Suspension of managerial performance evaluation pending annulment due to insufficient motivation and imminent career harm

Şedinţa publică din data de 3 octombrie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2023, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei, în temeiul dispoziţiilor art. 8 şi următoarele din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi art. 10 alin. (7) din O.M.E.N. nr. 4315/2014 privind evaluarea activităţii manageriale desfăşurate de către inspectorii şcolari generali adjuncţi din inspectoratele şcolire didactic, anularea actului administrativ reprezentat de Fişa de (auto)evaluare a activităţii manageriale desfăşurate în calitate de inspector şcolar general al Inspectoratului Şcolar Judeţean Gorj în anul şcolar 2022-2023, înregistrată la Ministerul Educaţiei sub nr. 30236/1- 29.08.2023 şi a Adresei M.E. nr. x/30.10.2023 de comunicare a punctajului şi anularea Fişei de (auto)evaluare înregistrată la LS.J. Gorj sub nr. x/31.10.2023 precum şi a Adresei M.E. nr. x/17.11.2023 ambele acte emise în procedura de soluţionare a contestaţiei.

A mai solicitat reclamanta obligarea intimatului să procedeze la o nouă evaluare a activităţii manageriale desfăşurate în calitate de inspector şcolar general al Inspectoratului Şcolar Judeţean Gorj în anul şcolar 2022-2023.

Totodată a solicitat suspendarea, în temeiul dispoziţiilor art. 15 din Legea 554/2004, a actelor administrative atacate până la soluţionarea definitivă a cauzei.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin încheierea din 22 ianuarie 2024, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis în parte excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare invocată de pârâtul Ministerul Educaţiei şi a respins ca inadmisibilă cererea de suspendare a adresei nr. x/30.10.2023 emisă de DGMRUSRS-Direcţia Management din cadrul Ministerului Educaţiei.

A admis în parte cererea de suspendare formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei şi a suspendat executarea Fişei de evaluare a activităţii manageriale înregistrată sub nr. x/29.08.2023 la Ministerul Educaţiei şi sub numărul 14759/22.08.2023 la ISJ Gorj, Fişei de evaluare înregistrată sub nr. x/31.10.2023 la I.S.J. Gorj şi adresei nr. x/17.11.2023, emisă de DGMRUSRS-Direcţia Management din cadrul Ministerului Educaţiei, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

3. Recursul exercitat în cauză

Recurentul-pârât Ministerul Educaţiei a declarat recurs împotriva încheierii din 22 ianuarie 2024 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

În prezenta speţă, apreciază recurentul-pârât că instanţa de fond a interpretat greşit normele de drept material reprezentate de art. 14 din Legea nr. 554/2004, privind pretinsa întrunire cumulativă a celor două condiţii statuate imperativ de legiuitor pentru admiterea cererii de suspendare a actului normativ.

Susţine recurentul-pârât că decizia comisiei cuprinde informaţii suficiente referitoare la motivele avute în vedere pentru acordarea punctajelor pentru reclamantă, motiv pentru care nu se poate reţine existenţa unei îndoieli serioase asupra legalităţii sale.

În opinia recurentului-pârât actele administrative au fost emise cu respectarea prevederilor legale, de către persoana în drept să le emită şi pentru punerea în aplicare a legii. Emiterea actelor s-a făcut în forma şi cu procedura prevăzute de lege cu respectarea tuturor cerinţelor legale inclusiv cele referitoare la motivarea acestora.

În concluzie solicită astfel instanţei de recurs să constate neîndeplinirea condiţiei privind existenţa cazului bine justificat prevăzută în mod expres de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Referitor la condiţia pagubei iminente, solicită ca instanţa de recurs să aibă în vedere că suspendarea executării este o măsură de excepţie, care se justifică numai dacă actul administrativ conţine dispoziţii a căror îndeplinire ar produce un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului.

Apreciază recurentul-pârât că nici această condiţie nu a fost îndeplinită, suspendarea prevederilor supuse cenzurii, nu atrage în mod automat acordarea unei remuneraţii pentru reclamantă. Pe de altă parte, prejudiciile eventuale nu pot constitui temei suficient pentru cenzurarea unor acte. Iminenţa producerii prejudiciului nu se prezumă, aceasta trebuie să fie dovedită iar din dovezile depuse de către reclamantă şi reţinute de instanţa de fond nu rezultă îndeplinirea acestora.

Pe de altă parte, susţine recurentul-pârât că obţinerea gradaţiei de merit nu este o simplă formalitate rezultată din suspendarea actului administrativ, ci implică anumite demersuri, inclusiv participarea la un concurs pentru care legiuitorul prevede şi alte condiţii pe lângă cea privind rezultatele evaluării activităţii candidatului. Totodată înscrierea la un concurs nu echivalează cu câştigarea acestuia astfel încât paguba creată în patrimoniul reclamantei este doar una ipotetică.

În concluzie ştiind că actele administrative se bucură de prezumţia de legalitate, iar pentru suspendarea executării lor se cer întrunite minime condiţii care nu sunt dovedite, concluzionează recurentul că cererea de suspendare este neîntemeiată.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă A., prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

În ceea ce priveşte motivul de recurs potrivit căruia instanţa de fond a interpretat greşit normele de drept material prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, în sensul că în cauză nu este întrunită condiţia privind cazul bine justificat, instanţa de recurs reţine că acesta este neîntemeiat.

