Imigration work permit denial: applicability of prior employer consent exception under Romanian Ordinance No. 25/2014

Şedinţa publică din data de 21 iunie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, sub nr. x/2023 la data de 22.02.2023, reclamanta A. S.R.L, în contradictoriu cu pârâtul M.A.I. - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia Migraţie - Biroul pentru Imigrări Caraş-Severin, a contestat refuzul pârâtei IGI Caraş-Severin nr. x/BICS/OCA din 14.02.2023 privind eliberarea avizului de angajare solicitat de către societate pentru B., cetăţean al statului Nepal, posesor al permisului unic de şedere valabil până la data de 31.07.2023, solicitând anularea actului emis de către pârât şi obligarea acestuia de a emite un nou act privind soluţionarea favorabila a cererii de acordare a avizului de angajare pentru cetăţeanul străin.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 72 din 31 ianuarie 2024, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal:

- a admis acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul M.A.I. - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia Migraţie - Biroul pentru Imigrări Caraş-Severin;

- a dispus anularea actului nr. x/BICS/OCA din 14.02.2023 emis de Biroul pentru Imigrări Caraş-Severin;

- a obligat pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Serviciul pentru Imigrări Caraş Severin la eliberarea avizului de angajare solicitat de către societatea reclamantă pentru B.;

- a luat act că reclamanta şi-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări-Direcţia Migraţie -Biroul pentru Imigrări Caraş-Severin, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea contestaţiei formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L..

Recurentul -pârât susţine că hotărârea recurată este nelegală, fiind pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material în materia regimului juridic al eliberării avizelor de angajare pentru cetăţeni străini, reglementată prin O.G. nr. 25/2014.

În esenţă, recurentul arată că instanţa de fond nu a luat în considerare caracterul imperativ al dispoziţiilor art. 17 alin. (5) şi (6) din O.G. nr. 25/2014, care condiţionează posibilitatea ca un cetăţean străin să ocupe un nou loc de muncă la un angajator diferit de cel anterior de obţinerea acordului scris al angajatorului precedent, acord ce trebuie depus de noul angajator la Inspectoratul General pentru Imigrări.

În situaţia analizată, S.C. A. S.R.L., în calitate de nou angajator, nu a prezentat acordul angajatorului anterior, S.C. C. S.R.L., la care străinul figura cu aviz de muncă valabil şi cu contract individual de muncă ce a încetat la data de 21.06.2022. Încetarea contractului de muncă s-a realizat în temeiul art. 61 lit. a) din Codul muncii, pentru absenţe nemotivate şi părăsirea locuinţei puse la dispoziţie de angajator, aspecte ce confirmă faptul că această încetare nu s-a produs nici din iniţiativa angajatorului, nici prin acordul părţilor şi nici prin demisia străinului în condiţiile prevăzute de lege. În consecinţă, excepţiile prevăzute de art. 17 alin. (6) din O.G. nr. 25/2014 nu sunt incidente.

Decizia de încetare a contractului de muncă nr. x/21.06.2022 a fost comunicată ulterior procesului şi nu se afla în posesia Biroului pentru Imigrări Caraş-Severin la momentul evaluării cererii, neputând constitui element justificativ retroactiv pentru îndeplinirea condiţiilor legale necesare eliberării avizului de muncă.

Totodată, se apreciază ca fiind eronată interpretarea instanţei de fond privind aplicabilitatea art. 34 alin. (2) din O.G. nr. 25/2014, dispoziţie ce se referă strict la cetăţeni străini cărora nu li s-a emis un aviz de angajare. Obligaţia de comunicare a încetării contractului de muncă în termen de 10 zile nu produce efecte în contextul în care avizul de angajare fusese deja emis anterior de instituţie.

Aşadar, în lumina dispoziţiilor art. 28 alin. (3) din O.G. nr. 25/2014, neîndeplinirea condiţiilor legale constituie un motiv temeinic pentru refuzul eliberării avizului de angajare. Decizia Biroului pentru Imigrări de respingere a cererii este aşadar justificată şi legală, având la bază o interpretare coerentă şi riguroasă a prevederilor normative incidente.

În final, recurentul atrage atenţia că avizele de angajare au un caracter reglementat şi condiţionat strict de respectarea cerinţelor legale, scopul exclusiv al acestui mecanism fiind acela de a permite angajatorilor să încadreze legal în muncă cetăţeni străini, şi nu de a facilita relaţii contractuale în afara cadrului prevăzut de lege. Interpretarea dată de instanţa de fond, potrivit căreia acordul angajatorului anterior ar fi doar o garanţie formală în beneficiul acestuia, este vădit contrară literei şi spiritului legii.

