Scope of damages claim against government under Law 554/2004 for unconstitutional emergency ordinance reducing pensions

Şedinţa publică din data de 11 octombrie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cauza dedusă judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 19.12.2022 sub nr. de dosar x/2022, reclamanţii A., B., C. şi D. au chemat în judecată, pe calea contenciosului administrativ, pe pârâţii Guvernul României şi Casa Judeţeană de Pensii Timiş, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună:

- Repararea prejudiciului cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispoziţiilor art. XXIV, pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021;

- Obligarea pârâţilor la despăgubiri constând în plata către reclamanţi a unor sume egale cu sumele reţinute începând cu luna ianuarie 2022 din pensiile acestora, reţineri făcute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuţiei de 10 % din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, despăgubirile urmând a fi calculate începând cu prima reţinere din pensia fiecărui reclamant şi până la acoperirea integrală a prejudiciului, indexate cu rata inflaţiei (art. 9, alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004);

- Obligarea pârâţilor la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale penalizatoare aferente sumelor reţinute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei reţineri din pensia fiecărui reclamant şi până la acoperirea integrală a prejudiciului (art. 3, alin. (2)-(4) din O.G. nr. 13/2011);

- Obligarea pârâţilor să emită un act administrativ prin care să dispună încetarea reţinerilor din pensia reclamanţilor a contribuţiilor sociale de sănătate, de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, începând cu data pronunţării hotărârii (art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004);

- în temeiul art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, coroborat cu art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004, sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a art. XXIV din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, din data de 17.12.2021, publicată în M.O. nr. 1202/18.12.2021, respectiv neconstituţionalitatea acelor prevederi din O.U.G. nr. 130/2021 prin care s-au introdus contribuţiile sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii, pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie (art. XXIV, pct. 11-14, 16-20), respectiv art. XXV din aceeaşi Ordonanţă, prevederile fiind neconstituţionale în raport de dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) şi (2), art. 56 alin. (2), art. 61 alin. (1), art. 115 alin. (4) şi (6), art. 124 alin. (3), art. 139 alin. (1), art. 147 alin. (4) din Constituţia României.

- Obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate reclamanţilor de purtarea prezentului proces (art. 453 alin. (1) C. proc. civ.).

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 127 din 21 martie 2024, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

"Admite excepţia insuficientei timbrări, invocată de Guvernul României, şi anulează ca insuficient timbrată cererea reclamanţilor având ca obiect obligarea pârâţilor să emită un act administrativ prin care să dispună încetarea reţinerilor din pensia reclamanţilor a contribuţiilor sociale de sănătate.

Respinge excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâtul Guvernul României.

Respinge excepţia prematurităţii acţiunii, invocată de pârâtul Guvernul României.

Respinge excepţia lipsei de obiect, respectiv a lipsei interesului reclamanţilor în continuarea prezentei acţiuni invocată de pârâtul Guvernul României prin notele de şedinţă din 17.03.2023.

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Guvernului României, invocată de Guvernul României prin notele de şedinţă din 17.03.2023

Respinge excepţia necompetenţei materiale, invocată de Guvernul României prin notele de şedinţă din 17.03.2023.

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş.

Admite în parte acţiunea formulată de reclamanţii (...)

Dispune obligarea pârâţilor Guvernul României şi Casa Judeţeană de Pensii Timiş la despăgubiri constând în plata către reclamanţi a sumelor reţinute din pensii, în baza O.U.G. nr. 130/2021, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, după recalcularea venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, şi reţinerea diferenţelor de impozit pe venit datorate, sumele urmând a fi indexate cu rata inflaţiei.

Dispune obligarea pârâţilor Guvernul României şi Casa Judeţeană de Pensii Timiş la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale penalizatoare aferente sumelor reţinute din pensiile reclamanţilor cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei reţineri şi până la acoperirea integrală a prejudiciului.

Respinge în rest cererea de chemare în judecată.

Admite cererea pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Timiş de chemare în garanţie a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate Timiş.

Dispune obligarea chematelor în garanţie Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Timiş la plata către pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş a sumelor pe care pârâta le va plăti reclamanţilor în temeiul prezentei hotărâri cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, sume virate în baza O.U.G. nr. 130/2021 de Casa Judeţeană de Pensii Timiş la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda legală, potrivit solicitării reclamanţilor, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

Dispune obligarea pârâţilor Guvernul României şi Casa Judeţeană de Pensii Timiş la plata către reclamanţi a sumei de 300 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată."

