Restitution claim quashed as cemetery plot owned by private Orthodox parish, not state property subject to GEO 94/2000.

Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la această instanţă la data de 16 martie 2023, reclamantele Episcopia Română Unită cu Roma Greco Catolică Oradea şi Protopopiatul Român Unit cu Roma Greco Catolică Tăşnad, au solicitat:

- anularea Deciziei nr. 10545/15.12.2022, comunicată la data de 13.02.2022, cu privire la imobilul cu nr. topo. x, constând în teren intravilan în suprafaţă totală de 1965 mp, înscris în C.F. (vechi) nr. 602 Valea Morii;

- obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii care să conţină propunerea de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent pentru terenul sus-menţionat, conform art. 3 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000.

2. Sentinţa instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 183/CA/2023 din 12 septembrie 2023, Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele:

A admis în parte acţiunea formulată de reclamantele Episcopia Română Unită cu Roma, Greco Catolică Oradea, Protopopiatul Român Unit cu Roma Greco-Catolic Tăşnad, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri care au aparţinut Cultelor Religioase din România.

A dispus anularea Deciziei nr. 10545/15.12.2022 emisă de pârâtă cu privire la imobilul cu nr. top. xb, înscris în CF (vechi) nr. 602 Valea Morii.

A obligat pârâta să soluţioneze cererea de restituire a imobilului, în urma examinării celorlalte condiţii pentru retrocedarea imobilelor, prevăzute de O.U.G. nr. 94/2000, republicată.

A respins restul pretenţiilor formulate.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei de fond a declarat recurs pârâta Comisia Specială de Retrocedare, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

S-a arătat că instanţa de judecată a interpretat şi aplicat greşit atât normele de drept care reglementează cadrul normativ al restituirii imobilelor precum şi Decretul nr. 177/1948 pentru regimul general al cultelor religioase.

Instanţa de fond în mod greşit a interpretat şi aplicat prevederile art. 1 alin. (1), art. 3 alin. (11) şi art. 6 din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

1. în temeiul actelor normative care reglementează materia restituirii imobilelor ce au aparţinut cultelor religioase, prin cererea înregistrate pe rolul Comisiei speciale de retrocedare cu nr. 687883/C/24.01.2006, Episcopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, Oradea pentru Parohia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică Valea Morii a solicitat retrocedarea imobilului loc pentru cimitir situat în Valea Morii, Oraşul Tăşnad, judeţul Satu Mare, înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Valea Morii, nr. top. xb.

A fost expus pe larg parcursul soluţionării dosarului de către organul administrativ, a fost reluată analiza înscrisurilor depuse, pentru a indica istoricul proprietăţii.

Potrivit încheierii nr. 257/20.03.1967, foaia B, poziţia 10 din C.F. nr. x a localităţii Valea Morii se rectifică numele proprietarului de pe foaia A în acela de Parohia Ortodoxă Română.

Prin Adresa nr. x/08.11.2022, Primăria Oraşului Tăşnad a comunicat faptul că imobilul identificat cu nr. top. xb, înscris în C.F. nr. x a localităţii Valea Morii, judeţul Satu-Mare: are destinaţia actuală de cimitir; este folosit de Parohia Ortodoxă Română Valea Morii cu titlu de proprietar; Parohia Română Unită cu roma, Greco-Catolică Valea Morii nu a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate în baza legislaţiei din domeniul fondului funciar sau a altor legi cu caracter reparator.

Din aceste prevederi legale, arată recurenta că reiese faptul că legiuitorul a considerat necesar ca, pentru restituirea unor imobile sau propunerea de acordare de măsuri compensatorii, în temeiul acestui act menţionat, să se facă dovada existenţei dreptului de proprietate al solicitantei la data preluării abuzive.

În nicio situaţie legiuitorul nu a instituit vreo excepţie de la necesitatea dovedirii dreptului de proprietate al solicitantei asupra imobilului la momentul preluării.

În acest context, susţine faptul că nu este îndeplinită una din condiţiile esenţiale prevăzute de O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru soluţionarea favorabilă a unei cereri de retrocedare, respectiv aceea ca imobilul să se fi aflat în proprietatea solicitantei la momentul preluării abuzive.

