Timeliness of challenge to financial regulator's sanction: electronic communication date controls 30-day deadline

Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 02.02.2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună: în principal, în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei ce face obiectul prezentului dosar până la soluţionarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2022, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, întrucât dezlegarea cauzei ce face obiectul prezentului dosar depinde în tot de existenţa sau inexistenţa Deciziei nr. 383/29.03.2022 emisă de ASF, respectiv de legalitatea şi temeiniciei sancţiunii aplicate; în subsidiar, anularea ca nelegală şi netemeinică a Deciziei nr. 1743/29.12.2022 prin care ASF a decis sancţionarea reclamantului cu amendă în valoare de 59.300 de RON.

2. Sentinţa instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1089/2023 din 16 iunie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia tardivităţii şi a respins cererea privind pe reclamanta A. S.A. şi pe pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, ca tardiv formulată.

3. Recursul exercitat în cauză şi apărările formulate de intimatul-pârât

Împotriva sentinţei civile au declarat recurs reclamanta A. S.A. solicită, în temeiul art. 488 lin. 1 pct. 5 şi 8 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond.

În motivarea recursului întemeiat pe dispoziţiile art. 488 lin. 1 pct. 8 C. proc. civ. recurenta arată că art. 74 alin. (2) din Legea nr. 24/2017 stabileşte cum se face comunicarea prin email, iar Legea nr. 455/2001 face referiri la semnătura electronică.

Concluzionează recurenta în sensul că intimata-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară era obligată să transmită actul contestat cu semnătură electronică ataşată, câtă vreme instanţele aplică astfel de exigenţe. Or, intimata-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară nu a probat semnătura electronică a actului atacat sau a deciziei, nu a probat transmiterea şi primirea acelui email cu documente anexate la data de 30.12.2022.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară a formulat întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat excepţia nulităţii recursului, iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Examinând recursul formulat prin prisma motivului de casare invocat prin cererea de recurs, prevăzut de art. 488 pct. 8) din C. proc. civ., care vizează încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu caracter prealabil, Înalta Curte constată că, deşi recurenta-reclamantă şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., criticile sale se subsumează cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmând a fi analizate din această perspectivă.

Înalta Curte respinge excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrare în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile C. proc. civ. invocată de intimata-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară apreciind că, în mod formal, criticile recurentei se circumscriu cazului de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 02.02.2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună: în principal, în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei ce face obiectul prezentului dosar până la soluţionarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2022, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, întrucât dezlegarea cauzei ce face obiectul prezentului dosar depinde în tot de existenţa sau inexistenţa Deciziei nr. 383/29.03.2022 emisă de ASF, respectiv de legalitatea şi temeiniciei sancţiunii aplicate; în subsidiar, anularea ca nelegală şi netemeinică a Deciziei nr. 1743/29.12.2022 prin care ASF a decis sancţionarea reclamantului cu amendă în valoare de 59.300 de RON.

In motivarea recursului promovat, recurenta-reclamantă apreciază că intimata-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară nu a probat semnătura electronică a actului atacat sau a deciziei, nu a probat transmiterea şi primirea e-mailului cu documente anexate, respectiv decizia nr. 1743/29.12.2022, decizie prin care s-a dispus sancţionare numitului B. în calitate de Preşedinte al Consiliului de Administraţie al reclamantei, la data de 30.12.2022.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond, în contextul redării judicioase a dispoziţiilor art. 155 alin. (7) din Legea nr. 24/2017 potrivit cărora,,7) Prin derogare de la prevederile art. 7 alin. (1) şi art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, decizia de sancţionare prevăzută la alin. (2), precum şi celelalte acte administrative adoptate de A.S.F. conform prevederilor prezentei legi sau pentru aplicarea regulamentelor adoptate la nivelul Uniunii Europene în domeniile prevăzute de prezenta lege, motivate în mod corespunzător, pot fi atacate, în termen de 30 de zile de la data comunicării, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal. Actul administrativ individual prin care A.S.F. aplică sancţiunea cu amendă constituie titlu executoriu"." a reţinut, în mod corect, că demersul judiciar al recurentei reclamante este tardiv.

Înalta Curte reţine că recurenta reclamantă a solicitat anularea Deciziei nr. 1743/29.12.2022, prin care pârâta a dispus sancţionarea numitului B., în calitate de Preşedinte al Consiliului de Administraţie al reclamantei, cu amendă în valoare de 59300 RON.

Plecând de la aceste premise teoretice, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o apreciere corectă asupra termenul de depunere a cererii de chemare în judecată, în sensul că din actele existente la dosarul cauzei rezultă în mod clar că hotărâre a fost comunicată reclamantei la data de 30.12.2022, potrivit corespondenţei electronice existente la dosar, iar cerere de chemare în judecată a fost depusă la data de 31.01.2023 (nota de inventar fila x), cu nesocotirea termenului reglementat de lege, termen împlinit la data de 30.01.2023 (luni).

Dispoziţia art. 187 C. proc. civ. conform căreia, 1) Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.".

Sancţiunea ce intervine în cazul nerespectării unui termen legal imperativ este decăderea, potrivit art. 185 C. proc. civ., în speţă decăderea din dreptul de a exercita calea extraordinară de atac.

Înalta Curte nu poate primi alegaţiile recurentei în sensul că "ASF era obligată să transmită actul contestat cu semnătură electronică ataşată." sau că, … data de 30.12.2022 cade într-o zi de vineri, urmată de zile libere … şi acel email putea fi deschis de către un representant al A. la 03.01.2023, data faţă de care constestarea din 31.01.2023 respectă termenul de 30 de zile.". Lipsa semnăturii olografe sau electronice nu este o condiţie care să vicieze procesul de comunicare electronică a unui act sau data de la care se calculează exercitarea unei căi de atac, precum nici faptul că ultima zi în care putea fi depusă acţiunea s-a împlinit în data de 30.12.2022, aceasta fiind zi lucrătoare legală.

Întrucât recurenta a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal şi nu a dovedit că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, în cauză operează sancţiunea decăderii, soluţia pronunţată de instanţa de fond fiind aşadar legală.

Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanta A. S.A. împotriva sentinţei nr. 1089/2023 din 16 iunie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, nefiind incident motivul de casare invocat de recurenta reclamantă, prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8) din C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimata pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară.

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.A. împotriva sentinţei nr. 1089/2023 din 16 iunie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 17 septembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.