Nullity of cassation appeal for failure to substantiate statutory grounds in tax litigation

Şedinţa publică din data de 19 iunie 2024

Analizând recursul principal în conformitate cu dispoziţiile art. 499 teza a II - a C. proc. civ., potrivit cărora "în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare", Înalta Curte constată următoarele:

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 29.05.2018 şi completată la data de 18.06.2018, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâţii Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov prin care a solicitat:

(i) anularea parţială a Deciziei nr. 2714/23.02.2018 privind soluţionarea contestaţiei formulate de către A. S.R.L., în ceea ce priveşte respingerea contestaţiei fiscale cu privire la T.V.A. în sumă de 2.946.610 RON, diminuarea pierderii fiscale cu suma de 568.730 RON şi obligaţiile fiscale accesorii în sumă de 1.181.332 RON;

(ii) anularea Deciziei de impunere nr. x/30.06.2017 emise de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/30.06.2017, în ceea ce priveşte T.V.A. stabilită suplimentar în sumă totală de 2.946.610 RON;

(iii) anularea Deciziei de modificare a bazei de impozitare nr. F-BV 247/30.06.2017 emise de către Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/30.06.2017 în ceea ce priveşte diminuarea pierderii fiscale cu sumă de 568.730 RON;

(iv) anularea Deciziei referitoare la obligaţii fiscale accesorii reprezentând penalităţi de nedeclarare nr. 246/09.08.2017 în ceea ce priveşte penalitatea de nedeclarare în cuantum de 725.660 RON;

(v) anularea Deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere nr. 246/09.08.2017 în ceea ce priveşte accesoriile în cuantum de 455.672 RON (penalităţi de întârziere în cuantum de 84.872 RON şi dobânzi fiscale în cuantum de 370.800 RON);

(vi) anularea Deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere nr. 1/27.09.2017, prin care au fost stabilite obligaţii fiscale accesorii în cuantum de 17.884 RON;

(vii) anularea Deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii nr. 4902/06.10.2017 prin care au fost stabilite obligaţii fiscale accesorii în cuantum de 1.073 RON;

(viii) anularea Deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând penalităţi de nedeclarare nr. 1/27.09.2017, prin care au fost stabilite penalităţi de nedeclarare în cuantum de 71.536 RON;

(ix) anularea Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale stabilite în urma corecţiilor evidenţei fiscale nr. 439981/27.09.2017, prin care au fost corectate Deciziile referitoare la obligaţii fiscale accesorii reprezentând penalităţi de nedeclarare nr. 246/09.08.2017, respectiv referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere nr. 246/09.08.2017.

(x) anularea Deciziei privind compensarea obligaţiilor fiscale nr. 43998/22.09.2017, prin care a fost compensată suma de 532.569 RON, reprezentând impozit pe profit de restituit de la buget, cu suma 2.343.957 RON reprezentând obligaţie de plată privind T.V.A. stabilită suplimentară, şi dispunerea restituirii sumei de 532.569 RON, drept consecinţă a anulării Raportului de inspecţie care a stat la baza emiterii Deciziei de impunere nr. x/30.06.2017, aşa cum a fost solicitată prin contestaţia fiscală înregistrată cu nr. x/25.08.2017;

(xi) exonerarea societăţii de la plata obligaţiilor fiscale suplimentare stabilite prin actele administrative anterior menţionate;

(xii) restituirea sumei de 903.900 RON achitată de societate cu titlu de obligaţii fiscale principale şi accesorii, în baza actelor administrative menţionate;

(xiii) anularea Deciziei de soluţionare nr. 439/23.05.2018 emise de către D.G.R.F.P. Braşov privind soluţionarea contestaţiei, prin care a fost respinsă contestaţia îndreptată împotriva Deciziei de accesorii nr. 1, a Deciziei de accesorii nr. 4092, precum şi a Deciziei privind penalitatea de nedeclarare nr. 1.