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 127 din 21 martie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal au formulat recurs recurenţii-pârâţi Guvernul României şi Casa Judeţeană de Pensii Timiş şi recurenţii-chemaţi în garanţie Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Timiş.

3.1. Pârâtul Guvernul României a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii.

În motivarea recursului, pârâtul susţine că prima instanţă a dispus în mod greşit în sarcina sa o obligaţie de plată, atât timp cât Guvernul României nu are capacitate juridică civilă, putând sta în judecată, în calitate de pârât, doar în litigiile de contencios administrativ în care se contestă legalitatea actelor administrative pe care le adoptă, astfel cum rezultă din prevederile art. 102 şi 108 din Constituţie. Raporturile juridice la care participă Guvernul României nu pot avea natură civilă, ci doar administrativă, prin aceasta înţelegându-se raporturi care se nasc, se modifică sau se sting prin manifestarea unilaterală de voinţă a acestui organ al administraţiei publice centrale, realizate în exercitarea atribuţiilor şi competenţelor stabilite de lege, cu scopul de a produce efecte juridice. Aceste alegaţii sunt confirmate şi de prevederile art. 187 şi urm din Legea nr. 287/2009, dar şi de jurisprudenţa Înaltei Curţi în materie. Astfel fiind, Guvernul României, ca organ colegial, nu are capacitate juridică civilă, iar în situaţia în care ar cădea în pretenţii, fiind obligat la plata unor sume de bani către reclamantă, titlul executoriu nu va putea fi dus la îndeplinire.

De asemenea, a apreciat că instanţa de fond a respins în mod nelegal excepţia necompetenţei materiale invocată prin întâmpinare, cauza fiind supusă jurisdicţiei muncii, cu motivarea eronată, regăsită în încheierea din 28.02.2023, că jurisprudenţa invocată de Guvernul României nu poate fi considerată temei pentru a se reţine competenţa tribunalului secţia asigurări sociale, instanţa făcând abstracţie de dispoziţiile legale invocate în susţinerea excepţiei.

Susţine recurentul-pârât că Guvernul României nu are atribuţii în calcularea şi reţinerea din pensii a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate şi nu poate fi obligat să plătească despăgubirile solicitate prin acţiune, câtă vreme sumele au fost calculate şi reţinute de casele teritoriale de pensii sau de casele de pensii sectoriale. Competenţa restituirii sumelor reţinute este dată prin lege, în mod expres, în sarcina caselor de pensii, conform O.U.G. nr. 4/2023, astfel că Guvernul României nu poate fi obligat nici la restituirea sumelor reţinute, nici a accesoriilor constând în actualizarea cu rata inflaţiei şi dobânda legală, în condiţiile în care, potrivit art. 1 alin. (4) din O.G. nr. 13/2011, debitorului obligaţiei băneşti principale îi revine şi sarcina îndeplinirii obligaţiei subsecvente.

Mai învederează recurentul-pârât că, odată cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 4/2023, cererea reclamanţilor este lipsită de interesul susţinerii sale, care, conform art. 32 alin. (1) C. proc. civ., trebuie să îndeplinească cerinţa de a fi actual atât la data promovării, cât şi pe parcursul soluţionării acţiunii. Cererea este lipsită şi de obiect, câtă vreme intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 4/2023 transpune obligaţia dispusă în sarcina pârâtului prin titlul executoriu, neputându-se susţine că solicitarea de către reclamanţi a penalităţilor ar mai avea obiect.

3.2. Împotriva aceleiaşi sentinţe a declarat recurs şi recurenta-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Timiş, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi modificarea în parte a acesteia în sensul respingerii acţiunii faţă de această recurentă.

În motivare, a susţinut în esenţă că prin Ordonanţa de Urgentă a Guvernului nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuţii de asigurări sociale de sănătate a fost creat cadrul legal care reglementează procedura administrativă de restituire, din oficiu, de către Casa Naţională de de Pensii Publice prin casele teritoriale de pensii, precum şi de către casele de pensii sectoriale şi de către entităţile care plătesc venituri din pensii, a sumelor reţinute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv.

După cum se precizează expres în preambulul actului normativ sus menţionat, constatarea prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 650/2022 a neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. XXIV pct. 11-14 şi pct. 16-19 şi ale art. XXV alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 130/2021, s-a considerat că vizează interesul general public şi constituie o situaţie de urgenţă şi extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată, prin adoptarea O.U.G. nr. 4/2023 fiind reglementată o procedură de restituire a contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate reţinute inclusiv din pensia reclamanţilor.