În ceea ce priveşte preluarea abuzivă a imobilului solicitat din patrimoniul intimatelor-reclamante, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Instanţa stabileşte drept moment al preluării - 4 martie 1967, iar la momentul preluării, Parohia Ortodoxă Română din Vadu Crişului a fost o persoană juridică, în sensul art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, întrucât potrivit art. 28 din Decretul nr. 177/1948, cultele religioase erau definite ca fiind perosne juridice, atât ele, cât şi părţile lor componente locale.

Din analiza înscrisurilor depuse la dosarul aferent cererilor de retrocedare sus-menţionate s-a reţinut de către Comisia specială de retrocedare faptul că acestea nu se încadrează în prevederile Ordonanţei de urgenţă nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, întrucât imobilul nu au fost preluate de către Statul Român de la solicitantă.

Prin urmare, concluzionează recurenta, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1), al art. 3 alin. (11) şi alin. (6) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, soluţia Comisiei speciale de retrocedare a fost de respingere a cererii de retrocedare formulate de către reclamantele Episcopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, Oradea pentru Parohia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică Valea Morii cu privire la imobilul în cauză.

Apreciază ca fiind corectă soluţia adoptată, întrucât imobilul în litigiu a trecut în proprietatea Parohiei Ortodoxe Române din Valea Morii şi nu în patrimoniul Statului Român, pentru a fi îndeplinite condiţiile privitoare la preluarea abuzivă, prevăzută de dispoziţiile O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Consideră greşită interpretarea dată de instanţa de fond, întrucât aceasta a stabilit ca moment al preluării abuzive anul 1967, fiind eronat raţionamentul, deoarece cultul greco-catolic a fost desfiinţat în anul 1948, astfel încât nu exista posibilitatea ca imobilul să fi ieşit din proprietatea acestuia la momentul preluării abuzive.

În ceea ce priveşte interpretarea făcută de instanţa de fond dispoziţiilor art. 2, alin. (2) din Decretul nr. 358/1948 arată recurenta că, potrivit unor încheieri de carte funciară, Statul Român, în baza Decretului nr. 358/1948, a preluat imobile de la organizaţiile centrale şi statutare ale cultului greco-catolic, dar sunt şi cazuri în care acesta a preluat imobile şi de la diverse entităţi ce au aparţinut de credinţa greco-catolică, situaţie care întăreşte excepţia prevăzută de art. 2 alin. (1) din Decretul nr. 358/1948.

Totodată, prin Decizii ale Comisiei speciale de retrocedare au fost restituite în natură sau a fost propusă acordarea de măsuri compensatorii în echivalent pentru imobile care au aparţinut organizaţiilor centrale şi statutare ale cultului greco-catolic, în dosarele în care Statul Român a preluat abuziv imobilele de la solicitantă.

Concluzionând, din analiza înscrisurilor depuse la dosarul aferent cererii de retrocedare sus-menţionate s-a reţinut de către Comisia specială de retrocedare, prin Decizia nr. 10545/15.12.2022, faptul că, în ceea ce priveşte imobilul identificat prin nr. top. xb nu se încadrează în prevederile Ordonanţei de urgenţă nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, întrucât acesta nu a fost preluat abuziv de Statul Român de la solicitantă şi nici nu se află în proprietatea statului sau a uneia dintre persoanele juridice enumerate în art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

4. Apărările formulate în recurs

Intimata-reclamantă Episcopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică Oradea a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru apărările dezvoltate la dosar.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa recurată în limitele criticilor de nelegalitate invocate, Înalta Curte constată că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., invocat de recurenta pârâtă, care priveşte încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, este fondat.

Raportat la situaţia de fapt rezultată din probele administrate, instanţa a interpretat şi a aplicat în mod greşit dispoziţiile legale incidente cererii de retrocedare formulate de reclamantă.

Înalta Curte reţine că prin Decizia nr. 10545/15.12.2022, Comisia specială de retrocedare a respins în temeiul art. 1 alin. (1) şi al art. 3 alin. (1)1 şi alin. (6) şi art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000 cererea de retrocedare nr. x/24.01.2006 depusă de către Episcopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, Oradea pentru Parohia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică Valea Morii, prin care s-a solicitat retrocedarea imobilului loc pentru cimitir situat în satul Valea Morii, oraşul Tăşnad, judeţul Satu-Mare, înscris în C.F. nr. x a localităţii Valea Morii nr. top. xb, întrucât imobilul identificat cu nr. top. xb nu se află în proprietatea uneia dintre persoanele juridice enumerate în art. 1 alin. (1) din actul normativ sus-menţionat ci în proprietatea Parohiei Ortodoxe Române Valea Morii, persoană juridică de drept privat.