I.2. Soluţia instanţei de fond în primul ciclu procesual

Prin sentinţa civilă nr. 127/22.11.2021, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal:

1. a respins excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind anularea raportului de inspecţie fiscală, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov în ceea ce priveşte petitul având ca obiect anularea Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale stabilite în urma corecţiilor fiscale nr. 439981/27.09.2017 şi a Deciziei privind compensarea obligaţiilor fiscale nr. 43998/22.09.2017;

2. a respins excepţia inadmisibilităţii cererii privind anularea Deciziilor nr. 439981/27.09.2017 şi nr. 43998/22.09.2017;

3. a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov;

4. a anulat în parte Deciziile de soluţionare a contestaţiei nr. 2714/23.02.2018 şi nr. 439/23.05.2018 emise de pârâta D.G.R.F.P. Braşov, în ceea ce priveşte soluţiile pronunţate cu privire la ajustarea T.V.A. în sumă de 2.234.275 RON, T.V.A. deductibil în cuantum de 438.353 RON şi accesoriile aferente;

5. a anulat în parte Decizia de impunere nr. x/30.06.2017 emisă de pârâta A.J.F.P. Braşov şi Raportul de inspecţie fiscală nr. x/30.06.2017 emis de pârâta A.J.F.P. Braşov, în ceea ce priveşte ajustarea T.V.A. în sumă de 2.234.275 RON, precum şi cu privire la T.V.A. deductibil în cuantum de 438.353 RON;

6. a anulat în parte, respectiv cu privire la accesoriile aferente debitului anulat de instanţă (2.234.275 RON ajustare T.V.A. şi 438.353 RON diminuare T.V.A.), următoarele acte administrativ fiscale:

(i) Decizia referitoare la obligaţii fiscale accesorii reprezentând penalităţi de nedeclarare nr. 246/09.08.2017;

(ii) Decizia referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere nr. 246/09.08.2017;

(iii) Decizia referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere nr. 1/27.09.2017;

(iv) Decizia referitoare la obligaţiile fiscale accesorii nr. 4902/06.10.2017;

(v) Decizia referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând penalităţi de nedeclarare nr. 1/27.09.2017;

(vi) Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale stabilite în urma corecţiilor evidenţei fiscale nr. 439981/27.09.2017, prin care au fost corectate Deciziile referitoare la obligaţii fiscale accesorii reprezentând penalităţi de nedeclarare nr. 246/09.08.2017, respectiv referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere nr. 246/09.08.2017;

7. a anulat în parte Decizia privind compensarea obligaţiilor fiscale nr. 43998/22.09.2017, pentru diferenţa de 258.587 RON dintre suma compensată de organul fiscal (532569 RON) şi suma pentru care se menţine decizia de impunere - 273.982 RON;

8. a respins ca neîntemeiată cererea de anulare a Deciziei de modificare a bazei de impozitare nr. F-BV 247/30.06.2017, în ceea ce priveşte diminuarea pierderii fiscale cu suma de 568.730 RON;

9. a obligat pârâtele la restituirea către reclamantă a sumelor achitate în plus ca urmare a compensării operate de organul fiscal şi a plăţii de către reclamantă a sumei de 371.331 RON la data de 30.11.2017;

10. a obligat pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 23.463 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

I.3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei nr. 127/22.11.2021 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs reclamanta A. S.R.L. şi pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, în nume propriu şi în calitate de mandatară a Direcţiei Regionale a Finanţelor Publice Braşov.

I.4. Soluţia instanţei de recurs

Prin Decizia nr. 2183/27.04.2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia nulităţii recursului formulat de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov în nume propriu şi ca mandatară a Direcţiei Regionale a Finanţelor Publice Braşov, invocată de recurenta-reclamantă A. S.R.L. A admis recursurile formulate de reclamanta A. S.R.L. şi de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov în nume propriu şi ca mandatară a Direcţiei Regionale a Finanţelor Publice Braşov împotriva sentinţei nr. 127/22.11.2021 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a casat, în parte, sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe. A menţinut dispoziţiile sentinţei în ceea ce priveşte respingerea excepţiilor inadmisibilităţii şi lipsei calităţii procesuale pasive şi respingerea ca neîntemeiată a cererii în ceea ce priveşte diminuarea pierderii fiscale cu suma de 568.730 RON.

II. În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 27.07.2023.

II.1. Prin sentinţa nr. 152 din 26 octombrie 2023, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, a anulat în parte deciziile de soluţionare a contestaţiei nr. 2714/23.02.2018 şi nr. 439/23.05.2018 emise de pârâta DGRFP Braşov, a anulat în parte Decizia de impunere nr. x/30.06.2017 emisă de pârâta AJFP Braşov şi Raportul de inspecţie fiscală nr. x/30.06.2017 emis de pârâta AJFP Braşov în ceea ce priveşte ajustarea TVA în sumă de 2.508.257 RON şi Decizia referitoare la obligaţii fiscale accesorii reprezentând penalităţi de nedeclarare nr. 246/09.08.2017; Decizia referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând penalităţi de nedeclarare nr. 1/27.09.2017.

