluţionare a recursului

S-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 şi art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispoziţiilor art. 490 alin. (2) C. proc. civ. a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 11.10.2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar trebuie subliniat că, potrivit art. 488 alin. (1) raportat la art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., recursul este o cale de atac extraordinară în cadrul căreia controlul judiciar este limitat la aspecte de nelegalitate a hotărârii instanţei ierarhic inferioare care au aptitudinea de a fi încadrate în motivele de casare ce sunt reglementate în mod exhaustiv la pct. 1-8 din cuprinsul art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar în temeiul art. 478 alin. (3) C. proc. civ. în calea de atac nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată.

De aceea, de regulă, în recurs nu pot fi invocate motive de nelegalitate a actului administrativ noi, neinvocate în faţa primei instanţe, obiectul căii extraordinare de atac a recursului fiind limitat la evaluarea legalităţii hotărârii de fond, în raport cu pretenţiile din cererea de chemare în judecată şi cu argumentele şi apărările formulate în faza procesuală a fondului.

Prin intermediul motivului de recurs de la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

Analizând cererea de recurs, notele scrise şi celelalte înscrisuri depuse la dosar, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant contestă interpretarea dată de către instanţa de fond a scopului declarat al A. abuzurilor, respectiv cel de a preveni şi combate abuzurile împotriva mediului înconjurător şi a animalelor. Astfel, recurentul-pârât a susţinut că singura activitate prin care reclamanta consideră că protejează mediul este aceea de a contesta/ataca în instanţă actele normative emise de autorităţi, că aceasta are doar 3 membri, iar acţiunile în instanţă iniţiate de Asociaţie au ca scop protejarea drepturilor la mediu pentru 3 persoane în detrimentul a 660 de organizaţii neguvernamentale care gestionează fauna cinegetică a ţării, a câtorva mii de angajaţi ai acestora, dar şi a aproximativ 70.000 de vânători.

Prin Decizia nr. 8/02.03.2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a arătat că:

"În vederea exercitării controlului de legalitate asupra actelor administrative la cererea asociaţiilor, în calitate de organisme sociale interesate, invocarea interesului legitim public trebuie să fie subsidiară invocării unui interes legitim privat, acesta din urmă decurgând din legătura directă dintre actul administrativ supus controlului de legalitate şi scopul direct şi obiectivele asociaţiei, potrivit statutului". De asemenea, în explicitarea interpretării sale, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat, în considerentele Deciziei (pct. 90, fraza ultimă) că "Verificarea existenţei acestei legături urmează să se facă de instanţe de la caz la caz, prin raportare la elementele raportului juridic dedus judecăţii, nefiind suficientă menţionarea în statut a activităţii de "apărare a interesului public", ca scop principal al respectivului organism social interesat".

Înalta Curte constată că judecătorul fondului a reţinut în mod corect calitatea de organizaţie neguvernamentală constituită în condiţiile O.G. nr. 26/2000, având ca scop, conform statutului anexat la dosar, inclusiv prevenirea şi combaterea abuzurilor împotriva mediului înconjurător (protecţia mediului) şi a animalelor (protecţia animalelor), aceasta desfăşurând activităţi şi acţiuni de combatere a abuzurilor în realizarea acestor scopuri declarate.

Totodată, ţinând seama de aspectele expuse, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a justificat interesul necesar pentru promovarea cererii de chemare în judecată, motiv pentru care excepţia lipsei de interes invocată prin întâmpinare de către pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor a fost în mod corect respinsă prin sentinţa recurată.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. referitor la faptul că instanţa de fond ar fi reţinut în mod greşit inaplicabilitatea instrucţiunilor tehnice privind evaluarea efectivelor de vânat şi de calcul al propunerilor de cote de extras emise în 1995, Înalta Curte constată că acesta este nefondat.