În mod corect instanţa de fond a reţinut că din analiza sumară a actelor administrative contestate de intimata-reclamantă se conturează o modalitate incorectă de evaluare a activităţii manageriale a acesteia, respectiv nu pot fi identificate la o examinare sumară motivele pentru care la unele criterii de evaluare au fost acordate, atât de comisia de evaluare cât şi de comisia de soluţionare a contestaţiilor punctaje inferioare celor maxime şi celor pe care şi le-a acordat intimata-reclamantă prin autoevaluare, neputând fi identificate motivele neluării în considerare a documentelor invocate de aceasta în susţinerea autoevaluării şi a contestaţiei.

Totodată, în mod corect, instanţa de fond a avut în vedere, de exemplu, punctajele acordate intimatei-reclamante de către ambele comisii la pct. 1.2, 2.2, 3.4, 3.8,4.3, punctaje mai mici decât cele maxime şi cele pe care le-a apreciat aceasta că i se cuvin prin autoevaluare, fără a se putea identifica la o examinare sumară motivele diminuării punctajelor.

Aceste împrejurări din care rezultă aparenta nemotivare a unor punctaje acordate în procedura de evaluare a activităţii manageriale a intimatei-reclamante constituie aspecte de nelegalitate ce reprezintă indicii vădite de nelegalitate de natură a înlătura provizoriu prezumţia de legalitate a actelor administrative prin care a fost realizată evaluarea activităţii intimatei-reclamante, urmând ca analiza pe fond a conţinutului şi legalităţii actului administrativ contestat să fie efectuată în cursul judecării cererii de anulare a actelor administrative privind evaluarea activităţii acesteia.

Faţă de aceste indicii de nelegalitate în mod corect s-a apreciat că în cauză este îndeplinită condiţia existenţei unui caz bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce priveşte motivul de recurs potrivit căruia instanţa de fond ar fi interpretat greşit normele de drept material prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, în sensul că în cauză nu ar fi întrunită condiţia privind paguba iminentă, instanţa de recurs apreciază că acesta este neîntemeiat.

În mod corect instanţa de fond a reţinut că obţinerea calificativului anual "foarte bine" are efecte asupra posibilităţii obţinerii gradaţiei de merit în condiţiile în care art. 179 alin 2 din Legea nr. 198/2023 prevede că rezultatele evaluării stau la baza hotărârii consiliului de administraţie privind acordarea calificativului anual şi a gradaţiei de merit.

Astfel că un calificativ inferior celui de foarte bine creează posibilitatea ca intimata-reclamantă să nu obţină gradaţia de merit.

Prin urmare, instanţa de recurs reţine că acest fapt produce consecinţe previzibile şi perturbatoare asupra carierei intimatei-reclamante, generând restricţii majore de ordin profesional, pe care aceasta ar fi nevoită să le suporte până la finalizarea litigiului privind anularea actului administrativ contestat, restricţii cărora le corespunde o componentă de ordin financiar, reprezentată de salariile şi recompensele adiacente pe care le-ar putea obţine din exercitarea neîngrădită a profesiei.

Asupra legalităţii fişelor de evaluare emise de recurentul-pârât, prin care s-a acordat intimatei-reclamante calificativul "bine", instanţa de fond în mod corect a observat că planează îndoieli serioase, iar în raport de toate aceste elemente, având în vedere şi prezumtiva durată îndelungată a procesului, în condiţiile în care hotărârea instanţei de fond este supusă recursului, admiterea cererii privind suspendarea executării actului administrativ se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor intimate-reclamante, atunci când acestea sunt supuse unui risc iminent de vătămare, pentru a se evita exercitarea abuzivă a prerogativelor de care dispun autorităţile publice.

La evaluarea prezentei situaţii juridice adusă în faţa instanţei de judecată, Înalta Curte apreciază că trebuie avute în vedere Recomandarea nr. R/89/8/1989 a Comitetului Miniştrilor din cadrul Consiliului Europei privind protecţia jurîsdicţionalâ provizorie în materie administrativă şi Recomandarea nr. 16/2003 a Comitetului Miniştrilor din cadrul Consiliului Europei, în care s-a arătat că executarea actelor administrative trebuie să ţină cont de drepturile şi de interesele persoanelor particulare, pentru a se asigura un just echilibru între interesul general şi interesul particular.

Recomandarea nr. 16/2003 a Comitetului Miniştrilor din cadrul Consiliului Europei aminteşte principiile din Recomandarea nr. R/89/8/1989 care cheamă autoritatea jurisdicţională competentă, în speţă instanţa de judecată, să ia măsuri provizorii corespunzătoare atunci când executarea unui act administrativ este de natură să provoace daune grave particularilor cărora li se aplică actul.

Or, instanţa de recurs apreciază că soluţia suspendării actelor administrative până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anularea acestora se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie corespunzătoare, mai ales în condiţiile în care, în dosarul nr. x/2023, aflat pe rolul Curţii de Apel Craiova, actele administrative a căror suspendare se solicită în prezenta cauză, au fost anulate în primă instanţă.

Pentru aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Educaţiei împotriva încheierii din 22 ianuarie 2024 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Educaţiei împotriva încheierii din 22 ianuarie 2024 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 03 octombrie 2024.