Appeal over post-dating constitutional review of revised ethnic-persecution benefits rejected as irrelevant.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Romania) dismissed as unfounded the claimant’s appeal against the Court of Appeal Timişoara’s 7 December 2023 ruling that refused to refer a constitutional exception to the Constitutional Court, thereby keeping the prior dismissal of the claimant’s administrative challenge in force. The underlying dispute concerned the claimant’s challenge, as a child of ethnically persecuted persons, against a pension house’s 2022 decisions that revised and revoked benefits previously granted under Government Ordinance No. 105/1999; the claimant sought to contest the constitutionality of Article XXI of Emergency Ordinance No. 168/2022, which, effective 1 January 2024, altered the applicable benefit rights. The Court held that the constitutional exception’s relevance requirement under Article 29(1) of Law No. 47/1992 was not met because the contested norms entered into force after the administrative acts were issued, and the legality of an administrative act is assessed against the law in force at the time of issuance—thus the challenged provisions had no bearing on the case’s resolution.
Legislator headnote
AI generatedart. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, art. 496 alin. (1) C. proc. civ; Appeal over post-dating constitutional review of revised ethnic-persecution benefits rejected as irrelevant: The underlying dispute concerned the claimant’s challenge, as a child of ethnically persecuted persons, against a pension house’s 2022 decisions that revised and revoked benefits previously granted under Government Ordinance No. 105/1999; the claimant sought to contest the constitutionality of Article XXI of Emergency Ordinance No. 168/2022, which, effective 1 January 2024, altered the applicable benefit rights. The Court held that the constitutional exception’s relevance requirement under Article 29(1) of Law No. 47/1992 was not met because the contested norms entered into force after the administrative acts were issued, and the legality of an administrative act is assessed against the law in force at the time of issuance—thus the challenged provisions had no bearing on the case’s resolution.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for rejecting the appeal as unfounded.
Full text
Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş Severin în data de 13/12/2022, reclamanta A. a formulat contestaţie împotriva hotărârii nr. 338/03.11.2022 emisă de către de pârâta Casa Teritorială de Pensii Caraş-Severin, solicitând instanţei anularea hotărârii nr. 338/03.11.2022 şi menţinerea, ca temeinică şi legală, a hotărârii nr. 338/09.11.2004 privind acordarea unor drepturi prevăzute de O.G. nr. 105/1999, precum şi anularea deciziei nr. 168346/04.11.2022 pentru revizuirea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999; cu obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul litigiu.
Prin sentinţa civilă nr. 188/12.04.2023 pronunţată în dosar nr. x/2022, Tribunalul Caraş-Severin a respins acţiunea formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Casa Teritorială de Pensii Caraş-Severin.
Împotriva sentinţei de mai sus, a declarat recurs reclamanta A., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii pronunţate de Tribunalul Caraş-Severin, în sensul admiterii contestaţie formulate.
La termenul de judecată din data de 10/11/2023, reclamanta A. a depus o cerere de privind sesizarea Curţii Constituţionale a României, înţelegând sa invoce excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiei art. XXI din O.U.G. nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1186/09.12.2022, text în conformitate cu care "La articolul III din Legea nr. 210/2022 pentru modificarea art. 1 alin. (2) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri şi pentru stabilirea unor măsuri necesare aplicării Ordonanţei Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 698 din 13 iulie 2022, lit. b) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"b) începând cu data de 1 ianuarie 2024, drepturile stabilite pentru copiii persoanelor care s-au aflat în una dintre situaţiile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. c) şi g) din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi pentru copiii prevăzuţi la art. 31 alin. (1) din aceeaşi ordonanţă."".
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin încheierea din data de 7 decembrie 2023, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de recurenta-reclamantă A. în referire ia dispoziţiile art. XXI din O.U.G. nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative.
3. Recursul exercitat în cauză
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul A. arătând că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a Curţii Constituţionale textele legale sunt în vigoare, Curtea Constituţională nu a pronunţat anterior o decizie de neconstituţionalitate a normelor legale şi există o strânsă legătură cu prezenta cauză.
Mai arată recurenta că unul dintre motivele de recurs a vizat tocmai aplicabilitatea dispoziţiilor art. 31 alin. (2) din O.G. nr. 105/1999 potrivit căruia recurenta, în calitate de fiică a persoanelor persecutate pe motive etnice ar fi trebuit să beneficieze de o indemnizaţie lunară în acelaşi cuentum cu indemnizaţia de care ar fi beneficiat părintele lor decedat, stabilită conform prevederilor art. 2 la data depunerii cererii de către copil.
Intimata-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Caraş-Severin a depus întâmpinare în cuprinsul cărei a solicitat respingerea recursului.
II. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Analizând încheierea atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, "(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi, sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale".
Din interpretarea logico-juridică a prevederilor art. 29 alin. (1), (2) şi (3) al Legii nr. 47/1992 rezultă că pentru sesizarea Curţii constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate trebuie îndeplinite următoarele condiţii, în mod cumulativ:
- excepţia să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj comercial;
- excepţia să aibă ca obiect neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;
- norma vizată de excepţie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei şi să nu fi fost constată ca fiind neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
Condiţia relevanţei excepţiei, care impune ca normele criticate să aibă incidenţă în soluţionarea cauzei respective, nu trebuie analizată in abstracto şi dedusă din orice fel de tangenţă a prevederilor legale în discuţie cu litigiul aflat pe rolul instanţei.
Astfel se impune o analiză riguroasă, în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepţiei de neconstituţionalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual şi a stadiului concret în care se află litigiul.
Or, din această perspectivă este corect raţionamentul instanţei de fond în sensul că noemele de drept care fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate nu au legătură cu soluţionarea prezentei cauze întrucât au intrat în vigoare ulterior emiterii actelor contestate. Or, legalitatea unui act administrativ se analizează în raport de data emiterii acestora, iar nu în raport şi de dispoziţiile legale intrate în vigoare ulterior.
În acest sens, Înalta Curte constată că în mod corect instanţa a arătat că partea care pretinde încălcarea legii fundamentale, trebuie să argumenteze legătura cu cauza a dispoziţiilor normative criticate, întrucât doar în ipoteza existenţei acestei legături, neconstituţionalitatea ar determina soluţia ce urmează a fi pronunţată de instanţa de judecată.
Altfel spus, decizia Curţii Constituţionale în soluţionarea excepţiei trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra conţinutului hotărârii în procesul principal.
Din perspectiva interesului procesual, Înalta Curte apreciază că nu este îndeplinită cerinţa legăturii cu pricina ce se judecă, impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Contrar susţinerilor reclamantei, dispoziţiile contestate, care privesc unele măsuri fiscal bugetare, prorogarea unor termene, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, nu au legătură cu soluţionarea cauzei.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanţa în mod corect a apreciat că, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, modificarea legislativă impusă prin Ordonanţa de urgenţă nr. 168/2022 din 8 decembrie 2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative vizează acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive entice, începând cu data de 1 ianuarie 2024, excepţia de neconstituţionalitate invocată nu are legătură cu soluţionarea cauzei.
Pentru aceste considerente, constatând că încheierea recurată este legală, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din data de 7 decembrie 2023 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din data de 7 decembrie 2023 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 17 septembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.