Jurisdictional competence for revision based on contradictory decisions: High Court declines to review appeals against first-instance judgments, remanding to Court of Appeal under Art. 510(2) Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 12 iunie 2025

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cadrul procesual

Prin sentinţa civilă nr. 1866/04.07.2024 pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2024, instanta de judecată a admis cererea de emitere a unei ordonanţe de plată formulată şi precizată de creditoarea A. S.A. în contradictoriu cu debitoarea U.A.T. Municipiul Baia Mare şi a ordonat debitoarei să plătească creditoarei, în 10 zile de la comunicare, următoarele sume:

- 20.875,96 RON reprezentând penalităţi de întârziere de 0,1%/zi de întârziere, calculate asupra debitului principal înscris în factura DRS nr. x/16.01.2024 pentru perioada 10.03.2024-08.05.2024 şi să plătească în continuare penalităţi de întârziere în cuantum de 0,1%/zi de întârziere, până la plata efectivă a debitului principal;

- dobânda legală penalizatoare, aplicată sumei de 20.875,96 RON de la data înregistrării cererii de emitere a ordonanţei de plată (08.05.2024) şi până la plata integrală;

Împotriva acestei sentinţe a formulat cerere în anulare debitoarea U.A.T. Municipiul Baia Mare, solicitând anularea hotărârii menţionate anterior, şi, pe cale de consecinţă, respingerea cererii formulate de creditoare, raportat la dispoziţiile art. 1014 şi art. 1021 C. proc. civ.

2. Hotărârea supusă revizuirii

Prin decizia civilă nr. 640 din 07 august 2024 a Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale a decis următoarele:

"Respinge, ca neîntemeiată, cererea în anulare formulată de către debitorul U.A.T. Municipiul Baia Mare în contradictoriu cu creditoarea A. S.A., împotriva sentinţei civile nr. 1866/04.07.2024 pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2024, pe care o menţine în întregime.

Obligă debitorul la plata către creditoare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.380 RON reprezentând onorariu avocaţial."

3. Cererea de revizuire

La data de 11.11.2024, Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Baia Mare a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei Tribunalului Cluj anterior menţionate. Cererea a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj sub nr. x/2024, revizuenta solicitând anularea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei care a pronunţat-o, cu respectarea aspectelor dezlegate în drept şi intrate în autoritate de lucru judecat.

În motivarea cererii, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a arătat că decizia atacată cu revizuire încalcă încalcă autoritatea de lucru judecat a următoarelor hotărâri judecătoreşti definitive:

- decizia civilă 43/2024 pronunţată în dosar x/2024 a Curţii de Apel Cluj;

- sentinţa civilă nr. 1745/2024 pronunţată în dosar x/2024 a Tribunalului Cluj;

- sentinţa civilă nr. 1823/2024 pronunţată în dosar x/2024 a Tribunalului Cluj;

- sentinţa civilă nr. 1824/2024 pronunţată în dosar x/2024 a Tribunalului Cluj.

Prin aceste hotărâri definitive a fost tranşată chestiunea de drept, cu autoritate de lucru judecat între părţi, sub aspectul efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, privind posibilitatea acordării dobânzii la dobândă, prin raportare la art. 1489 alin. (2) C. civ. şi O.G. nr. 13/2011.

Chiar dacă Noul C. civ. admite în principiu anatocismul, prin aplicarea coroborată a art. 1489 alin. (2) C. civ. cu art. 8 al O.G. nr. 13/2011, revizuenta a apreciat că, trebuie să se facă distincţie între dobânda remuneratorie şi cea penalizatoare. Astfel, se reţine în hotărârile evocate că, potrivit art. 1489 alin. (2) C. civ.:

"Dobânzile scadente produc ele însele dobânzi numai atunci când legea sau contractul, in limitele permise de lege, o prevede ori, in lipsa, atunci când sunt cerute în instanţă. In acest din urmă caz, dobânzile curg numai de la data cererii de chemare in judecată". Instanţele, în hotărârile menţionate reţin şi dispoziţiile O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale in domeniul bancar, care defineşte distinct, în art. 1 alin. (2), dobânda remuneratorie şi în art. 1 alin. (3) dobânda penalizatoare, iar în art. 8 prevede: (1) Dobânda se va calcula numai asupra cuantumului sumei împrumutate. (2) Cu toate acestea, dobânzile se pot capitaliza şi pot produce dobânzi în temeiul unei convenţii speciale încheiate in acest sens, după scadenta lor, dar numai pentru dobânzi datorate pe cel puţin un an. (3) Cu toate acestea, dobânzile remuneratorii se pot capitaliza şi pot produce dobânzi".