De asemenea, a anulat în parte, respectiv cu privire la accesoriile aferente debitului anulat de instanţă, respectiv 2.508.257 RON, următoarele acte administrativ fiscale, Decizia referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere nr. 246/09.08.2017, Decizia referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere nr. 1/27.09.2017,Decizia referitoare la obligaţiile fiscale accesorii nr. 4902/06.10.2017 şi Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale stabilite în urma corecţiilor evidenţei fiscale nr. 439981/27.09.2017 .

Totodată, a anulat în parte Decizia privind compensarea obligaţiilor fiscale nr. 43998/22.09.2017 respectiv pentru diferenţa de 94.216 RON dintre suma compensată de organul fiscal (532.569 RON) şi suma pentru care se menţine decizia de impunere (438.353 RON), a exonerat reclamanta de la plata obligaţiilor fiscale suplimentare stabilite prin actele administrative anterior anulate şi obligă pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov la restituire sumelor achitate în plus ca urmare a anulării actelor administrative şi a obligat pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 23.463 RON cu titlu de cheltuieli de judecată .

II. 2. Judecata în recurs

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanta A. S.R.L. şi pârâtele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, în nume propriu şi în calitate de mandatară a Direcţiei Regionale a Finanţelor Publice Braşov.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului formulat de recurenta-pârâtă, cu motivarea că acesta a invocat ca temei legal art. 486 şi următoarele C. proc. civ., iar din dezvoltarea motivelor de recurs rezultă că acestea nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea ca legală şi temeinică a deciziei atacate.

Odată cu întâmpinarea, reclamanta A. S.R.L. a formulat recurs incident împotriva aceleiaşi sentinţe.

Întâmpinarea a fost comunicată la data de 5 februarie 2024 recurentei, care a depus răspuns la întâmpinare, concluzii scrise şi întâmpinare la recursul incident la data de 11 martie 2024.

Prin motivele de recurs recurentele -pârâte Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Braşov în nume propriu şi în numele Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Braşov-Serviciul Soluţionare Contestaţii a reluat argumentele pe care aceasta a înţeles să le invoce încă de la prima judecare a fondului în faţa Curţii de Apel Braşov, precum şi în cadrul primul recurs formulat în cauză, vizând aspectele asupra cărora Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat deja în mod definitiv în urma judecării primului recurs declarat în cauză.

Faţă de acestea a solicitat admiterea recursului, casarea in tot a sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii formulate de reclamantă ca neîntemeiată.

Prin recursul incident recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului formulat, cu consecinţa casării în parte a Sentinţei recurate, în ceea ce priveşte soluţia de menţinere în parte a actelor administrative atacate, cu reţinerea cauzei spre rejudecare şi a admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum aceasta a fost formulată, din perspectiva anulării Deciziei nr. 2714/23.02.2018 privind soluţionarea contestaţiei, a Deciziei de impunere nr. x/30.06.2017 şi a Raportului de inspecţie fiscală, şi în ceea ce priveşte ajustarea TVA în cuantum de 273.982 RON, a anulării obligaţiilor accesorii aferente acestei sume, astfel cum acestea au fost individualizate prin Decizia de impunere x/30.06.2017 şi Deciziile referitoare la obligaţiile fiscale accesorii nr. 246/09.08.2017, nr. 1/27.09.2017, nr. 4902/06.10.2017, nr. 1/27.09.2017, astfel cum au fost corectate prin Decizia nr. 439981/27.09.2017, a anulării Deciziei privind compensarea obligaţiilor fiscale nr. 43998/22.09.2017 şi în ceea ce priveşte suma de 273.982 RON şi obligarea pârâtelor Ia restituirea către Societate a sumelor achitate în plus ca urmare a compensării operate de organul fiscal şi a plăţii de către reclamantă a sumei de 371.331 RON la data de 30.11.2017 (prin luarea în considerare a anulării integrale a ajustării TVA in cuantum de 2.508.257 RON). Totodată a solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată generate de prezentul demers judiciar.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând, cu prioritate, excepţia nulităţii recursului principal din perspectiva posibilităţii încadrării criticilor formulate în motivele de recurs, prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Analizând conţinutul cererii de recurs, se constată că, deşi recurentele-pârâte au invocat incidenţa motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nu au indicat, în mod concret, care sunt normele de drept material încălcate sau aplicate greşit de către curtea de apel, în conţinutul cererii de recurs acestea rezumându-se doar în a descrie contextul în care au formulat apărări la cererea de chemare în judecată.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Aşadar, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Din examinarea cererii de recurs, Înalta Curte reţine că aspectele decelate prin cererea de recurs referitoare la contextul şi motivele de fapt şi de drept care au determinat formularea cererii de chemare în judecată, nu pot fi circumscrise nici motivului de casare invocat prin cererea de recurs de către recurentele-pârâte, reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în lipsa indicării vreunei norme de drept material pretins a fi fost greşit aplicată sau interpretată de către curtea de apel, şi nici unui alt motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., având in vedere că suntem în al doilea ciclu procesual.