Instanţa de control judiciar are în vedere Directiva 2009/147/CE a Consiliului - Directiva Păsări, respectiv prevederile de la pct. 10 şi pct. 13 din preambul, art. 2, art. 4 alin. (2), art. 7 alin. (1) şi alin. (4), art. 10, Anexa nr. V, precum şi normele naţionale de transpunere a Directivei, respectiv art. 19 alin. (1) din Legea nr. 407/2006, art. 37 alin. (1), art. 33 alin. (8) şi Anexa nr. 8 la O.U.G. nr. 57/2007, care sunt norme ce condiţionează vânătoarea de stabilirea unor limite compatibile cu menţinerea speciilor vânate la un nivel de conservare favorabil, câtă vreme specia cocoş de munte se află într-o stare de conservare nefavorabilă, fiind încadrată la nivelul UE la statusul "epuizat" (depleted).

Înalta Curte reţine că la data de 5 februarie 2021 MMAP a postat pe site-ul propriu, în vederea consultării publice, Proiectul de Ordin privind aprobarea Instrucţiunilor pentru evaluarea efectivelor unor specii de faună cinegetică admise la vânătoare, împreună cu Referatul de aprobare nr. 149.148/27.07.2020, care menţionează, printre altele, faptul că evaluarea efectivelor din fauna cinegetică admisă la vânătoare se realizează anual (…) în conformitate cu prevederile Deciziei Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului nr. 10152/1995 pentru aprobarea Instrucţiunilor tehnice privind evaluarea efectivelor de vânat şi de calcul al propunerilor de cote de extras.

Instanţa fondului a constatat în mod corect faptul că Instrucţiunile tehnice de evaluare a efectivelor de vânat şi de calcul al cotelor de recoltă aprobate prin Decizia nr. 10152/1995 a Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului nu pot fi considerate a fi în vigoare, astfel încât să fundamenteze emiterea Ordinului în discuţie, deoarece potrivit dispoziţiilor art. 50 alin. (2) din Legea nr. 103/1996, publicată în Monitorul Oficial nr. 235 din 27 septembrie 1996 "Actualele regulamente, instrucţiuni şi norme tehnice privind vânatul şi vânătoarea, emise în baza Legii nr. 26/1976, rămân valabile până la înlocuirea acestora, dar nu mai târziu de 2 ani de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României".

Or, Legea nr. 103/1996 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 235 din 27 septembrie 1996. Aşadar, prin legea mai sus menţionată s-a instituit un termen maxim de valabilitate al Instrucţiunilor tehnice privind evaluarea efectivelor de vânat şi de calcul al propunerilor de cote de extras, respectiv septembrie 1998, termen cu mult depăşit.

Înalta Curte nu poate primi critica recurentului-pârât cu privire la faptul că instanţa de fond a reţinut în mod greşit inaplicabilitatea Instrucţiunilor din 1995, raportat la faptul că nu exista obligaţia, la acel moment, al publicării normelor tehnice în Monitorul Oficial al României, deoarece dispoziţiile art. 50 alin. (2) din Legea nr. 103/1996, redate mai sus, sunt clare în ceea ce priveşte valabilitatea şi aplicarea Instrucţiunilor, nefiind necesară o abrogare expresă a Deciziei MMAP nr. 10152/1995.

Astfel, aşa cum a apreciat prima instanţă în mod corect, în speţă nu există o fundamentare de actualitate care să stea la baza emiterii ordinului în discuţie, respectiv a practicării vânătorii cu respectarea unui plan de management de actualitate, care să asigure protejarea speciei cocoş de munte.

Înalta Curte reţine că recurentul-pârât a invocat considerentele unor sentinţe civile pronunţate de Curtea de Apel Braşov în susţinerea motivului de recurs referitor la inaplicabilitatea Instrucţiunilor emise în 1995, fără a face referire la dispoziţiile art. 50 alin. (2) din Legea nr. 103/1996, care reprezintă temeiul principal al anulării Ordinului Ministrului Mediului, Apelor şi Pădurilor nr. 2482/16.09.2022, privind aprobarea cotelor de recoltă pentru specia cocoş de munte (Tetrao Urogallus) pentru perioadă septembrie - 30 noiembrie 2022, precum şi Anexa la acest Ordin publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 960/03.10.2022 de către prima instanţă.

De asemenea, Înalta Curte constată că aceste considerente ale hotărârilor menţionate în cererea de recurs nu dezbat incidenţa dispoziţiilor art. 50 alin. (2) din Legea nr. 103/1996, iar recurentul-pârât nu indică în ce fel instanţa fondului, în speţa de faţă, a aplicat/interpretat greşit normele de drept material învederate.