Reglementarea cu celeritate a unei proceduri de restituire a contribuţiilor în speţă a fost justificată, după cum se arată în mod expres în O.U.G. nr. 4/2023, şi de faptul că un număr mare de pensionari s-au adresat instanţelor de judecată solicitând restituirea sumelor reprezentând contribuţiile de asigurări sociale de sănătate, blocând activitatea acestora.

Totodată, reglementarea modalităţii de restituire a sumelor reprezentând contribuţiile de asigurări sociale de sănătate reţinute în temeiul normelor declarate neconstituţionale, a fost considerată ca o necesitate imperativă, astfel încât procesul să se desfăşoare într-un interval de timp rezonabil şi să poată fi susţinut de la bugetul de stat, neadoptarea unei astfel de proceduri urmând a genera consecinţe extrem de oneroase pentru bugetul de stat.

A invocat dispoziţiile art. 1 alin. (1) - (5) din O.U.G. nr. 4/2023, art. 2 alin. (1) - (3) şi (5) din O.U.G. nr. 4/2023, apreciind că există temei legal în baza căruia să fie restituite sumele reţinute din pensie cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate din pensiile care depăşesc 4.000 de RON, pentru partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 de RON, aferente perioadei 01.01.2022 - 27.12.2022, iar obligarea recurentei la plata sumelor constând în indexarea cu rata inflaţiei, a dobânzilor legale şi a cheltuielilor de judecată este total nejustificată.

3.3. Împotriva sentinţei nr. 127 din 21 martie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs şi recurenta-chemată în garanţie Casa de Asigurări de Sănătate Timiş, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi modificarea în parte a acesteia în sensul respingerii acţiunii faţă de această recurentă.

În motivare, recurenta-chemată în garanţie a susţinut că hotărârea a fost data cu încălcarea si aplicarea greşita a normelor de drept material: art. 258 alin. (1), art. 277 alin. (1). art. 281, art. 302 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sănătăţii, republicata, cu modificările si completările ulterioare; art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 972/2006 pentru aprobarea Statutului Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, cu modificările si completările ulterioare; art. 1 alin. (2) din Ordinul CNAS nr. 1.549/2018; art. 2 din O.U.G. nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuţii de asigurări sociale de sănătate; art. 22 alin. (1), art. 425, art. 451-453 C. proc. civ.

A arătat că instanţa de fond în mod greşit a admis cererea pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Timiş de chemare în garanţie a recurentei invocând prevederile art. 2 alin. (2) si (3) din O.U.G. nr. 4/2023, întrucât în actul normativ nu este menţionată obligaţia casei judeţene de asigurări de sănătate de a tranfera sumele reţinute din pensii cu titlu de contribuţii de sănătate către CNPP si CJP Timiş.

Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Timiş este o instituţie publică, cu personalitate juridică, în subordinea Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, iar bugetul de venituri şi cheltuieli al instituţiei este aprobat de către ordonatorul principal de credite - preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate art. 277 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare.

A mai susţinut că în aplicarea art. 258 alin. (1) din acelaşi act normativ, CJAS Timiş perfectează cu furnizorii de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale contracte pentru furnizarea de servicii şi pentru plata acestora, urmărind realizarea echilibrului financiar.

A învederat că prima instanţă nu a ţinut cont aceste dispoziţii legale, cererea de chemare în garanţie a recurentei, formulată de către CJP Timiş, se impune a fi respinsă, întrucât C.A.S. Timiş nu poate avea calitate procesuală pasivă în prezenta cauza.

A arătat în continuare că potrivit art. 281 lit. h) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, casele de asigurări de sănătate au atribuţii privind negocierea, contractarea şi decontarea serviciilor medicale contractate cu furnizorii de servicii medicale în condiţiile contractului-cadru.

Totodată, a susţinut că C.A.S. Timiş nu este emitenta unui act administrativ în ceea ce îi priveşte pe reclamanţi, prin care să fi dispus reţinerea CASS din pensia acestora.

A apreciat că legitimarea procesuală pasivă în prezenta cauză nu aparţine Casei de Asigurări de Sănătate Timis, întrucât nu există identitate între persoana chemată în garanţie (C.A.S. Timis) şi persoana obligată în raportul dedus judecăţii, condiţie obligatorie în justificarea calităţii procesuale passive, aspect de care instanţa de fond nu a ţinut cont.

Aşadar, sentinţa primei instanţe de admitere a cerererii de chemare in garanţie formulată de CJP Timis, în sensul de a fi obligaţi la restituirea sumelor de bani reţinute începând cu luna ianuarie 2022, este nefondată, CAS Timis neadministrand contribuţiile de asigurări sociale de sănătate ale reclamanţilor.