Rezultă din textul de lege că dobânzile penalizatoare nu pot produce dobânzi, ci, în condiţiile art. 8 alin. (3) din O.G nr. 13/2001, doar cele remuneratorii. De altfel, în acelaşi sens, se observă că este şi aprecierea expusă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 87/20.11.2017, în care se arată, la paragraful 74, că:

"dispoziţiile art. 8 alin. (3) nu reglementează anatocismul dobânzii penalizatoare ". Astfel, deşi prin Decizia nr. 87/2017 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins sesizarea ca inadmisibilă, totuşi in considerentele hotărârii a statuat că nu este admisibilă aplicarea anatocismului (dobânzi penalizatoare calculate la alte dobânzi penalizatoare), doar dobânzile remuneratorii putând produce dobânzi. Ca urmare, faţă de dispoziţiile legale anterior analizate, dar şi de statuarea obligatorie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Tribunalul Cluj prin sentinţa civilă nr. 1745/2024, pronunţată în dosar x/2024, sentinţa civilă nr. 1823/2024 pronunţată în dosar x/2024 şi sentinţa civilă nr. 1824/2024 pronunţată în dosar x/2024 apreciază că nu există niciun temei legal pentru acordarea dobânzii la dobânda penalizatoare.

Chiar dacă cele trei hotărâri definitive menţionate mai sus au fost pronunţate în procedura ordonanţei de plată, efectul lor din perspectiva autorităţii de lucru judecat este identică cu a hotărârilor judecătoreşti pronunţate în procedura de drept comun. Revizuenta a solicitat a fi avute în vedere şi considerentele deciziei nr. 43/2024 a Curţii de Apel Cluj pronunţată în dosar nr. x/2024.

În ceea ce priveşte autoritatea de lucru judecat efectul pozitiv, tranşarea între părţi a aplicabilităţii acordării dobănzii penalizatoare asupra altei dobânzi penalizatoare, revizuenta a arătat că litigiile invocate au o cauză identică, iar obiectul lor este cel puţin similar şi strâns legat.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.:

"Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (...) 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Pe de altă parte, autoritatea de lucru judecat este reglementată în art. 430 C. proc. civ. astfel:

"(1) Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei exceptii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată. (2) Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusive cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă".

Totodată, în ceea ce priveşte aspectul esenţial al efectelor autorităţii de lucru judecat, potrivit dispoziţiilor art. 431 C. proc. civ.:

"(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect. (2) Oricare dintre părti poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu solutionarea acestuia din urmi".

Raportat la prevederile art. 431 alin. (2) C. proc. civ., există şi un efect pozitiv al lucrului judecat, astfel că, oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, chiar dacă are doar o legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.

Astfel, dacă această condiţie este îndeplinită, consecinţa este că aspectul anterior soluţionat nu poate fi contrazis printr-o altă interpretare a probelor, clauzelor contractuale sau a stării de fapt sau printr-o aplicare diferită a legii.

Este evident că situaţiile de drept deduse iudecătii în aceste litigii sunt identice si s-ar fi impus a fi tratate identic, în caz contrar existând o flagrantă şi evidentă contrarietate de hotărâri, aspect care s-a şi întâmplat raportat la cele decise Tribunalul Cluj prin decizia civilă nr. 640/2024, pronunţată în dosar nr. x/2024.

Prin cele patru hotărâri definitive s-a statuat că, dobânzile penalizatoare nu pot produce dobânzi, ci, în condiţiile art. 8 alin. (3) din O.G nr. 13/2001, doar cele remuneratorii. De altfel, în acelaşi sens se observă că este şi aprecierea expusă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 87/20.11.2017, în care se arată, la paragraful 74, că "dispoziţiile art. 8 alin. (3) nu reglementează anatocismul dobânzii penalizatoare".

Invocând contrarietatea de hotărâri, în sensul că există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau instanţe diferite care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, revizuenta a arătat că prin decizia nr. 640/2024 Tribunalul Cluj a reţinut în mod nelegal:

