Work permit refusal overturned for failure to prove incompatible business activities; administrative decision annulled and permit ordered issued

Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/9.10.2023, reclamanta A. S.R.L. contestă Decizia de neacordare a avizului de muncă nr. x/21.09.2023, comunicată în data de 4.10.2023, emisă de Serviciul pentru Imigrări al Judeţului Timiş, şi solicită instanţei de judecată ca prin hotărârea pronunţată în prezentul litigiu, să dispună:

- în temeiul art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, anularea în tot a Deciziei Inspectorului General - Chestor principal de poliţie B., emisă în dosar nr. x;

- în temeiul art. 18 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, anularea actului să fie executată la momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti;

- obligarea Inspectoratului General pentru Imigrări - Direcţia Migraţie, Serviciul pentru Imigrări al Judeţului Timiş să emită avizul de angajare-tip permanent pentru cetăţeanul străin C.;

- în temeiul art. 453 C. proc. civ., obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

2. Sentinţa instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 7 din 9 ianuarie 2024, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele:

A respins acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Serviciul pentru Imigrări al Judeţului Timiş, acţiune având ca obiect:

- anularea Deciziei de neacordare a avizului de muncă nr. x/21.09.2023, emisă de pârâtul Serviciul pentru Imigrări Timiş, privind eliberarea avizului de angajare solicitat de reclamanta A. S.R.L. pentru cetăţeanul străin C.;

- obligarea pârâtului Serviciul pentru Imigrări al Judeţului Timiş să emită avizul de angajare-tip permanent pentru cetăţeanul străin C.;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta A. S.R.L. a formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.

Recurenta-reclamantă a susţinut că instanţa de fond a reţinut că nu ar desfăşura activităţi compatibile cu funcţia pentru care se solicită avizul de angajare, însă nu a avut în vedere înscrisurile depuse la dosar, respectiv certificatul constatator de la Registrul Comerţului de unde reiese faptul că societatea este autorizată să desfăşoare ca domeniu de activitate principal COD CAEN 5320 - Alte activităţi poştale şi de curier.

Acest cod CAEN îi permite societăţii să desfăşoare: primirea, prelucrarea, transportul si distribuirea (interna sau internaţionala) scrisorilor, pachetelor şi coletelor (de tip poştal) de către firme ce desfăşoară activităţi în afara obligativităţii serviciului universal.

În ceea ce priveşte motivarea deciziei, putem observa că pârâta se plafonează la evidenţierea condiţiei pe care nu o consideră îndeplinită fără a motiva expres raţionamentul pentru care a ajuns Ia această concluzie, astfel decizia atacată poartă o motivare lacunară din punct de vedere juridic, ceea ce echivalează cu o nemotivare a acesteia, fiind un motiv de nulitate a actului. în mod greşit instanţa de fond exclude această neregulă şi se raportează la referatul cu propunere de refuz al emiterii avizului solicitat al lucrătorului IGI, întrucât motivarea cuprinsă în acel referat nu este comunicată solicitantei odată cu comunicarea deciziei de respingere a cererii sale, iar subscrisei nu îi sunt aduse la cunoştinţă motivele care au stat la baza refuzului pârâtei în a emite avizul de angajare, referatul cu propunere de refuz al emiterii avizului rămâne Ia dosarul administrativ al pârâtei, subscrisa luând la cunoştinţă despre conţinutul acestuia Ia termenul de judecată la care instanţa de fond a rămas în pronunţare cu privire la contestaţia formulată.

Pe de altă parte, instanţa de fond consideră în mod greşit că pârâta a acţionat justificat odată cu emiterea deciziei de refuz al emiterii avizului solicitat de subscrisă, deoarece decizia atacată poartă motivarea:

"nu desfăşoară activităţi compatibile cu funcţia pe care intenţionează să îl încadreze în muncă pe cetăţeanul străin". Subscrisa a solicitat eliberarea avizului de muncă pentru cetăţeanul străin, pe care urma să îl încadreze ca livrator în regim fast-food [D.), având un număr de angajaţi care desfăşoară această activitate în cadrul societăţii.

Este evident că subscrisa nu îl putea încadra în muncă pe cetăţeanul străin pe postul de "AGENT", arătând atât pârâtei cât şi instanţei de fond că desfăşoară activităţi de curierat, astfel cum au fost descrise supra.

3. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Biroul pentru Imigrări Timiş a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate, a apărărilor intimatului-pârât şi a normelor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

Obiectul demersului judiciar este reprezentat de cererea formulată de societatea A. S.R.L., pe calea prevăzută de art. 28 alin. (5) din O.G. nr. 25/2014, împotriva refuzului IGI-Serviciul pentru Imigrări al Judeţului Timiş nr. x din data de 21.09.2023 privind eliberarea avizului de angajare solicitat pentru cetăţeanul străin C. şi obligarea pârâtului să emită un nou act privind soluţionarea favorabilă a cererii de acordare a avizului de angajare pentru cetăţeanul străin.

Autoritatea pârâtă a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de O.G. nr. 25/2014, la art. 4 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014, întrucât din verificările efectuate a rezultat că societatea nu desfăşoară efectiv activităţi compatibile cu funcţia pentru care se solicită avizul de angajare, şi la art. 30 alin. (1) din acelaşi act normativ, întrucât taxa depusă la cererea de obţinere a avizului de angajare a fost plătită de către societatea comercială E. S.R.L..