4. Apărările formulate

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, cu consecinţa menţinerii ca temeinică şi legală a sentinţei recurate. Totodată, a depus la dosar hotărâri judecătoreşti cu titlu de practică judiciară relevantă în materie.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Obiectul demersului judiciar din prezenta cauză îl reprezintă contestaţia formulată de societatea reclamantă A. S.R.L., pe calea prevăzută de art. 28 alin. (5) din O.G. nr. 25/2014, împotriva refuzului comunicat la 15.02.2023 de către pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări Caraş-Severin, prin adresa din 14.02.2023, privind emiterea avizului de angajare pentru cetăţeanul nepalez B., solicitând anularea actului contestat şi obligarea pârâtului la emiterea avizului de angajare pentru cetăţeanul străin indicat.

Actul contestat a fost emis ca urmare a cererii formulate de societatea reclamantă, depusă online la data de 09.12.2022 şi înregistrată la autoritatea pârâtă sub nr. x, prin care s-a solicitat emiterea avizului de angajare pentru cetăţeanul străin B.. Autoritatea pârâtă a reţinut neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 7 alin. (2) lit. b), coroborat cu art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 25/2014 - prezentarea unei oferte de angajare cu propunerea unui salariu de 2.550 RON, neconform prin raportare la H.G. nr. 1447/2022 -, dar şi de art. 17 alin. (5) şi (6) din O.G. nr. 25/2014 - neprezentarea acordului scris din partea angajatorului anterior sau a deciziei de încetare a contractului individual de muncă încheiat cu acel angajator.

În susţinerea contestaţiei formulate, reclamanta a arătat că cetăţeanul străin B. şi-a încetat raporturile de muncă cu fostul angajator şi nu a primit din partea acestuia decizia de încetare a raporturilor de muncă sau un acord scris, întrucât a fost recuperat de voluntarii unei asociaţii umanitare, care l-au găsit în Gara de Nord din Timişoara şi i-au oferit sprijin material, moral şi juridic până la găsirea unui nou angajator.

Prima instanţă a apreciat contestaţia formulată de reclamantă ca fiind întemeiată şi a admis-o, dispunând anularea actului contestat şi obligarea autorităţii pârâte la eliberarea avizului de angajare pentru cetăţeanul străin B..

Soluţia pronunţată a fost criticată de pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia Migraţie - Biroul pentru Imigrări Caraş-Severin, care a reproşat primei instanţe încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material ce reglementează condiţiile generale şi speciale de eliberare a avizelor de angajare, mai exact prevederile art. 17 alin. (5) şi (6) din O.G. nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României, recurentul apreciind că nu erau îndeplinite condiţiile de admitere a cererii formulate de reclamantă.

Contrar susţinerilor recurentului şi în acord cu opinia instanţei de fond, al cărei raţionament logico-juridic îl împărtăşeşte, Înalta Curte reţine caracterul nejustificat al refuzului emis de autoritatea pârâtă, sentinţa atacată fiind pronunţată cu interpretarea şi aplicarea corectă a normelor legale incidente în materie, raportat la probatoriul administrat.

Dispoziţiile legale relevante pe subiectul analizat sunt cele cuprinse la art. 17 din O.G. nr. 25/2014, forma în vigoare în perioada de referinţă, potrivit cărora:, " (1) Străinul încadrat în muncă în baza avizului de angajare, cu excepţia celui pentru lucrători sezonieri, poate ocupa un nou loc de muncă, la acelaşi angajator sau la alt angajator, oricând pe perioada de valabilitate a permisului unic ori a Cărţii albastre a UE"; (2) În situaţiile prevăzute la alin. (1), străinul este încadrat în noul loc de muncă în baza unui nou aviz de angajare obţinut de angajator în condiţiile prezentei ordonanţe; (4) Noul aviz de angajare se eliberează unui alt angajator cu îndeplinirea condiţiilor generale prevăzute la art. 4 şi, după caz, cu îndeplinirea condiţiilor speciale prevăzute la art. 7 sau 9."

În continuare, la alin. (5) al aceluiaşi articol se prevede că, "În situaţiile prevăzute la alin. (1), cu condiţia să nu fi trecut mai mult de un an de la momentul înregistrării contractului individual de muncă încheiat cu angajatorul anterior, ocuparea unui nou loc de muncă la un alt angajator se poate realiza doar în baza acordului scris al angajatorului anterior, document care este depus de noul angajator la Inspectoratul General pentru Imigrări", iar la alin. (6) se stipulează că "Prevederile alin. (5) nu se aplică în cazul în care încetarea contractului individual de muncă a intervenit din iniţiativa angajatorului anterior sau ca urmare a acordului părţilor ori prin demisia străinului dacă angajatorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate prin contractul individual de muncă, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 53/2003-Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare."

Din interpretarea textului de lege anterior citat reiese că, în lipsa acordului scris din partea angajatorului anterior, este necesară depunerea deciziei de încetare a contractului de muncă, pentru a se verifica motivele încetării, deoarece, în anumite cazuri de încetare a raportului de muncă, acordul menţionat nu mai este necesar - conform art. 17 alin. (6) din O.G. nr. 25/2014 (iniţiativa angajatorului anterior, acordul părţilor ori demisia străinului dacă angajatorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate prin contractul individual de muncă).

