Employment permit denial: validity of online application filing as satisfying registration deadlines under immigration law

Şedinţa publică din data de 17 iunie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2024, la data 11.07.2024, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General Pentru Imigrări - Serviciul pentru Imigrări al Judeţului Arad, a formulat contestaţie împotriva Deciziei de neacordare a avizului de angajare nr. x din data de 24.05.2024 şi a Deciziei de neacordare a avizului de angajare nr. x din data de 24.05.2024, ambele emise de pârâtul IGI - Serviciul pentru imigrări Arad, solicitând anularea acestor decizii şi obligarea pârâtului IGI - Serviciul pentru Imigrări Arad la eliberarea avizelor de angajare pentru numiţii B., cetăţean din Tadjikistan şi C., cetăţean din Bangladesh, în temeiul art. 18 alin. (1) din Legea 554/2004 şi prin raportare la prevederile art. 56 alin. (91) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, precum şi cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 635 din 30 septembrie 2024, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a admis cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General Pentru Imigrări - Serviciul pentru Imigrări al Judeţului Arad.

A anulat deciziile de neacordare a avizului de angajare nr. x/24.05.2023 şi nr. x/24.05.2024 emise de Serviciul pentru Imigrări Arad.

Totodată, a obligat pârâtul să procedeze la emiterea avizelor de angajare solicitate de societatea reclamantă pentru cetăţenii străini B. şi C., precum şi să plătească reclamantei suma de 2480 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru şi onorariu avocat.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a declarat recurs pârâtul Serviciul pentru Imigrări al Judeţului Arad care, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţe atacate cu consecinţa respingerii contestaţiei formulate de către reclamantă.

În motivarea recursului, s-a arătat că instanţa de fond a interpretat în mod greşit dispoziţiile legale referitoare la îndeplinirea condiţiilor generale şi speciale de eliberarea a avizelor de angajare prevăzute de O.G. nr. 25/2014.

După o expunere detaliată a contextului factual în care a fost emise actele administrative contestate, referitor la aspectele privind utilizarea modalităţii de obţinere a unei programări pentru depunerea cererilor prin intermediul portalului igi (portaligi.mai.gov.ro), recurentul-pârât a susţinut că adresa de internet www.x.ro este doar o adresă electronică, prin care solicitanţii încarcă o solicitare de programare online, însoţită de unele documente justificative, programare online care primeşte doar un număr de ordine, iar nu un număr de înregistrare oficial.

Aşadar, a apreciat că este necesară prezentarea solicitantului la ghişeul instituţiei şi depunerea unei cereri pentru eliberarea avizului de angajare în muncă, însoţită de toate documentele legale în susţinere, dată de la care cererea va primi număr de înregistrare, la ghişeu urmând a fi realizaţi şi ceilalţi paşi procedurali necesari în astfel de cazuri: verificarea cererii, a documentelor în susţinere, conformarea lor cu originalul după ce acesta a fost prezentat de către solicitant, solicitarea documentelor lipsă etc., toate acestea neputând fi realizate printr-o simplă cerere transmisă online la o adresă de email.

În acest context, a considerat că intimata-reclamantă nu poate invoca neclaritatea datei la care cererile se consideră înregistrate, întrucât la data prezentării la ghişeu angajatorul a fost informat cu privire la numerele de înregistrare a cererilor, precum şi asupra faptului că, având în vedere art. 28 alin. (2) din O.G. nr. 25/2014, cererile se soluţionează în termen de 30 de zile de la data înregistrării.

Expunând conţinutul dispoziţiilor art. 4 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 25/2014, recurentul a învederat că celor doi străini le sunt incidente prevederile art. 51 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în condiţiile în care aceştia nu au depus diligenţele necesare privind prelungirea dreptului de şedere pe teritoriul României, iar înregistrarea solicitării referitoare la obţinerea unei programări privind depunerea documentaţiei necesare privind eliberarea avizului de muncă - schimbare angajator - de către S.C. A. S.R.L. pe portalul instituţiei (portaligi.mai.gov.ro), în data de 07.03.2024, respectiv data de 17.05.2024, reprezintă un termen cu mult depăşit faţă de cele prevăzute în legislaţia incidentă cetăţenilor străini.

