Exemption from preliminary administrative procedure for work permit refusals under administrative law

Şedinţa publică din data de 26 iunie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2024, la data de 07.06.2024, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu Inspectoratul General pentru Imigrări - Serviciul Pentru Imigrări Arad, a solicitat anularea refuzului de acordare a avizului de angajare în muncă nr. x/SIAR/BM/10.05.2024; obligarea intimatului la emiterea avizului de angajare în muncă solicitat prin cererea x/27.02.2024; obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 654 din 4 octombrie 2024, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată.

A respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrari - Serviciul pentru Imigrări Arad.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei nr. 654 din 4 octombrie 2024 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal recurenta-reclamantă A. S.R.L. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului şi casarea în tot a hotărârii recurate, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Timişoara în temeiul art. 497 alin. (1) coroborat cu art. 480 alin. (3) în vederea examinării contestaţiei sub toate aspectele invocate.

În esenţă, refuzul de emitere a avizului de muncă emis de autoritatea publică se circumscrie definiţiei refuzului nejustificat, având natura unui act administrativ asimilat.

Prin intermediul art. 8 alin. (1) teza a 11-a din Legea 554/2024, se oferă posibilitatea petenţilor de a se adresa instanţei de contencios administrativ în cazul în care se consideră vătămaţi într-un drept sau interes legitim prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri.

Mai mult, dispoziţiile art. 28 alin. (5) din O.G. nr. 25/2014 stabilesc procedura de contestare a refuzului de emitere a avizului de muncă, respectiv faptul că petenţii trebuie să se îndrepte cu o acţiune în contencios administrativ în faţa curţilor de apel din raza cărora se află autorităţile emitente a refuzurilor de emitere a avizelor de muncă.

Or, concluzionează recurenta-reclamantă că din coroborarea dispoziţiilor legale invocate, se poate observa faptul că în cazul unui refuz de emitere a avizului de muncă nu mai este necesară parcurgerea unei proceduri prealabile, astfel de situaţii fiind sub incidenţa art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Inspectoratul General pentru Imigrări - Serviciul pentru Imigrări Arad a formulat întâmpinare la recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., solicitând ca instanţa de recurs să constate că recursul este neîntemeiat şi să îl respingă ca atare.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Biroul pentru Imigrări Arad sub nr. x/27.02.2024, societatea A. S.R.L. a solicitat eliberarea avizului de angajare pentru numitul B., cetăţean din Bangladesh, funcţia pentru care s-a solicitat eliberarea avizului de angajare fiind cea de administrator societate.

Prin adresa nr. x/10.05.2024 s-a comunicat recurentei-reclamante refuzul eliberării avizului de angajare pentru B., cetăţean al statului Bangladesh, pentru neîndeplinirea condiţiei prevăzute la art. 4 alin. (2) lit. f) din O.G. nr. 25/2014 coroborat cu art. 11 alin. (1) şi art. 56 alin. (9) din O.U.G. nr. 194/2002, motivându-se că străinului i-a fost prelungit dreptul de şedere în scop de muncă pentru perioada 11.05.2023-10.05.2024; acestuia i-a încetat contractul individual de muncă la angajatorul anterior la data de 01.10.2023, iar începând cu data de 01.01.2024 acesta se află în şedere ilegală pe teritorul României.

Recurenta-reclamantă s-a adresat instanţei, solicitând anularea refuzului de acordare a avizului de angajare în muncă nr. x/SIAR/BM/10.05.2024 şi obligarea intimatului la emiterea avizului de angajare în muncă solicitat prin cererea x/27.02.2024.

Prin sentinţa recurată, instanţa de fond a reţinut că "reclamanta avea obligaţia să formuleze o cerere de revocare a actului administrativ individual prin care pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Serviciul pentru Imigrări al judeţului Arad a respins cererea de acordare a avizului de muncă, iar în ipoteza respingerii cererii/nesoluţionării cererii în termenul legal de 30 zile, avea posibilitatea să sesizeze instanţa de contencios administrativ în condiţiile art. 8 din Legea 554/2004".

Totodată instanţa de fond a reţinut că "susţinerile reclamantei potrivit cărora, în speţa de faţă, procedura prealabilă nu are caracter obligatoriu, nu pot fi primite de către instanţă. Art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, invocat de reclamantă în justificarea lipsei procedurii prealabile, nu îşi găseşte incidenţa în speţă".

Potrivit art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ:

"în cazul acţiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, al celor care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe sau al acţiunilor îndreptate împotriva actelor administrative care nu mai pot fi revocate întrucât au intrat în circuitul civil şi au produs efecte juridice, precum şi în cazurile prevăzute la art. 2 alin. (2) şi la art. 4 nu este obligatorie procedura prealabilă."

Conform art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ:

"se asimilează actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termen legal."

Art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrative prevede astfel:

"refuz nejustificat de a soluţiona o cerere - exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane; (...)."

Potrivit art. 8 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ:

"(...) De asemenea se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesolaţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri. (. . . . . . . . . .)"

Art. 28 alin. (5) din O.G. nr. 25/2014, la rândul lui, arată că:

"refuzul eliberării avizului de angajare/detaşare poate fi contestat la curtea de apel în a cărei rază de competenţă se află formaţiunea teritorială care a dispus această măsură, în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare."

Prin urmare, din interpretarea dispoziţiilor legale anterior menţionate rezultă că legiuitorul a înţeles să elimine obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile în cazurile în care autorităţile publice emit un refuz nejustificat de a rezolva o cerere a petenţilor.

În cauza de faţă, refuzul de emitere a avizului de muncă emis de autoritatea publică se circumscrie definiţiei refuzului nejustificat, având natura unui act administrativ asimilat.

Prin intermediul art. 8 alin. (1) teza a 11-a din Legea 554/2024, se oferă posibilitatea petenţilor de a se adresa direct instanţei de contencios administrativ în cazul în care se consideră vătămaţi într-un drept sau interes legitim prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri.

Mai mult, dispoziţiile art. 28 alin. (5) din O.G. nr. 25/2014 stabilesc procedura special de contestare a refuzului de emitere a avizului de muncă, respectiv faptul că petenţii trebuie să se îndrepte cu o acţiune în contencios administrativ în faţa curţilor de apel din raza cărora se află autorităţile emitente a refuzurilor de emitere a avizelor de muncă.

Or, coroborând dispoziţiile legale citate, Înalta Curte observă faptul că în cazul emiterii unui refuz de emitere a avizului de muncă nu mai este necesară parcurgerea unei proceduri prealabile, astfel de situaţii fiind sub incidenţa art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte concluzionează că în cazul în care petenţii se află într-o situaţie reglementată de art. 28 alin. (5) din O.G. nr. 25/2014, aceştia sunt exceptaţi de la parcurgerea procedurii prealabile, fiind îndreptăţiţi să formuleze o acţiune direct în faţa instanţelor de judecată, respectiv a curţilor de apel competente.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 498 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 654 din 4 octombrie 2024 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în tot sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 26 iunie 2025.