În speţă, este adevărat că acordul angajatorului iniţial - S.C. C. S.R.L. - nu a fost depus, ci doar cel exprimat de următorul angajator. Însă, în acord cu prima instanţă, Înalta Curte constată că autoritatea pârâtă avea posibilitatea cunoaşterii motivelor încetării raportului de muncă încheiat cu angajatorul iniţial, existând obligaţia acestuia de a comunica încetarea contractului în termen de 10 zile, potrivit dispoziţiilor art. 34 alin. (2) din O.G. nr. 25/2014, conform cărora:

"Angajatorul/beneficiarul prestării de servicii prevăzut la alin. (1) are obligaţia de a comunica Inspectoratului General pentru Imigrări, în termen de 10 zile, modificarea sau încetarea contractului individual de muncă încheiat cu străinul ori, după caz, încetarea detaşării acestuia."

O asemenea condiţie este prevăzută doar în scopul prezervării drepturilor primului angajator, potrivit art. 17 din O.G. nr. 25/2014, modificat prin O.U.G. nr. 143/2022, care suportă, de principiu, toate cheltuielile necesare încadrării străinului pe piaţa muncii din România, dar cu privire la acest angajator iniţial s-a susţinut că din vina sa au încetat raporturile de muncă cu cetăţeanul străin, conform probelor administrate în acest sens.

Or, în conformitate cu art. 17 alin. (6) din O.G. nr. 25/2014, prevederile alin. (5) al aceluiaşi articol (ocuparea unui nou loc de muncă la un alt angajator se poate realiza doar în baza acordului scris al angajatorului anterior, document care este depus de noul angajator la Inspectoratul General pentru Imigrări) nu se aplică în cazul în care încetarea contractului individual de muncă a intervenit din iniţiativa angajatorului anterior sau ca urmare a acordului părţilor, ori prin demisia străinului, dacă angajatorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate prin contractul individual de muncă, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii.

Cât priveşte dreptul cetăţeanului străin de şedere temporară pe teritoriul României, se observă că acesta deţinea un permis unic valabil până la data de 31.07.2023, astfel încât, la momentul soluţionării cererii de către autoritatea pârâtă, permisul se afla în perioada de valabilitate, neputându-se vorbi despre pierderea valabilităţii acestuia, raportat la dispoziţiile art. 17 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014 şi ale art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002.

De altfel, prin intermediul art. II din Legea nr. 382/2022, legiuitorul a prevăzut posibilitatea solicitării unui nou permis inclusiv de către cetăţenii străini care au permisul unic expirat, fiind necesar ca aceştia să aplice pentru prelungirea dreptului de şedere temporară pe teritoriul României. În speţă, existau premisele prelungirii valabilităţii documentului solicitat după încheierea contractului de muncă pentru care societatea reclamantă a solicitat emiterea avizului, în conformitate cu art. 56 alin. (91) din O.U.G. nr. 194/2002.

Or, în lipsa avizului de angajare, al cărui refuz de eliberare constituie obiectul cauzei de faţă, cetăţeanul străin B. nu poate încheia un contract individual de muncă valabil cu o societate comercială din România şi nici să depună documentele la sediul autorităţii pârâte, întrucât nu are posibilitatea de a demonstra că dispune de mijloacele materiale necesare pentru întreţinerea pe perioada şederii în România şi pentru întoarcerea în ţara de origine.

Nu în ultimul rând, instanţa de control judiciar reţine şi faptul că, deşi autoritatea pârâtă a susţinut că angajatorul nu a depus decizia de încetare a contractului de muncă cu angajatorul iniţial S.C. C. S.R.L., în întâmpinarea formulată în faţa instanţei de fond a precizat denumirea şi datele de identificare ale angajatorului iniţial, precum şi data încetării contractului de muncă cu acesta - 10.11.2022 -, confirmând astfel că deţine informaţii referitoare la încetarea raportului de muncă cu acel angajator.

Prin urmare, prima instanţă a reţinut, în mod corect, îndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 17 alin. (5) şi (6) din O.G. nr. 25/2014 şi a constatat nelegalitatea refuzului explicit de emitere a avizului solicitat de reclamantă.

III. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din acelaşi cod, raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, va respinge recursul formulat de recurentul-pârât recurentul-pârât M.A.I.- Inspectoratul General pentru Imigrări-Direcţia Migraţie -Biroul pentru Imigrări Caraş-Severin.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-pârât M.A.I.- Inspectoratul General pentru Imigrări-Direcţia Migraţie -Biroul pentru Imigrări Caraş-Severin împotriva sentinţei nr. 72 din 31 ianuarie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 21 iunie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.