Totodată, a reiterat faptul că nici cetăţenii străini şi nici angajatorul acestora nu se pot prevala de necunoaşterea legii pentru că nimeni nu poate invoca acest aspect, iar obligaţia acestora în acest moment este aceea de a se supune rigorilor legislaţiei în vigoare cu privire la legislaţia cetăţenilor străini în România.

Neprezentarea societăţii reclamante la sediul instituţiei, deşi aceasta avea reprezentarea situaţiei sale juridice, o consideră ca fiind o lipsă de interes faţă de respectarea prevederilor imperativ stipulate de legislaţia în vigoare în ceea ce priveşte reglementarea dreptului de şedere al străinilor pe teritoriul României, iar înregistrarea unei solicitări privind obţinerea avizului de angajare în muncă în ultima zi de valabilitate a permisului de şedere temporară nu îi conferă dreptul de a prelungi şederea în România.

În aceste condiţii, recurentul-pârât a arătat că cei doi cetăţeni străini nu beneficiază de prevederile art. 56 alin. (9) din O.U.G. nr. 194/2002, având în vedere că dreptul de şedere al acestora pe teritoriul României era încetat la momentul depunerii cererilor de eliberare a avizelor de angajare în muncă.

Astfel, până la data de 22.03.2024, respectiv până la data de 28.03.2024 (data expirării avizelor de şedere) cetăţenii din prezenta cauză aveau obligaţia de a-şi reglementa şederea pe teritoriul României.

Nu în ultimul rând, a mai arătat că deciziile contestate respectă principiul proporţionalităţii definit de art. 9 din Codul administrativ adoptat prin O.U.G. nr. 57/2019, fiind luate cu respectarea prevederilor legale, dat fiind faptul că data înregistrării cererilor privind eliberarea avizului de angajare în muncă pentru lucrător permanent, cetăţenii străini se aflu în şedere ilegală pe teritoriul României, iar angajatorul nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 4 alin. (2) lit. f) şi art. 17 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014.

Referitor al argumentele instanţei, a apreciat că refuzul său de emitere a avizului de angajare pentru cei doi cetăţeni străini a fost justificat, deoarece, până la depunerea fizică a documentelor, străinilor le-a fost expirat dreptul de şedere, fiind astfel imposibilă eliberarea avizelor de angajare conform legislaţiei în vigoare.

În concluzie, a susţinut că măsura administrativă a cărui anulare se solicită este dispusă cu respectarea cerinţelor normative relevante în cauză, actul atacat fiind corespunzător motivat atât în fapt, cât şi în drept.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În esenţă, în apărare, a susţinut că societatea a îndeplinit toate condiţiile normative pentru eliberarea avizelor de angajare, astfel cum în mod just a reţinut prima instanţă, cererile de acordare a avizului de angajare fiind depuse online în termenul de valabilitate la permiselor de şedere emise de autorităţile române pentru cei doi cetăţeni străini.

5. Răspunsul la întâmpinare

Recurentul a depus răspuns la întâmpinarea formulată de către intimată prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate şi admiterea recursului.

6. Alte aspecte procesuale

Excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, invocată de intimata-reclamantă prin întâmpinare, a fost respinsă la termenul din 17 iunie 2025, pentru motivele expuse în practicaua prezentei decizii.

7. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, din data de 31 martie 2025, s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 17 iunie 2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

8. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Din circumstanţele concrete ale cauzei, rezultă că obiectul demersului judiciar este reprezentat de contestaţia formulată de societatea reclamantă S.C. A. S.R.L., pe calea prevăzută de art. 28 alin. (5) din O.G. nr. 25/2014, împotriva refuzului IGI - Serviciul pentru Imigrări al Judeţului Arad nr. x din data de 24.05.2024 şi nr. x din data de 24.05.2024 privind eliberarea avizului de angajare solicitat de societate pentru numiţii B., cetăţean din Tadjikistan, şi C., cetăţean din Bangladesh, solicitând anularea acestor acte şi obligarea pârâtului să emită un nou act privind soluţionarea favorabilă a cererilor de acordare a avizului de angajare pentru cetăţenii străini.

