Revision denied for lack of triple identity: res judicata does not extend across different parties and objects
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the petition for revision as inadmissible, thereby upholding the lower court's judgment which had dismissed the plaintiff's claim for lack of jurisdiction. The dispute involved a constitutional challenge by a plaintiff against the State, arguing that voting rights had been violated, which a prior appellate court had rejected on the ground that the courts lacked general jurisdiction to hear such claims. The plaintiff attempted to reverse this decision by invoking Article 509(1)(8) of the Code of Civil Procedure, claiming that two previous final decisions violated the authority of res judicata by correctly affirming judicial competence and addressing the merits in a separate case. The High Court determined that the revision was inadmissible because the strict legal requirement of triple identity—same parties, same object, and same cause—was not met between the current dispute and the prior decisions, as the parties and subject matters were distinct, thus precluding the application of res judicata and the subsequent annulment of the judgment under review.
Legislator headnote
AI generatedart. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 513 alin. (3) C. proc. civ; Revision denied for lack of triple identity: res judicata does not extend across different parties and objects: Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 12 iunie 2025
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - Contestaţii Electorale la data de 20.02.2025, sub nr. x/2025 reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, a solicitat instanţei să constate că Statul Român a împiedicat exercitarea dreptului fundamental la vot cu încălcarea Constituţiei României, U.D.H.R., I.C.C.P.R.., Convenţiei de la Viena privind tratatele şi Manualul O.N.U privind alegerile, solicitând a se stabili responsabilitatea pentru aceste fapte.
2. Hotărârea supusă revizuirii
Prin sentinţa civilă nr. 36 din 14 martie 2025 Curtea de Apel Bucureşti - Contestaţii Electorale a admis excepţia necompetenţei generale a instanţelor judecătoreşti, invocată din oficiu de către instanţă şi a respins cererea completată şi precizată formulată de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, ca nefiind de competenţa instanţelor judecătoreşti.
3. Cererea de revizuire
La data de 24.03.2025 A. a formulat cerere de revizuire împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, invocând dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În motivarea căii extraordinare de atac s-a arătat că sentinţa încalcă autoritatea de lucru judecat a două hotărâri anterioare, chestiunile asupra cărora s-au pronunţat hotărâri potrivnice fiind: - autoritatea competentă în soluţionarea acţiunii în realizarea dreptului la remediu în cauze de vătămare într-un drept fundamental, în speţă dreptul de a alege şi de a fi ales; - admisibilitatea acţiunii în realizarea dreptului la remediu.
Prima hotărâre încălcată a fost pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2024 - decizia nr. 6078/2024, fiind respisă excepţia necompetenţei generale a instanţelor judecătoreşti în soluţionarea acţiunii şi declinată competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
A doua hotărâre încălcată a fost pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti -Contestaţii Electorale în dosarul nr. x/2024 - sentinţa nr. 139/2024, fiind admisă acţiunea şi soluţionată cauza pe fond.
A apreciat revizuentul că hotărârea pronunţată în dosarul nr. x/2025 încalcă autoritatea de lucru judecat a ambelor hotărâri anterior menţionate, întrucât instanţa a constatat necompetenţa generală a instanţelor judecătoreşti în soluţionarea acţiunii şi a omis să se pronunţe, chiar şi la cerere, asupra admisibilităţii acţiunii şi asupra autorităţii competente în soluţionare.
Deşi a fost legal citat, intimatul Statul Român prin Ministerul Finanţelor nu a depus întâmpinare şi nu a formulat apărări în cauză.
4. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire
Examinând cauza şi decizia atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".
Acest motiv de revizuire are în vedere situaţia în care se pronunţă soluţii contradictorii, în una şi aceeaşi cauză, înfrângându-se principiul puterii lucrului judecat. Raţiunea reglementării acestui motiv de revizuire o constituie necesitatea înlăturării încălcării acestui principiu şi conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunţate cu încălcarea principiului menţionat.
De asemenea, trebuie precizat că pronunţarea unor hotărâri judecătoreşti contradictorii, de aceeaşi instanţă sau de către instanţe diferite, poate fi evitată prin invocarea excepţiei autorităţii de lucru judecat. Dacă, din diferite motive, partea interesată nu a invocat o astfel de excepţie, judecat situaţia creată poate fi înlăturată pe calea extraordinară a revizuirii. De aceea, în termeni semnificativi s-a apreciat că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri reprezintă "constatarea cu întârziere a autorităţii lucrului judecat".