3.4. Împotriva aceleiaşi sentinţe a declarat recurs recurenta-chemată în garanţie Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi modificarea în parte a acesteia în sensul respingerii acţiunii faţă de această recurentă.

În motivare, a susţinut că interesul urmărit de pârâtă în promovarea cererii de chemare în garanţie formulată în cauză nu mai este actual din moment ce legiuitorul a stabilit deja în sarcina Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate obligaţia plăţii către Casa Naţională de Pensii Publice, prin casele teritoriale de pensii, sumele reţinute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate de la data de 01 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, respectiv sumele ce formează obiectul acţiunii.

Pentru aceste motive, solicită să se constate că în mod greşit a admis instanţa de fond cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş, în contradictoriu cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Casa de Asigurări de Sănătate Timiş, cererea de chemare în garanţie fiind lipsită de interes prin raportare la prevederile O.U.G. nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuţii de asigurări sociale de sănătate.

Totodată, a mai arătat că şi cererea de chemare în judecată a reclamanţilor este lipsită de interes, instanţa de fond admiţând în mod greşit cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţi, având în vedere faptul că începând cu luna martie 2023 acestora le sunt restituite lunar, sumele reţinute cu titlu de contribuţii sociale de asigurări de sănătate.

Astfel, există posibilitatea ca odată cu rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti pronunţate în cauză, reclamanţii să solicite punerea în executare a acestora, realizându-se astfel o plata dublă a sumelor solicitate de către aceştia în prezenta cauză.

În prezenta cauză, solicită să se aibă în vedere faptul că deşi interesul reclamanţilor exista la data formulării cererii de chemare în judecată, acesta lipsea la data pronunţării sentinţei.

Astfel, solicitarea formulată de reclamanţi, în sensul restituirii sumelor reţinute cu titlu de contribuţie de asigurări sociale de sănătate, este lipsită de efecte juridice în condiţiile în care legiuitorul a stabilit prin lege obligaţia de restituire a acestora.

Prin urmate, o eventuală obligare a pârâţilor de restituire a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate este lipsită de folos practic pentru reclamanţi, acţiunea acestora devenind lipsită de interes, instanţa de fond neputând interveni asupra mecanismului de restituire a acestor sume instituit de legiuitor.

O altă critică adusă sentinţei recurate constă în obligarea chematelor în garanţie Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi a Casa de Asigurări de Sănătate Timiş la plata dobânzii legale şi a actualizării cu rata inflaţiei pentru sumele reţinute cu titlu de contribuţie de asigurări sociale de sănătate, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Recurenta a susţinut că prin raportare la solicitarea intimaţilor reclamanţi cu privire la reparaţia integrală a prejudiciului ce formează obiectul capătului 3 de cerere, solicită instanţei de control judiciar să observe că nu există o legătură de cauzalitate între obligaţia de restituire a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate şi plata dobânzilor si actualizărilor acestor sume, prin raportare la vreo formă de vinovăţie a intimatei recurente Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

Obligaţia de plată a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate pentru pensiile care depăşesc 4.000 RON a fost instituită de Guvern prin O.U.G. nr. 130/2021 de modificare a Codul fiscal, aprobat prin Legea nr. 227/2015, si nu a Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, astfel că CNAS, ca parte a puterii executive, avea şi are obligaţia legală de a pune în executare prevederile legale incidente emise de puterea legislativă, în spiritul şi litera acestora, neputându-se subroga în drepturile şi obligaţiile puterii legislative.

În acest sens sunt şi prevederile art. 1 alin. (4) din Titlul I al Constituţiei României în sensul în care Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale.

A susţinut că nu se poate retine o culpă a CNAS atâta timp cât legiuitorul prevedea în mod expres acest lucru. Mai mult decât atât, în aplicarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 4/2023, CNAS a iniţiat din oficiu executarea plăţilor către casa de pensii, astfel că nu se poate reţine vreo culpă sau o obligaţie în sarcina chematei în garanţie CNAS şi a CAS Timiş de a plăti către Casa de Pensii Timiş suma pe care instanţa de fond a considerat-o obligaţie de plată către intimaţii - reclamanţi.

4. Apărările formulate în cauză

Nu s-a formulat întâmpinare.