Refuzul de emitere a avizului de angajare pentru cetăţenii străini B. şi C., a fost justificat în cazul ambilor prin pretinsa neîndeplinire a condiţiilor legale prevăzute de art. 4 alin. (2) lit. f) din O.G. nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor în România, precum şi art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor din România, respectiv de faptul că ambii se află în şedere ilegală pe teritoriul României (numita C. de la data de 24.03.2024 şi numitul B. de la data de 29.03.2024).

Prin sentinţa de fond, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., a anulat deciziile de neacordare a avizului de angajare nr. x/24.05.2023 şi nr. x/24.05.2024, emise de pârâtul IGI - Serviciul pentru Imigrări Arad, pe care l-a obligat la eliberarea avizelor de angajare pentru cetăţenii străini B. şi C..

Recurentul-pârât a criticat această soluţie, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., incident atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Criticile de nelegalitate formulate în prezentul recurs vizează pretinsa interpretare şi aplicare greşită a dispoziţiilor referitoare la îndeplinirea de către societatea intimată a condiţiilor generale şi speciale de eliberare a avizelor de angajare, prevăzute de O.G. nr. 25/2014, recurentul-pârât susţinând, în esenţă, că depunerea cererii pentru eliberarea avizului de angajare a cetăţeanului străin nu se poate face decât în format fizic, prin prezentarea solicitantului la ghişeul de primiri cereri, iar nu online, cum a procedat intimata-reclamantă.

Contrar acestor susţineri, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a normei legale amintite, de vreme ce art. 28 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014 prevede că:

"(1) Cererea pentru eliberarea avizului de angajare/detaşare se depune de către angajator/beneficiarul prestării de servicii (...)", fără a specifica o anumită modalitate de depunere a cererii. Cum legea nu distinge, nu se poate reţine obligativitatea depunerii cererilor exclusiv în format fizic, solicitanţii putând recurge şi la modalitatea alternativă a depunerii cererii online.

Astfel cum reiese din probatoriul administrat în cauză, intimata-reclamantă A. S.R.L. a înregistrat online, la data de 07.03.2024, pentru cetăţeana străină C., şi la data de 15.03.2024 pentru cetăţeanul străin B., cererile de acordare a avizului de angajare însoţite de documentele doveditoare aferente, cererile primind programare în vederea prezentării la ghişeul pârâtei în data de 17.04.2024, respectiv 17.05.2024.

Cei doi străini au intrat legal în ţară fiind posesori ai unor permise de şedere respectiv, B. este posesor al permisului de şedere temporară pe teritoriul României seria x, nr. x, valabil la data de 21.08.2023 până la 28.03.2024, iar C., este posesoare a permisului de şedere temporară pe teritoriul României seria x, nr. x, valabil de la 23.03.2023 până la 22.03.2024.

Recurentul-pârât susţine că cererile depuse online la data de 07.03.2024, respectiv data de 15.03.2024, nu pot fi valorificate în sensul art. 28 din O.G. nr. 25/2014, aceasta reprezentând doar o solicitare de programare în vederea depunerii cererii de eliberare a avizului de angajare şi că doar după punerea în format fizic a cererilor şi documentelor însoţitoare se poate considera că cererile intimatei-reclamante au fost efectiv înregistrate.

Aceste argumente nu sunt însă sprijinite de textul art. 28 din O.G. nr. 25/2014, evocat anterior, care nu reglementează modalităţile de comunicare ale cererii, iar sintagma utilizată de legiuitor -"se depune" - nu exclude comunicarea acesteia prin mijloace de comunicare electronice, respectiv prin e-mail. Or, această normă specială se completează cu prevederile art. 183 alin. (1) C. proc. civ. care stabilesc faptul că "actul de procedură, depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poştal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare ori trimis prin fax sau e-mail, este socotit a fi făcut în termen".

Împrejurarea că documentele trebuie depuse şi în format fizic nu poate lipsi de semnificaţie existenţa înregistrării iniţiale, mai ales că această înregistrare electronică nu se rezumă doar la acordarea unui termen de soluţionare, ci îi sunt ataşate obligaţii specifice soluţionării pe fond a cererii, respectiv încărcarea documentelor suport.