Un alt motiv de recurs constă în faptul că instanţa de fond a reţinut în mod greşit că ordinul MMAP nr. 2482/2022 încalcă dispoziţiile din Directiva 2009/147/CE a Consiliului - Directiva Păsări, respectiv prevederile de la pct. 10 şi pct. 13 din preambul, art. 2, art. 4 alin. (2), art. 7 alin. (1) şi alin. (4), art. 10, Anexa nr. V, precum şi normele naţionale de transpunere a Directivei, respectiv art. 19 alin. (1) din Legea nr. 407/2006, art. 37 alin. (1), art. 33 alin. (8) şi Anexa nr. 8 la O.U.G. nr. 57/2007, în ceea ce priveşte statutul "depleted"/epuizat.

A susţinut că reiese fără echivoc faptul că nivelul cotelor de recoltă aprobat prin Ordinul MMAP nr. 2482/2022 (239 exemplare) nu poate pune în pericol specia având în vedere atât nivelul efectivelor evaluate de către gestionari (11950 exemplare), cât şi nivelul populaţional prezentat pe site (2500-6000 exemplare de masculi).

Recurentul-pârât a apreciat că, prin mecanismele de care dispune, Comisia Europeană avea posibilitatea de dispune suspendarea sau chiar restrângerea vânătorii în situaţia în care statutul de conservare era nefavorabil în cazul speciei cocoş de munte. Totodată, recurentul a mai susţinut că nu numai că nu a dispus o astfel de măsură, dar Comisia Europeană nici nu a atenţionat România cu privire la o posibilă încălcare a Directivei Păsări, aşa cum a procedat în cazul speciei turturică.

Totodată, recurentul-pârât a arătat că Directiva Păsări nu prevede un nivel clar, bine definit, sub care o specie să fie considerată ca fiind într-o stare de conservare nefavorabilă, iar nivelul este stabilit de fiecare stat în parte, în raport de condiţiile ecologice, poziţionarea geografică, suprafaţa ocupată de biotipul unei anumite subspecii şi a menţionat, totodată că:

"nu se poate afirma sau demonstra, în principiu, că în România nivelul efectivelor de cocoş de munte se află sub nivelul impus de art. 2 din Directiva Păsări."

Înalta Curte reţine că, potrivit susţinerilor recurentului-pârât, constatarea nivelului de conservare nefavorabilă, stabilit de fiecare stat în parte, s-ar putea face doar de către Comisia Europeană prin suspendarea/restrângerea vânătorii sau prin atenţionarea României cu privire la posibile încălcări ale Directivei Păsări, or nu acesta este scopul emiterii acestei directive.

Preambulul Directivei Păsări (Directiva 2009/147/CE) subliniază importanţa conservării tuturor speciilor de păsări sălbatice care trăiesc în mod natural pe teritoriul Uniunii Europene. Acesta recunoaşte valoarea ecologică, ştiinţifică, culturală, economică şi recreativă a acestor păsări şi necesitatea luării de măsuri pentru a le proteja. Directiva prevede stabilirea zonelor de protecţie specială (ZPS) şi aplicarea unor măsuri de gestionare durabilă pentru a asigura supravieţuirea pe termen lung a acestor păsări şi a habitatelor lor. Vânătoarea este permisă, dar în anumite condiţii, respectând principiul utilizării durabile şi stabilind cote de vânătoare pe baze ştiinţifice.

În interpretarea sistematică, logică şi teleologică a art. 7 alin. (1) şi (4), a pct. 10 din preambul şi art. 2 din Directiva "Păsări" şi a normelor de transpunere rezultă că speciile menţionate în anexa II a directivei pot face obiectul vânătorii în cadrul legislaţiei naţionale în măsura în care se stabilesc şi se respectă anumite limite, astfel de acţiuni de vânătoare trebuind să fie compatibile cu menţinerea populaţiei din speciile respective la un nivel satisfăcător sau într-o stare de conservare favorabilă. Statele membre se asigură că vânarea acestor specii nu aduce atingere eforturilor de conservare în aria lor de răspândire şi se asigură că practicarea vânătorii respectă principiile de utilizare raţională şi de control echilibrat ecologic al speciilor de păsări respective şi că această practică este compatibilă cu menţinerea populaţiei speciilor de păsări vânate la un nivel care să îndeplinească condiţiile ecologice, ştiinţifice şi culturale, ţinând seama în acelaşi timp de condiţiile economice şi de recreere.