Prima instanţă a admis în parte acţiunea, dispunând anularea Deciziei nr. 10545/15.12.2022 emisă de pârâtă cu privire la imobilul cu nr. top. xb, înscris în CF (vechi) nr. 602 Valea Morii şi a obligat pârâta să soluţioneze cererea de restituire a imobilului, în urma examinării celorlalte condiţii pentru retrocedarea imobilelor, prevăzute de O.U.G. nr. 94/2000, republicată. Totodată, a respins restul pretenţiilor formulate.

Instanţa a respins cererea privind obligarea pârâtei la emiterea unei decizii privind restituirea prin echivalent a imobilului solicitat, întrucât, pe de o parte, această cerere nu a făcut obiectul analizei C.S.R., iar pe de altă parte, art. 1 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000 prevede că măsurile reparatorii se acordă potrivit legii speciale, Legea nr. 165/2013, urmare a derulării procedurii prevăzute de aceasta, competentă în acordarea despăgubirilor fiind Comisia Specială pentru Stabilirea Despăgubirilor (pct. 6 din norme de aplicare a art. 2 din O.U.G. nr. 94/2000), procedură administrativă căreia instanţa nu i se poate substitui, fără a încălca principiul separaţiei puterilor în stat.

Înalta Curte nu împărtăşeşte opinia exprimată de judecătorul fondului în ceea ce priveşte soluţia dată cererii în anulare a Deciziei nr. 10545/15.12.2022 emise de pârâtă.

Pentru a se dispune retrocedarea în baza O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

- imobilul a aparţinut cultelor religioase din România;

- imobilul a fost preluat în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, considerându-se abuzive acele preluări de proprietate care s-au produs în temeiul sau ca efect al unor acte normative ori administrative emise în perioada de referinţă, dacă nu s-au acordat despăgubiri juste şi echitabile în raport cu perioada preluării;

- imobilul se află în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2 (o regie autonomă, o societate sau companie naţională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administraţiei publice centrale sau locale este acţionar ori asociat majoritar, la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005).

Legiuitorul a limitat aplicabilitatea actului normativ, şi anume:

- a reglementat retrocedarea către foştii proprietari ai imobilelor care au aparţinut cultelor religioase din România şi au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, astfel că ceea ce prezintă relevanţă sub aspectul preluării abuzive este actul normativ sau actul administrativ prin care s-a preluat imobilul în temeiul sau prin efectul legii, şi nu data transcrierii dreptului de proprietate în cartea funciară sau data preluării efective în posesie a imobilului;

- a reglementat condiţia ca imobilul să se afle în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2 (o regie autonomă, o societate sau companie naţională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administraţiei publice centrale sau locale este acţionar ori asociat majoritar, la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005).

Raportat la situaţia de fapt, examinarea motivelor de recurs impune a fi avute în vedere şi dispoziţiile art. 32 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare, care consacră principiul forţei probante absolute a înscrierii în cartea funciară, fiind reglementat faptul că "dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei". În sistemul de carte funciară, înscrierea unui drept real are efect constitutiv, conform acestor dispoziţii, astfel că persoana al cărei drept este înscris este prezumată a fi titulara acelui drept. Înscrierile din cartea funciară dovedesc existenţa, întinderea şi titularul dreptului.

În speţă, potrivit încheierii nr. 257/20.03.1967, foaia B, poziţia 10 din C.F. nr. x a localităţii Valea Morii se rectifică numele proprietarului de pe foaia A în acela de Parohia Ortodoxă Română.

Prin Adresa nr. x/08.11.2022, Primăria Oraşului Tăşnad a comunicat faptul că imobilul identificat cu nr. top. xb, înscris în C.F. nr. x a localităţii Valea Morii, judeţul Satu-Mare: are destinaţia actuală de cimitir; este folosit de Parohia Ortodoxă Română cu titlu de proprietar; Parohia Română Unită cu roma, Greco-Catolică Valea Morii nu a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate în baza legislaţiei din domeniul fondului funciar sau a altor legi cu caracter reparator.

