Hunting rights allocation order upheld; appeal against suspension of public tender dismissed

Şedinţa publică din data de 21 iunie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, suspendarea procedurii de organizare a licitaţiei publice privind atribuirea în gestiune a faunei cinegetice pentru fondul cinegetic 15-Poiana, jud. Sibiu, publicată prin anunţul nr. x din 30.01.2024 emis de pârât, până la pronunţarea instanţei de fond, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea 554/2004.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 70 din 13 martie 2024, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor şi, în consecinţă, a dispus suspendarea procedurii de organizare a licitaţiei publice privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice pentru fondul cinegetic nr. 15-Poiana, jud. Sibiu, publicată prin anunţul nr. x din 30.01.2024 emis de pârât, până la pronunţarea instanţei de fond, obligând pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, hotărârea fiind executorie de drept.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 70 din 13 martie 2024 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, cu consecinţa respingerii cererii de suspendare, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, recurentul-pârât a susţinut că instanţa a pronunţat soluţia de suspendare a procedurii de atribuire a dreptului de gestionare a fondului cinegetic cu nesocotirea condiţiilor cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: cazul bine justificat şi paguba iminentă.

În privinţa cazului bine justificat, recurentul a arătat că instanţa de fond a interpretat eronat dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 407/2006, ignorând succesiunea etapelor de atribuire stabilite de legiuitor. Astfel, atribuirea prin licitaţie (lit. c) trebuie organizată imediat după etapa atribuirii directe către gestionarii consacraţi (lit. a), iar nu după atribuirea către gestionarii propuşi de asociaţiile de proprietari (lit. b).

Instanţa a omis dispoziţiile lit. c) şi a) aplicat greşit ordinea legală a procedurilor, presupunând că ministerul ar fi trebuit să organizeze mai întâi atribuirea directă către gestionarul propus de reclamantă, ceea ce contravine normei expres prevăzute de Legea nr. 407/2006. Normele metodologice din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 2020/2016 confirmă această succesiune, întrucât la art. 7 şi art. 11 alin. (1) se prevede că procedura de licitaţie intervine anterior oricărei atribuiri directe către gestionarul propus de asociaţii, în cazul în care fondul nu a fost atribuit anterior.

Astfel, recurentul-pârât susţine că instanţa de fond a motivat măsura suspendării pe un argument greşit din punct de vedere legal, ceea ce exclude existenţa unui caz bine justificat în sensul art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.

În ceea ce priveşte paguba iminentă, se arată că aceasta nu a fost demonstrată în mod concret de intimata- reclamantă.

Argumentele instanţei privind atribuirea către un terţ pentru o perioadă îndelungată nu justifică caracterul urgent şi ireparabil al prejudiciului. Dimpotrivă, potrivit art. 18 alin. (2) din Contractul-cadru de gestionare, ministerul poate înceta unilateral contractul de gestionare rezultat din licitaţie, în cazul în care instanţa admite acţiunea pe fond şi constată că intimata (sau gestionarul propus) are dreptul de a obţine atribuirea.

Prin urmare, nu există un risc ireversibil, întrucât în ipoteza admiterii acţiunii, fondul poate fi reatribuit în condiţiile art. 8 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 407/2006.

Intimata-reclamantă nu are calitatea de gestionar, ci de asociaţie de proprietari, iar propunerea unui gestionar nu conferă automat dreptul de a încheia contractul, astfel că prejudiciul invocat este ipotetic, iar beneficiile gestionării nu pot fi presupuse ca certe.