5. Procedura de soluţionare a recursului

S-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 şi art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispoziţiilor art. 490 alin. (2) C. proc. civ. a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 31.05.2024, când cauza a fost amânată pentru soluţionarea cererii de abţinere formulată de dl. judecător E., cerere care a fost respinsă, fiind acordat termen de judecată în continuare la data de 11.10.2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile declarate de recurenţii-pârâţi Casa Judeţeană de Pensii Timiş şi Guvernul României, precum şi de recurenţii-chemaţi în garanţie Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Timiş şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinţei civile nr. 127 din 21 martie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal sunt fondate, pentru următoarele considerente:

6.1. Recursul declarat de recurenţii-chemaţi în garanţie Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Timiş şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

Înalta Curte va proceda, cu prioritate, la analiza motivului de nelegalitate privind lipsa calităţii procesuale pasive, având în vedere că în ipoteza admiterii acestuia devine inutilă analiza celorlalte critici de nelegalitate invocate de recurenţii-chemaţi în garanţie prin cererea de recurs.

La soluţionarea acestei excepţii, Înalta Curte are în vedere că acţiunea de faţă are ca obiect, în condiţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, pe lângă obligarea Guvernului la emiterea unui act administrativ, acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţa declarată neconstituţională.

Or, asemenea despăgubiri nu pot fi solicitate decât de la autorul faptei ilicite, emitent al ordonanţei neconstituţionale care a prejudiciat în mod direct reclamantul.

Acţiunea de faţă nu are ca obiect plata pensiei ori a unor drepturi de pensie sau restituirea sumelor reţinute, pentru ca raportul juridic litigios să fie legat între reclamant şi această pârâtă, raportat la atribuţiile conferite lor de lege, ci, aşa cum s-a arătat, acordarea de despăgubiri pentru prejudicii cauzate printr-o ordonanţă declarată neconstituţională, fapta ilicită, temei al angajării răspunderii, constând în emiterea respectivei ordonanţe, de către Guvern, în timp ce casele de pensii nu au făcut altceva decât operaţiuni materiale de aducere a acesteia la îndeplinire, iar Ministerul Finanţelor doar administrează bugetul Trezoreriei Statului.

Nici faptul că prin O.U.G. nr. 4/2023 se prevede că restituirea sumelor reţinute în temeiul ordonanţei declarate neconstituţionale se face prin intermediul aceloraşi case de pensii nu este de natură a-i conferi acesteia calitate procesuală pasivă în litigiul de faţă, căci acesta nu poartă asupra executării obligaţiilor instituite prin actul normativ menţionat, astfel că nici casele de asigurări de sănătate nu au calitate procesuală pasivă.

Aşadar, raportat la obiectul pe care îl pot avea acţiunile împotriva ordonanţelor Guvernului, definit la art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, calitatea procesuală pasivă revine în mod exclusiv Guvernului atunci când se solicită repararea unor prejudicii cauzate în mod direct prin ordonanţa declarată neconstituţională. Pe lângă Guvern, ca emitent al actului vătămător, ar mai putea sta în judecată emitenţii actelor administrative emise în baza ordonanţei, a căror anulare s-ar cere, sau autorităţile publice în privinţa cărora s-ar solicita să fie obligate la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative, ceea ce nu este cazul în speţă, unde se solicită exclusiv despăgubiri, iar nu anularea unor acte emise de casele de pensii sau obligarea lor la emiterea unor acte ori la anumite operaţiuni administrative, pe care, prin ipoteză, nu le-ar fi emis ori realizat împiedicate fiind de ordonanţa neconstituţională.

În consecinţă, raportat la dispoziţiile art. 36 C. proc. civ., instanţa de control judiciar constată este întemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a chemaţilor în garanţie Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Timiş şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, astfel că, în rejudecare, Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenţii-chemaţi în garanţie şi va respinge acţiunea formulată împotriva acestora, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

În raport de această soluţie, Înalta Curte reţine că nu se mai impune a fi analizate şi celelalte critici formulate de aceşti recurenţi.

6.2. Recursurile declarate de recurenţii-pârâţi Casa Judeţeană de Pensii Timiş şi Guvernul României

Având în vedere similaritatea criticilor formulate prin recursurile declarate de recurenţii-pârâţi Casa Judeţeană de Pensii Timiş şi Guvernul României împotriva sentinţei civile nr. 127 din 21 martie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, Înalta Curte urmează a le analiza global, punctând elementele de diferenţiere dintre cereri.

În cauză, intimaţii-reclamanţi s-au considerat vătămaţi în drepturile şi interesele sale legitime prin modificările legislative aduse de O.U.G. nr. 130/2021, publicată în M.O. nr. 1202/18.12.2021, respectiv pusă în aplicare începând cu data de 01.01.2022, prin care s-a instituit plata obligatorie a contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuţiei de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, cu afectarea majoră a pensiei de serviciu, sens în care au formulat o acţiune în condiţiile art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Potrivit art. 488 alin. (1) C. proc. civ. (Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată) "Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (…) 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material."; totodată, potrivit art. 483 C. proc. civ. "(3) Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. (4) În cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată. Dispoziţiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător."