Nici chestiunea la care fac referire recurentele-pârâte în cuprinsul cererii de recurs privitoare la obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată de către prima instanţă, nu poate fi circumscrisă vreunui motiv de nelegalitate, prevăzut de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., argumentele invocate nefiind în măsură a susţine nelegalitatea hotărârii curţii de apel din această perspectivă.

Astfel, Înalta Curte constată că recurentele-pârâte nu au dezvoltat critici care să se grefeze pe considerentele curţii de apel care au determinat admiterea în parte a acţiunii şi care să tindă a demonstra nelegalitatea judecăţii finalizate prin sentinţa recurată, partea rezumându-se a prezenta aspecte ce ţin de situaţia de fapt a speţei, de probele administrate în cauză şi la a reda conţinutul dispoziţiilor legale care, în opinia sa, au fost încălcate sau aplicate greşit de către instanţa de fond, fără a arăta în concret în ce constă încălcarea sau greşita aplicare a acestora.

Recurentele-pârâte nu au arătat din ce perspectivă această soluţie este nelegală, având în vedere că, deşi verificarea condiţiilor de admisibilitate a probelor pot face obiectul controlului judiciar în recurs, instanţele de fond au un drept de apreciere asupra utilităţii probelor solicitate, care nu poate fi cenzurat în recurs.

De asemenea, nu se circumscrie aspectelor de legalitate, specifice controlului judiciar în recurs, solicitarea recurentei-pârâte de reevaluare a probatoriilor, întrucât pune în discuţie temeinicia sentinţei curţii de apel.

Cum în calea extraordinară de atac a recursului nu are loc o devoluare a fondului, iar această cale extraordinară de atac poate fi exercitată în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de C. proc. civ., prin dispoziţii speciale, de strică interpretare, nu poate constituie motiv de recurs orice nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, instanţa de recurs putând examina numai criticile privitoare la sentinţa atacată care fac posibilă încadrarea în dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte recursul incident declarat de recurenta -reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 152 din 26 octombrie 2023 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, Înalta Curte urmează să constate ca acesta a rămas fără efect pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Dispoziţiile art. 491 alin. (1) din C. proc. civ. stabilesc că "recursul incident şi recursul provocat se pot exercita, în cazurile prevăzute la art. 472 şi 473, care se aplică în mod corespunzător. Dispoziţiile art. 488 rămân aplicabile", la alin. (2) din acelaşi cod stabilindu-se că "prevederile art. 474 se aplică în mod corespunzător".

Totodată, se reţine că în conformitate cu prevederile art. 472 alin. (2) C. proc. civ. dacă apelantul principal îşi retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, apelul incident prevăzut la alin. (1) rămâne fără efect.

Prin urmare, având în vedere caracterul accesoriu al recursului incident în raport cu recursul principal şi faptul că acesta din urmă a fost constatat nul Înalta Curte constată că recursul incident promovat de recurenta -reclamantă, a rămas fără efect.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1), raportat la art. 483 alin. (2) C. proc. civ. şi făcând aplicarea dispoziţiilor art. 491, raportat la art. 472 C. proc. civ., va admite excepţia nulităţii invocată prin întâmpinare şi va constata nul recursul principal şi va respinge ca rămas fără efect recursul incident.

Văzând dispoziţiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora "Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată", Înalta Curte va admite cererea recurentei- reclamante şi va obliga recurentele-pârâte la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului invocată prin întâmpinare.

Constată nul recursul formulat de recurenta-pârâtă Administraţiei Judeţeane a Finanţelor Publice Braşov în nume propriu şi în numele Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Braşov-Serviciul Solutionare Contestatii împotriva sentinţei civile nr. 152 din 26 octombrie 2023 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Respinge recursul incident formulat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 152 din 26 octombrie 2023 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca rămas fără efect.

Obligă recurentele-pârâte la plata sumei de 300 RON către recurenta- reclamantă, reprezentând cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru).

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 19 iunie 2024.