Din analiza semantică a sintagmelor din directivă şi norma de transpunere din O.U.G. nr. 57/2007 se reţine că se descriu condiţionările vânătorii sau "nivelul" populaţiilor de păsări cu care trebuie să fie compatibile limitele vânătorii şi rezultă că menţinerea populaţiilor la un nivel de conservare satisfăcător", înseamnă "stare de conservare favorabilă". Acest nivel de conservare "satisfăcător/favorabil" al populaţiilor de păsări este singurul nivel care poate îndeplini condiţiile ecologice, ştiinţifice şi culturale în contextul în care dezideratul/imperativul ecologic, ştiinţific sau cultural nu poate viza decât menţinerea sau aducerea unei specii la un nivel de conservare favorabil, adică într-o stare de conservare favorabilă.

Directiva "Păsări" permite vânarea păsărilor sălbatice (prevăzute în anexa nr. II din Directiva "Păsări") numai dacă această vânătoare este compatibilă cu menţinerea populaţiei din speciile respective într-o stare de conservare favorabilă, vânarea speciilor de păsări cu o "stare de conservare nefavorabilă" şi a celor cu "statut de conservare necunoscut" fiind nepermisă.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că aprobarea de cote de recoltă pentru speciile menţionate (cele cu stare de conservare nefavorabilă şi cu stare de conservare necunoscută) şi pentru specii care au tendinţe populaţionale negative (descrescătoare) chiar dacă au status favorabil sau pentru cele la care nu a fost calculat trendul populaţional pe termen lung şi scurt nu satisface rigorile directivei.

Stabilirea cotelor de recoltă, fiind o normă de conservare şi o garanţie a utilizării durabile a speciilor recoltate, trebuie să se efectueze cu respectarea şi pe baza datelor obţinute în urma studiilor prevăzute de art. 33 alin. (8) din O.U.G. nr. 57/2007 şi de art. 10 din Directiva Păsări, studii şi cercetări care reprezintă fundamentul protecţiei, conservării şi utilizării durabile a păsărilor respective.

Având în vedere susţinerile recurentului-pârât potrivit cu care nu se poate face stabili în realitate un nivel clar, bine definit, sub care o specie să fie considerată ca fiind într-o stare de conservare nefavorabilă, Înalta Curte apreciază că estimările populaţionale invocate de MMAP reprezintă doar referinţe formale, pentru că nu au nicio incidenţă în stabilirea cotelor de recoltă.

Însă necesitatea ca metoda/metodologia de stabilire a cotelor de recoltă să aibă un caracter ştiinţific reiese din interpretarea coroborată a art. 10 şi pct. 13 din preambulul Directivei "Păsări", dispoziţiile art. 16 şi 56 din Legea nr. 407/2006.

Or, dacă nu există o fundamentare reală, de actualitate care să stea la baza emiterii ordinului în discuţie, respectiv a practicării vânătorii cu respectarea unui plan de management de actualitate, care să asigure reala protejare a speciei cocoş de munte, atunci acesta nu satisface rigorile directivei.

Mai mult decât atât, Înalta Curte are în vedere şi Ordinul nr. 2038/2024 emis de MMAP prin care au fost aprobate cote de recoltă de "zero" exemplare la specia cocoş de munte (Tetrao urogallus) pe toate fondurile cinegetice pe care au fost evaluate efective ale acestei specii, aspect care denotă faptul că susţinerile din cererea de recurs cu privire la faptul că nivelul cotelor de recoltă aprobat (239 exemplare) nu poate pune în pericol specia sunt total nefondate.

Prin urmare, Înalta Curte constată că aspectele invocate de către recurentul-pârât prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

7. Temeiul de drept al soluţiei pronunţate în recurs

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor prin Ministru împotriva sentinţei nr. 57/2023 din 27 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor prin Ministru împotriva sentinţei nr. 57/2023 din 27 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 11 octombrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.