Din interpretarea dispoziţiilor citate în precedent, Înalta Curte reţine că recursul reprezintă acea cale extraordinară de atac prin care hotărârea atacată este supusă controlului judiciar prin prisma conformităţii sale cu regulile de drept aplicabile, ceea ce implică recunoaşterea posibilităţii părţii interesate de a o critica doar pentru motive de nelegalitate, iar nu şi de netemeinicie.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., referitor la greşita respingere a excepţiei necompetenţei invocat de Guvernul României prin recursul formulat împotriva încheierii din 28 februarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, Înalta Curte subliniază că art. 9 din Legea nr. 554/2004 reprezintă o normă cu caracter special în materia contenciosului administrativ, constituind o reflectare la nivelul legii organice a normei constituţionale de la art. 126 alin. (6) teza finală din Constituţia României, text potrivit căruia "Instanţele de contencios administrativ sunt competente să soluţioneze cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau, după caz, prin dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale.".

Ca regulă generală, art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004 defineşte contenciosul administrativ ca fiind "activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim".

În acest context, art. 9 din Legea nr. 554/2004 reglementează o categorie specială de acţiuni formulate în materia contenciosului administrativ, anume vizând "(i) acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, (ii) anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, (iii) obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative." (alin. (5).

Se observă că dintre acţiunile enumerate de textul legal anterior menţionat, doar acelea referitoare la (ii) anularea actelor administrative ori (iii) obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative se circumscriu definiţiei de la art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004.

În schimb, acţiunea în (i) acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţele Guvernului prezintă un caracter atipic, putând fi formulată pe cale principală, deşi în materia contenciosului administrativ, ca regulă generală, pretenţiile băneşti prezintă un caracter accesoriu sau subsidiar cererii în controlul de legalitate exercitat asupra unui act administrativ tipic şi asimilat.

Conchizând, Înalta Curte constată faptul că acţiunea în discuţie, privind acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţele Guvernului, are atât un caracter atipic în materia contenciosului administrativ, cât şi specificul unei reglementări speciale, ceea ce implică o aplicare/interpretare a sa strictă, limitativă.

În aceste condiţii, din moment ce premisa de formulare a acţiunii o reprezintă "acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţele Guvernului", admisibilitatea unei astfel de acţiuni în pretenţii formulată potrivit art. 9 din Legea nr. 554/2004 este limitată exclusiv la cereri îndreptate împotriva Guvernului României, autoritate publică centrală de la care provine ordonanţa sau ordonanţa de urgenţă (pretins) vătămătoare, fără a fi permisă exercitarea sa în contradictoriu cu alte subiecte de drept public sau privat, care prin aplicarea unei ordonanţe/ordonanţe de urgenţă a Guvernului, ce ar fi neconstituţională, au prejudiciat partea reclamantă.

În acest din urmă caz, persoanei interesate îi revine obligaţia să recurgă la acţiunea de drept comun/dreptul muncii/asigurărilor sociale/contencios administrativ etc., prevăzută de lege în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, natura juridică a raportului litigios şi calitatea părţilor, cadru procesual în care va putea formula o excepţie de neconstituţionalitate în condiţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, în măsura în care apreciază că reglementarea legală aplicată în raportul juridic respectiv ar fi afectată de vicii de constituţionalitate.

Astfel, Înalta Curte constată că prima instanţă a respins în mod corect excepţia necompetenţei invocate de pârâtul Guvernul României.

Punctual, prin decizia Curţii Constituţionale nr. 650/15.12.2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 1262/28.12.2022, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a art. XXIV pct. 11 [cu referire la art. 153 alin. (1) lit. f)2) Codul fiscal], pct. 12 [cu referire la art. 154 alin. (1) lit. h) Codul fiscal sintagma "de până la suma de 4.000 RON lunar inclusiv"], pct. 13 [cu referire la art. 155 alin. (1) pct. a1) Codul fiscal], pct. 14 [cu referire la sintagma "venituri din pensii" din cuprinsul titlului secţiunii a 3-a capitolul III al titlului V "Contribuţii sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 16 [cu referire la art. 1573 Codul fiscal], pct. 17 [cu referire la sintagma "precum şi al veniturilor din pensii" din cuprinsul titlului secţiunii a 4-a capitolul III al titlului V "Contribuţii sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 18 [cu referire la art. 168 alin. (1) în privinţa trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2), alin. (5) în privinţa trimiterii la art. 1573 şi alin. (7)1 Codul fiscal] şi pct. 19 [cu referire la alin. (1) lit. a) în privinţa trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2) Codul fiscal] şi art. XXV alin. (1) lit. c) [cu referire la pct. 12, 13, 16, 18 în privinţa alin. (1) şi (5) ale art. 168 Codul fiscal şi pct. 19] din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, dispoziţiile mai sus menţionate fiind declarate neconstituţionale.