Prin urmare, recurentul-pârât consideră că instanţa de fond a reţinut greşit îndeplinirea condiţiilor legale pentru suspendare, pronunţând o soluţie contrară prevederilor legii speciale şi ignorând jurisprudenţa constantă în materia contenciosului administrativ privind standardul probator al pagubei iminente.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă A. a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. În esenţă, a arătat că sunt îndeplinite condiţiile cazului bine justificat şi pagubei iminente, astfel că instanţa de fond în mod corect a procedat la suspendarea procedurii de organizare a licitaţiei publice. A susţinut că în speţă, contractul de gestiune a Fondului cinegetic nr. 15- Poiana, jud. Sibiu a încetat prin reziliere din culpa fostului gestionar, astfel că a încetat şi calitatea de gestionar consacrat, fiind aplicabile dispoziţiile art. 8 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 407/2006.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate, a apărărilor prin întâmpinări şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul formulat de pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În cauză, reclamanta A. a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu o cerere de suspendare a procedurii de organizare a licitaţiei publice privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice, pentru fondul cinegetic nr. 15 - Poiana, judeţul Sibiu, publicată prin anunţul nr. x din 30.01.2024 emis de pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, până la pronunţarea instanţei de fond.

Soluţia primei instanţe care a considerat îndeplinite două condiţii impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cazul bine justificat şi paguba iminentă, reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente situaţiei de fapt rezultată din probele administrate în cauză, nefiind susceptibilă de casare prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Criticile recurentului-pârât privind aplicarea greşită de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, sunt nefondate.

Este incontestabil faptul că suspendarea executării actului administrativ, care se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor particularilor până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea acestuia, constituie o măsură de excepţie, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, pe baza cărora să se poată reţine îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi iminenţa pagubei, astfel cum sunt definite prin art. 2 lit. ş) şi t) din aceeaşi lege.

Aceste condiţii se analizează în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată şi trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube, dificil de reparat, în cazul particular supus evaluării.

În raport cu circumstanţele concrete ale prezentei cauze, pe baza actelor dosarului şi a împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de intimata-reclamantă, îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 a fost corect reţinută.

Criticile aduse hotărârii, grefate pe inexistenţa unui caz bine justificat, motivat de susţinerea că actul administrativ a cărui suspendare de executare se solicită, a fost emis cu respectarea prevederilor legale în vigoare, nu este de natură a impune o altă concluzie în prezenta cauză, în care nu poate fi prejudecat fondul litigiului.

Înalta Curte constată că prima instanţă a realizat o corectă interpretare a probatoriilor administrate în cadrul acestei proceduri sumare reţinând existenţa unei îndoieli cu privire la legalitatea actului administrativ atacat, întrucât demersul Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor de derulare a procedurii de organizare a licitaţiei publice privind atribuirea în gestiune a faunei cinegetice pentru fondul cinegetic 15-Poiana, jud. Sibiu, nu este în concordanţă cu prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 407/2006 a vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic.

Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 407/2006:

"(1) Atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice se realizează de către administrator pe fonduri cinegetice, prin următoarele modalităţi şi în următoarea ordine:

a) direct, în cazul gestionarilor consacraţi;

b) direct, în cazul gestionarilor propuşi de asociaţiile proprietarilor de terenuri;

c) prin licitaţie publică, pentru fondurile cinegetice neatribuite în condiţiile prevăzute la lit. a);"

De asemenea, conform art. 1 din Regulamentul din 18 octombrie 2016 privind atribuirea în gestiune a faunei cinegetice emis de Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor:

"Atribuirea în gestiune a faunei cinegetice din cuprinsul fondurilor cinegetice, denumită în continuare atribuire, se realizează de către autoritatea publică centrală care răspunde de vânătoare, denumită în continuare administrator, în condiţiile prevăzute la art. 8 din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare, pentru:

a) gestionarii consacraţi, astfel cum sunt definiţi la art. 1 lit. q) din Legea nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare;

b) gestionarii licenţiaţi propuşi de către asociaţiile proprietarilor de terenuri, legal constituite în scopul propunerii gestionarului faunei cinegetice, care au în proprietate terenuri care reprezintă peste 50% din suprafaţa fiecărui fond cinegetic supus atribuirii;

c) gestionarii licenţiaţi care adjudecă prin licitaţie publică dreptul de gestionare a faunei cinegetice;

d) Regia Autonomă "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat", în cazul fondului cinegetic Scroviştea din judeţul Ilfov."