Respingând cererea de chemare în judecată, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că refuzul pârâtului nu a fost unul nejustificat, de vreme ce nu era îndeplinită una din condiţiile legale, respectiv că societatea solicitantă nu a dovedit că desfăşoară pe teritoriul României activităţi compatibile cu funcţia pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului.

Recurenta-reclamantă a criticat această soluţie, din perspectiva motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile legale ce reglementează condiţiile generale şi speciale de eliberare a avizelor de angajare, respectiv art. 4 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014, în sensul că nu a avut în vedere certificatul constatator de la Registrul Comerţului de unde reiese că este autorizată să desfăşoare activităţi de curierat.

Dispoziţiile relevante pe subiectul analizat sunt cele cuprinse la art. 4 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014, aprobată prin Legea nr. 14/2016, potrivit cărora, "(1) Avizul de angajare se eliberează de către Inspectoratul General pentru Imigrări la cererea angajatorului dacă sunt îndeplinite condiţiile generale prevăzute la alin. (2) şi condiţiile speciale prevăzute de prezenta ordonanţă în funcţie de tipul de lucrător."

Alin. (2) lit. a) al aceluiaşi articol prevede, printre condiţiile generale pentru eliberarea avizului de angajare, şi cea ca angajatorul, persoană juridică, persoană fizică autorizată sau întreprindere individuală, să desfăşoare pe teritoriul României activităţi compatibile cu funcţia pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului.

O.G. nr. 25/2014, la art. 2 alin. (1) lit. a), defineşte angajatorul ca fiind "persoana juridică sau persoana fizică cu sediul social ori profesional, respectiv domiciliul în România ori filiala din România a unei persoane juridice străine cu sediul în străinătate, care încadrează în muncă un străin în condiţiile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Codul muncii;", avizul de angajare ca fiind "documentul oficial eliberat de către Inspectoratul General pentru Imigrări, care atestă dreptul unui angajator de a încadra în muncă un străin pe o anumită funcţie." şi lucrătorul permanent ca fiind "străinul încadrat în muncă pe teritoriul României cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată sau pe durată determinată, încheiat cu un angajator în baza avizului de angajare;".

Din interpretarea dispoziţiilor legale anterior menţionate, rezultă că angajatorul care solicită emiterea avizului de angajare trebuie să desfăşoare în mod efectiv, direct şi nemijlocit, activitatea compatibilă cu funcţia pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului, încheierea unui contract de muncă temporară, în vederea desfăşurării efective a muncii la altă persoană (utilizator), neîncadrându-se în cerinţele legii, depăşind scopul acesteia.

Analizând legalitatea şi temeinicia actului contestat, instanţa de control judiciar constată, cu privire la pretinsa neîndeplinirea a condiţiei generale de emitere a avizului de muncă, constând în desfăşurarea de activităţi compatibile cu funcţia pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului, că sunt întemeiate susţinerile reclamantei.

Astfel, instanţa de control judiciar, din verificarea documentaţie care a stat la baza emiterii actului administrativ, constată că reclamanta a depus Certificat constatator emis de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, din care rezultă fără dubiu, că societatea este autorizată să desfăşoare ca activitate principală "5320 - Alte activităţi poştale şi de curier", aspect care, contrar susţinerilor instituţiei pârâte, conferă acesteia dreptul de a angaja personal pe postul de agent curier.

Potrivit dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ. "(1) Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată."

Textul legal prevede acordarea cheltuielilor de judecată la cererea părţii care a câştigat, ceea ce presupune culpa procesuală a părţii care a pierdut procesul.

Aşadar, în temeiul art. 453 din C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurentul pârât Serviciul pentru Imigrări al Judeţului Timiş la plata către reclamanta A. S.R.L. a sumei de 100 RON reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 496 din C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 Înalta Curte va admite recursul reclamantei, va casa sentinţa atacată şi, în rejudecare, va admite acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., va dispune anularea Deciziei de neacordare a avizului de muncă nr. x/21.09.2023, emisă de pârâtul Serviciul pentru Imigrări Timiş, privind eliberarea avizului de angajare solicitat de reclamanta A. S.R.L. pentru cetăţeanul străin C. şi va obliga pârâtul Serviciul pentru Imigrări al Judeţului Timiş să emită avizul de angajare-tip permanent pentru cetăţeanul străin C..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 7 din 9 ianuarie 2024 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi în rejudecare:

Admite acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L..

Dispune anularea Deciziei de neacordare a avizului de muncă nr. x/21.09.2023, emisă de pârâtul Serviciul pentru Imigrări Timiş, privind eliberarea avizului de angajare solicitat de reclamanta A. S.R.L. pentru cetăţeanul străin C..

Obligă pârâtul Serviciul pentru Imigrări al Judeţului Timiş să emită avizul de angajare-tip permanent pentru cetăţeanul străin C..

Obligă pârâtul Serviciul pentru Imigrări al Judeţului Timiş la plata către reclamanta A. S.R.L. a sumei de 100 RON reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 17 septembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.