În esenţă, instanţa de contencios constituţional a reţinut că O.U.G. nr. 130/2021 a diminuat cuantumul pensiei prin instituirea unei contribuţii la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate; or, prin ordonanţă de urgenţă nu se poate diminua cuantumul pensiei, nici prin instituirea de impozite, nici prin instituirea de alte contribuţii, pentru că o asemenea măsură conduce la o afectare a dreptului la pensie prevăzut de art. 47 alin. (2) din Constituţie, fiind astfel contrară art. 115 alin. (6) din Constituţie, care interzice afectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale prin ordonanţe de urgenţă.

Drept urmare, în Monitorul Oficial din data de 17.02.2023 a fost publicată O.U.G. nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuţii de asigurări sociale de sănătate, act normativ ce reglementează modalitatea de restituire a CASS reţinute pensionarilor cu venituri peste 4.000 de RON în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 130/2021, declarate neconstituţionale.

Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 4/2023,,(1) Sumele reţinute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, se restituie lunar în perioada 1 martie 2023 - 28 februarie 2024, după recalcularea venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, şi reţinerea diferenţelor de impozit pe venit datorate. (2) Diferenţele de impozit pe venit se calculează separat faţă de impozitul aferent drepturilor lunii curente, se reţin la data efectuării plăţii sumelor prevăzute la alin. (1), se plătesc şi se declară până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se face plata, prin depunerea declaraţiei privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate. (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate din pensiile private, respectiv pensiile facultative, pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 de RON. (4) Procedura de plată eşalonată prevăzută la alin. (1) se aplică şi în ceea ce priveşte plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti devenite executorii în perioada 28 decembrie 2022 - 1 martie 2023".

Aşadar, în condiţiile în care prezentul litigiu este unul de natura contenciosului administrativ, despăgubirile fiind cerute de reclamanţi în temeiul art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, care conferă persoanei care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe considerate neconstituţionale sau declarate ca atare dreptul să solicite acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, astfel că, contrar susţinerilor recurentului-pârât, demersul reclamanţilor este unul admisibil.

Referitor la argumentele recurenţilor-pârâţi vizând lipsa atribuţiilor legale de plată a pretenţiilor ce fac obiectul cererii, Înalta Curte constată că trebuie reţinută în cauză calitatea acestei autorităţi de persoană obligată la plata accesoriilor aferente sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate.

În recurs, pârâtul Guvernul României a reiterat argumentele din fond, prin care a susţinut că această obligaţie ar reveni caselor teritoriale de pensii sau caselor de pensii sectoriale, entităţi care au reţinut din pensia reclamanţilor sumele în discuţie şi care, prin efectul O.U.G. nr. 4/2023, au obligaţia restituirii lor, obligaţie care se extinde şi cu privire la accesoriile constând în actualizarea cu rata inflaţiei şi dobânda legală.

Contrar acestor susţineri, Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, cu denumirea marginală "Acţiunile împotriva ordonanţelor Guvernului", oferă posibilitatea promovării unei acţiuni în contencios administrativ, care, potrivit alin. (5), "poate avea ca obiect, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative". Cerere de chemare în judecată formulată în cauză este întemeiată pe acest text de lege şi vizează acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţa declarată neconstituţională. Or, asemenea despăgubiri nu pot fi solicitate decât de la autorul faptei ilicite, emitent al ordonanţei neconstituţionale care a prejudiciat în mod direct reclamantul.

Faptul că reţinerile din pensie, păgubitoare pentru reclamanţi, au fost efectuate de Casa de Pensii, nu exonerează Guvernul României de plata despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţa declarată neconstituţională. Acţiunea de faţă nu are ca obiect plata pensiei ori a unor drepturi de pensie, pentru ca raportul juridic litigios să fie legat între reclamant şi casa sectorială de pensii, în raport de atribuţiile conferite prin lege acestei autorităţi, ci, după cum s-a arătat anterior, obiectul cauzei de faţă îl reprezintă acordarea despăgubirilor pentru prejudicii cauzate printr-o ordonanţă de urgenţă declarată neconstituţională, fapta ilicită, temei al angajării răspunderii, constând în emiterea respectivei ordonanţe de către Guvern, în timp ce casele de pensii au efectuat doar operaţiunile materiale de aducere la îndeplinire a dispoziţiilor actului normativ.