În consecinţă, dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF nr. x Tăşnad nr. top. xb a fost intabulat în favoarea Parohiei Ortodoxe Române, cu titlu de rectificare nume.

Aşadar, în ceea ce priveşte imobilul identificat cu nr. top. xb, se constată că acesta nu se află în proprietatea statului sau a uneia dintre persoanele juridice enumerate în art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ci în proprietatea Parohiei Ortodoxe Române, persoană juridică de drept privat.

Ca atare, contrar aprecierilor instanţei de fond, Înalta Curte reţine că nu este îndeplinită una din condiţiile esenţiale prevăzute de O.U.G nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru soluţionarea favorabilă a unei cereri de retrocedare, respectiv aceea ca imobilele să se afle, la momentul intrării în vigoare a O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2.

Din interpretarea art. 2 teza I din O.U.G. nr. 94/2000, care statuează că " Imobilele - terenuri şi construcţii - preluate în mod abuziv, indiferent de destinaţie, care sunt deţinute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau companie naţională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administraţiei publice centrale sau locale este acţionar ori asociat majoritar, vor fi restituite solicitantului, în natură, prin decizia organelor de conducere ale unităţii deţinătoare" rezultă că textul de lege are în vedere persoane juridice la care statul este asociat sau acţionar majoritar.

În speţă, imobilele a căror retrocedare s-a solicitat sunt în proprietatea Parohiei Ortodoxe Române, această din urmă persoană nefiind dintre cele prevăzute la art. 1 sau 2 din O.U.G. nr. 94/2000, fiind vorba despre o persoană juridică de drept privat distinctă de subiectele de drept public şi care nu se află sub controlul statului sau al unităţilor administrativ teritoriale, astfel că nu se putea dispune retrocedarea în natură sau prin echivalent.

Având în vedere că intabularea dreptului de proprietate în favoarea Parohiei Ortodoxe Române din Valea Morii s-a dispus în baza încheierii CF nr. x/1967, în lipsa unei hotărâri judecătoreşti privind nelegalitatea înscrierilor din cartea funciară, recurenta pârâtă în mod corect a dat relevanţă înscrierii în cartea funciară în procesul de analiză al cererilor de retrocedare.

Aceasta întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 32 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea cărţilor funciare, dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei.

Aceste dispoziţii, coroborate cu prevederile art. 33 din actul normativ menţionat, consacră principiul forţei probante absolute a înscrierii în cartea funciară, potrivit căruia, pe de o parte, toate indicaţiile cuprinse în cartea funciară sunt presupuse a fi exacte, iar, pe de altă parte, niciun drept real nu poate fi opus dacă nu a fost înscris în cartea funciară.

Totodată, având în vedere faptul că imobilul identificat cu nr. top. xb nu a fost înstrăinat legal după data de 22 decembrie 1989, (ci a rămas în proprietatea BOR), nu a fost posibilă nici acordarea de măsuri reparatorii în acest caz (care se acordă potrivit art. 6 din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare).

În acelaşi sens s-a pronunţat şi Decizia nr. 12/2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie -Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept (pentru care, de altfel, s-a solicitat suspendarea prezentei cauze), aceasta statuând în sensul că despăgubirile se acordă doar pentru imobilele legal înstrăinate după data de 22.12.1989.

În consecinţă, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o greşită aplicare a prevederilor legale la situaţia de fapt ce rezulta din probatoriul administrat, motiv pentru care se impune casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de pârâta Comisia Specială de Retrocedare, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând, va respinge acţiunea formulată de reclamantele Episcopia Română Unită cu Roma Greco Catolică Oradea şi Protopopiatul Român Unit cu Roma Greco Catolică Tăşnad, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Comisia Specială de Retrocedare împotriva sentinţei nr. 183/CA/2023 din 12 septembrie 2023 a Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, în rejudecare:

Respinge cererea formulată de Episcopia Română Unită cu Roma Greco Catolică Oradea şi Protopopiatul Român Unit cu Roma Greco Catolică Tăşnad, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 17 septembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.