De altfel, în speţă este relevant şi faptul că angajatorul nu are posibilitatea de a alege data pentru depunerea în format fizic a cererii, acest aspect fiind determinat de către portal, astfel încât angajatorul nu poate fi sancţionat pentru eventuala depăşire a termenului de 90 de zile prevăzut de art. 56 alin. (9) din O.U.G. nr. 194/2002, prin raportare la data depunerii în format fizic a cererii de emitere a avizului de angajare.

Or, în acest cadru juridic, Înalta Curte constată că data cererilor de eliberare a avizului de angajare este data la care acestea au fost formulate online, respectiv 07.03.2024 şi 15.03.2024, dată la care solicitările intimatei-reclamante au dobândit dată certă, potrivit art. 278 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Pe cale de consecinţă, din moment ce societatea reclamantă a depus cererile pentru eliberarea avizului de angajare în termenul de 90 de zile prevăzut de art. 56 alin. (9) din O.U.G. nr. 194/2002, rezultă că devin aplicabile dispoziţiile art. 59 alin. (9^1) din O.U.G. nr. 194/2002 potrivit cărora: "Dacă în termenul de valabilitate a permisului unic sau a Cărţii albastre a UE, calculat potrivit alin. (9), se solicită eliberarea unui aviz de angajare pentru străinul în cauză, în condiţiile legislaţiei speciale privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României, dreptul de şedere temporară în scop de muncă nu încetează mai devreme de 5 zile lucrătoare de la data soluţionării cererii de eliberare a avizului de angajare."

Contrar susţinerilor recurentului-pârât, sintagma "30 de zile de la data înregistrării" prevăzută de art. 28 alin. (2) din O.G. nr. 25/2014, nu se referă la modalitatea de depunere a cererii, stabilind doar că termenul de soluţionare curge de la înregistrare, iar în speţă, aşa cum anterior s-a arătat, cererile de eliberare a avizului de angajare au fost înregistrate la data de 07.03.2024, respectiv 15.03.2024.

De asemenea, nu poate fi reţinut nici argumentul recurentului-pârât că legiuitorul a înţeles să dea prevalenţă doar înregistrării "oficiale", singura aptă să producă efecte juridice, acest argument bazându-se pe refuzul recunoaşterii de către pârât a cererilor depuse online şi considerarea ca reprezentând înregistrare "oficială" doar cererea depusă în format fizic, argument care a fost găsit neîntemeiat de instanţa de control judiciar.

Drept urmare, în mod just, prima instanţă a reţinut că pârâtul este în culpă pentru situaţia creată, întrucât a soluţionat cu întârziere cererile societăţii reclamante în condiţiile în care aceasta a efectuat formalităţile în perioada de valabilitate a dreptului de şedere al celor doi cetăţeni străini, înregistrând şi depunând întreaga documentaţie necesară.

Instanţa de control judiciar mai reţine că, în îndeplinirea competenţelor cu care a fost investit, recurentul-pârât se supune principiului proporţionalităţii, care impune respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea pârâtă are obligaţia să îl îndeplinească şi garantarea drepturilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor.

Or, în speţă, instituţia pârâtă nu a respectat propriile proceduri privind termenele de depunere a cererilor/documentelor la ghişeu, respectiv soluţionare a cererilor şi, pe de altă parte, în mod eronat aceasta a apreciat că termenul de înregistrare a cererii este reprezentat de termenul depunerii acesteia la ghişeu, lipsind astfel de orice efecte juridice procedura desfăşurată online.

Aşa fiind, în acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte constată că, soluţionând cererea de acordare a avizelor de muncă cu întârziere, s-au creat premisele constatării unei şederi ilegale pe teritoriul României şi, prin urmare, premisele respingerii cererii de acordare a avizelor de muncă, ceea ce denotă nelegalitatea refuzului exprimat de autoritatea pârâtă.

În raport de cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

8. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Serviciul pentru Imigrări al Judeţului Arad împotriva sentinţei civile nr. 635 din data de 30 septembrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 17 iunie 2025.