Nici împrejurarea că prin O.U.G. nr. 4/2023 se prevede că restituirea sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate se face prin intermediul aceloraşi case de pensii nu este de natură a schimba această concluzie, atât timp cât obiectul cauzei nu poartă asupra executării obligaţiilor instituite prin actul normativ menţionat, ci se solicită repararea unor prejudicii cauzate în mod direct prin ordonanţa de urgenţă declarată neconstituţională.

În concluzie, faţă de cauza juridică a acţiunii şi faţă de dispoziţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, în temeiul cărora au fost solicitate despăgubirile ce fac obiectul cauzei de faţă, Înalta Curte constată că există identitate între debitorul raportului juridic dedus judecăţii şi Guvernul României, emitent al actului vătămător, respectiv al ordonanţei de urgenţă declarate neconstituţionale.

În acest context, instanţa de control judiciar reţine totuşi că, prin art. 1 alin. (1) şi (4) din O.U.G. nr. 4/2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 138/17.02.2023, s-a dispus ca "sumele reţinute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, se restituie lunar în perioada 1 martie 2023 - 28 februarie 2024, după recalcularea venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, şi reţinerea diferenţelor de impozit pe venit datorate" şi că "procedura de plată eşalonată prevăzută la alin. (1) se aplică şi în ceea ce priveşte plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti devenite executorii în perioada 28 decembrie 2022 - 1 martie 2023". Totodată, art. 2 alin. (1) din acelaşi act a stabilit că "restituirea sumelor prevăzute la art. 1 se face, din oficiu, de către Casa Naţională de Pensii Publice, prin casele teritoriale de pensii, precum şi de către casele de pensii sectoriale şi de către entităţile care plătesc venituri din pensii".

Astfel, în condiţiile în care prin O.U.G. nr. 4/2023 s-a dispus restituirea de către Casa Naţională de Pensii Publice, prin casele teritoriale de pensii, a sumelor reţinute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate de la data de 01 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, după recalcularea venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015, capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri egale cu sumele reţinute ca şi contribuţii de asigurări sociale de sănătate în temeiul art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, începând cu data primei reţineri şi până la încetarea acesteia, a rămas fără obiect.

Prin urmare, faţă de intervenţia pârâtului Guvernul României în ordinea legislativă, în scopul inclusiv al restituirii sumelor reţinute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate de la data de 01 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, se impune respingerea capătului de cerere privind acordarea de despăgubiri egale cu sumele reţinute ca şi contribuţii de asigurări sociale de sănătate în temeiul art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, începând cu data primei reţineri şi până la încetarea acesteia, ca fiind rămas fără obiect.

7. Temeiul de drept al soluţiei pronunţate în recurs

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursurile declarate de recurenţii-pârâţi Casa Judeţeană de Pensii Timiş şi Guvernul României, precum şi de recurenţii-chemaţi în garanţie Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Timiş şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinţei civile nr. 127 din 21 martie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, va respinge recursul declarat de recurentul - pârât Guvernul României împotriva încheierii din 28 februarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat, va casa, în parte, sentinţa recurată şi în rejudecare, va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a chemaţilor în garanţie Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Timiş şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, va respinge capătul principal de cerere în ceea ce priveşte obligarea pârâţilor la despăgubiri constând în plata către reclamanţi a unor sume egale cu sumele reţinute cu titlu de contribuţie de asigurări sociale de sănătate în temeiul art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, începând cu data primei reţineri şi până la încetarea acesteia, ca rămas fără obiect şi va menţine în rest dispoziţiile sentinţei recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de recurenţii-pârâţi Casa Judeţeană de Pensii Timiş şi Guvernul României, precum şi de recurenţii-chemaţi în garanţie Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Timiş şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinţei civile nr. 127 din 21 martie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Respinge recursul declarat de recurentul - pârât Guvernul României împotriva încheierii din 28 februarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Casează, în parte, sentinţa recurată şi, rejudecând:

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a chemaţilor în garanţie Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Timiş şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii C., A., D. şi B. în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Timiş şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Respinge capătul principal de cerere în ceea ce priveşte obligarea pârâţilor la despăgubiri constând în plata către reclamanţi a unor sume egale cu sumele reţinute cu titlu de contribuţie de asigurări sociale de sănătate în temeiul art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, începând cu data primei reţineri şi până la încetarea acesteia, ca rămas fără obiect.

Menţine în rest dispoziţiile sentinţei recurate.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 11 octombrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.