În speţă, contractul de gestionare a fondului cinegetic nr. 15 Poiana, jud. Sibiu, a încetat prin reziliere din culpa fostului gestionar (AJVPS Sibiu), nefiind astfel aplicabile prevederile art. 8 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 407/2006.

În condiţiile în care B. este o asociaţie de proprietari legal constituită, care deţine în proprietate peste 50% din suprafaţa de terenuri aferentă fondului cinegetic nr. 15 Poiana, scopul asociaţiei fiind de a propune şi de a alege gestionarul fondului cinegetic, aşa cum rezultă din statutul asociaţiei depus la dosar, iar intimata-reclamantă, care este o asociaţie licenţiată, a fost desemnată ca gestionar al fondului cinegetic, devin aplicabile dispoziţiile art. 8 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 407/2006.

În raport cu împrejurarea probată că fostului gestionar consacrat i-a încetat calitatea din culpa proprie, iar B. - legal constituită în scopul propunerii unui gestionar pentru fondul cinegetic - deţine peste 50% din suprafaţa fondului cinegetic vizat şi a formulat o propunere concretă privind un gestionar licenţiat, Înalta Curte apreciază că, cel puţin la nivelul aparenţei dreptului, demersul administrativ al Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor se conturează ca nelegal. Aceasta deoarece legea - în mod expres - consacră o ordine clară şi imperativă a etapelor în procedura de atribuire, care nu poate fi eludată sau reconfigurată arbitrar.

Interpretarea susţinută de recurentul-pârât are ca efect excluderea aplicabilităţii dispoziţiilor art. 8 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 407/2006, deşi aceste prevederi sunt clare şi obligatorii. Or, legea nu poate fi interpretată în sensul în care anumite dispoziţii devin lipsite de efect, ci exclusiv în logica în care toate normele legale produc consecinţe juridice, în cadrul procedurilor reglementate de legiuitor.

Susţinerea recurentului-pârât potrivit căreia Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 2020/2016 ar institui o ordine de preferinţă diferită în procedura de atribuire nu este relevantă în cadrul analizei sumare pe care instanţă este chemată să o realizeze. Aceasta deoarece, pe de o parte, actul invocat este emis în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 407/2006 şi nu poate conţine prevederi contrare legii, iar pe de altă parte, evaluarea raportului de conformitate între norma legală şi actele subsecvente de aplicare reprezintă o examinare de fond, ce excede limitelor procedurale specifice cererii de suspendare a executării actului administrativ unilateral.

În ceea ce priveşte existenţa condiţiei pagubei iminente, instanţa de control judiciar împărtăşeşte concluzia judecătorului curţii de apel, fiind evident că în ipoteza continuării procedurii declanşate prin anunţul de organizare a licitaţiei publice, ar putea avea loc atribuirea nelegală a dreptului de gestionare a faunei cinegetice aferente fondului cinegetic nr. 15 Poiana, către un alt gestionar, pentru o durată semnificativă. O asemenea împrejurare este susceptibilă de a produce un prejudiciu serios atât Asociaţiei proprietarilor de terenuri agricole şi forestiere Mărginimea-Secaşe, care şi-a exprimat în mod expres opţiunea de a propune un gestionar, cât şi entităţii propuse- intimata- reclamanta din prezenta cauză, cu atât mai mult cu cât contractul anterior de gestionare a încetat prin reziliere imputabilă fostului gestionar, conducând la pierderea calităţii de gestionar consacrat, fapt ce impune trecerea la etapa următoare din procedura legală, respectiv atribuirea directă, conform dispoziţiilor art. 8 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 407/2006.

III. Temeiul legal soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele anterior expuse, în temeiul art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 şi al art. 496 alin. (1) C. proc. civ., nefiind identificate motive de reformare a sentinţei, se va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-pârât Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor împotriva sentinţei nr. 70 din 13 martie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 21 iunie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.