Instanţa competentă să se pronunţe asupra revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conţine soluţia corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre şi, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.
Reglementând procedura de judecată a cererii de revizuire, dispoziţiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ. statuează că dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, impunându-se a fi analizate, cu prioritate, condiţiile cumulativ reglementate de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv: - existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); - hotărârile judecătoreşti în cauză să fie pronunţate în dosare diferite; - în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat, atât sub aspectul ei pozitiv cât şi negativ; - în cazul invocării efectului negativ al autorităţii de lucru judecat, este necesară îndeplinirea condiţiei triplei identităţi (părţi, obiect cauză), în ipoteza invocării efectului pozitiv al lucrului judecat fiind necesar a se proba că, între aceleaşi părţi, aceleaşi chestiuni litigioase au fost tranşate anterior în mod defintiv.
Elementul de diferenţă, între condiţiile necesar a fi îndeplinite în ipoteza valorificării efectului negativ, respectiv a efectului pozitiv al lucrului judecat rezultă din modificările aduse artticolului 513 lin. (4) C. proc. civ., operate prin Legea nr. 310/2018:
"(4) Dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre şi, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat."
Totodată, potrivit art. 431 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.:
"(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect. (2) Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă."
Procedând la verificarea modului de îndeplinire a condiţiilor enunţate, se constată că prin decizia nr. 6078 din data de 16 decembrie 2024 pronunţată în dosarul nr. x/2024 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia necompetenţei generale a instanţelor judecătoreşti, a admis excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti. Ulterior, prin sentinţa nr. 139/32.12.2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a soluţionat fondul cauzei, respingând cererea de chemare în judecată şi cererea de intervenţie ca neîntemeiate.
Aceste două hotărâri, a căror autoritate de lucru judecat se pretinde a fi fost încălcată, au fost pronunţate în dosarul nr. x/2024 având ca obiect cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii B. şi C., în contradictoriu cu intimaţii Biroul Electoral Central, Ministerul Apărării Naţionale, Statul Major al Apărării şi Şeful Statului Major al Apărării, Guvernul României prin Prim-Ministru, reprezentat de Secretariatul General al Guvernului, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Curtea Constituţională a României, Serviciul Român de Informaţii, Preşedintele României, D. reprezentat de Administraţia Prezidenţială şi E., vizând solicitarea de anulare a Deciziilor Biroului Electoral Central nr. 230D din 06.12.2024, nr. 231D din 07.12.2024 şi nr. 232D din 07.12.2024 şi de obligare a Guvernului României la emiterea unei noi hotărâri de guvern.
Hotărârea atacată prin prezenta cerere de revizuire este sentinţa civilă nr. 36 din 14 martie 2025 prin care Curtea de Apel Bucureşti - Contestaţii Electorale a admis excepţia necompetenţei generale a instanţelor judecătoreşti, invocată din oficiu de către instanţă şi a respins cererea completată şi precizată formulată de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, ca nefiind de competenţa instanţelor judecătoreşti. Cererea de chemare în judecată a vizat solicitarea reclamantului de constatare a faptului că "Statul Român a împiedicat exercitarea dreptului fundamental la vot cu încălcarea Constituţiei României, U.D.H.R., I.C.C.P.R.., Convenţiei de la Viena privind tratatele şi Manualul O.N.U privind alegerile", precum şi cea de stabilire a responsabilităţii pentru aceste fapte.
În mod evident, în cele două cauze soluţionate prin hotărârile pretins contradictorii nu există o identitate de părţi, reclamanţii şi pârâţii din aceste dosare fiind diferiţi, dar nici o identitate de obiect, astfel încât, în cea de a doua cauză, cea privindu-l pe reclamantul A., nu se putea opune autoritatea de lucru judecat a soluţiei pronunţate asupra excepţiei necompetenţei generale a instanţelor judecătoreşti în dosarul nr. x/2024.
Prin urmare, contrar susţinerilor revizuentului, Înalta Curte nu poate reţine încălcarea autorităţii de lucru judecat, neexistând tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, cerinţă obligatorie pentru admisibilitatea cererii de revizuire, astfel încât, în temeiul dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinţei civile nr. 36 din 14 martie 2025 a Curţii de Apel Bucureşti - Contestaţii Electorale, ca inadmisibilă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 12 iunie 2025.