"Contrar celor afirmate de debitor, din dispoziţiile art. 1489 alin. (2) din C. civ., rezultă ca dobânzile scadente produc ele însele dobânzi atunci când sunt cerute în instanţă, cu condiţia ca nici legea şi nici contractul să nu cuprindă dispoziţii referitoare la acest aspect. Instanţa reţine că prin contractul încheiat între părţi nu este prevăzută o astfel de posibilitate, astfel că devine incidentă teza a doua din art. 1489 alin. (2) C. civ.. Corect a reţinut judecătorul fondului că nu există prevederi legale care să reglementeze în mod expres anatocismul dobânzii penalizatoare, câtă vreme din dispozitia art. 8 alin. (1) din O.G nr. 13/2011 reiese că acest articol se referă exclusiv la contractul de împrumut. Această concluzie este întărită de faptul că dobânda remuneratorie este specifică împrumutului, precum şi de faptul că alin. (1) face referire la cuantumul sumei împrumutate, alin. (2) în prezent nu mai produce efecte (având în vedere art. 18 alin. (4) din aceeaşi ordonantă), iar alin. (3) se referă la dobânzi remuneratorii. De asemenea, în acord cu prima instanţă, chiar dacă s-ar considera că art. 8 din O.G. nr. 13/2011 reglementează toate obligaţiile de a da o sumă de bani, întrucât alin. (2) a produs efecte numai până la intrarea în vigoare a C. civ., rezultă că art. 8 mai cuprinde reguli numai în privinţa dobânzii remuneratorii, stabilind că acestea se pot capitaliza şi pot produce ele însele dobânzi.

S-a apreciat de către instanţa de judecată că dacă nici legea nu cuprinde dispoziţii privind anatocismul dobânzii penalizatoare şi nici prin contract nu se prevede o astfel de posibilitate, devine incidentă teza a doua a art. 1489 alin. (2) C. civ., partea având posibilitatea să pretindă în instanţă capitalizarea dobânzii penalizatoare de la momentul înregistrării cererii.

Cu privire la incidenţa considerentelor Deciziei H.P nr. 87/2017 a Î.C.C.J., prin decizia nr. 640/2024 Tribunalul Cluj a reţinut:

"paragrafele 73 şi 74 din considerentele Deciziei H.P. nr. 87/2017 a Î.C.C.J. ar conduce la concluzia că nu se pot pretinde dobânzi la dobânda penalizatoare. Aceste paragrafe stabilesc următoarele: "73. Aceste dispoziţii statuează: "Cu toate acestea, dobânzile remuneratorii se pot capitaliza şi pot produce dobânzi" ceea ce, prin efectul dispozitiilor art. 1 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011, exclude aplicarea acestei dispoziţii şi dobânzilor penalizatoare, adică celor care compun pretenţia solicitată prin acţiune 74. Astfel, dispoziţiile art. 8 alin. (3) nu reglementează anatocismul dobânzii penalizatoare şi, chiar prin coroborarea acestora cu cele ale art. 1.489 alin. (2) din C. civ., interpretarea lor nu poate folosi soluţionării pe fond a cauzei. " Instanţa supremă a reţinut în considerente doar că art. 8 alin. (3) nu reglementează anatocismul dobânzii penalizatoare, însă nicăieri în cuprinsul deciziei menţionate nu se prevede că prin raportare la art. 1489 alin. (2) C. proc. civ. nu s-ar putea pretinde şi acorda dobânzi la dobânda penalizatoare şi nici că alte prevederi legale exclud de plano anatocismul dobânzii penalizatoare.

Prin urmare, revizuenta a solicitat a se constata contrarietatea dintre soluţia reţinută în decizia nr. 640/2024 a Tribunalului Cluj în dosarul nr. x/2024, sub aspectul acordării acordării dobânzii la o altă dobândă ce contrazice considerentele unor hotărâri care au rezolvat aspectul litigios, respectiv: - decizia civilă 43/2024 pronunţată în dosar x/2024 a Curţii de Apel Cluj; - sentinţa civilă nr. 1745/2024 pronunţată în dosar x/2024 a Tribunalului Cluj; - sentinţa civilă nr. 1823/2024 pronunţată în dosar x/2024 a Tribunalului Cluj; - sentinţa civilă nr. 1824/2024 pronunţată în dosar x/2024 a Tribunalului Cluj.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata societatea A. S.A. a depus întâmpinare, solicitând, în principal, respingerea cererii de revizuire ca fiind tardiv introdusă, iar în subsidiar respingerea cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă/nefondată.

Prin decizia nr. 63 din data de 5 decembrie 2024 pronunţată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a decis următoarele:

"Admite excepţia necompetenţei materiale ridicată din oficiu şi, în consecinţă:

Declină competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de revizuenta UAT Municipiul Baia Mare în contradictoriu cu intimata A. S.A., în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi dispune trimiterea dosarului acestei instanţe spre competentă soluţionare."

La termenul din data de 12 iunie 2025 Înalta Curte a invocat din oficiu excepţia necompetenţei sale materiale în ceea ce priveşte cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. formulată în raport de hotărârile pronunţate de Tribunalul Cluj: - sentinţa civilă nr. 1745/2024 pronunţată în dosar nr. x/2024; - sentinţa civilă nr. 1823/2024 pronunţată în dosar nr. x/2024; - sentinţa civilă nr. 1824/2024 pronunţată în dosar nr. x/2024.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire

Examinând, cu prioritate, astfel cum impun dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., excepţia necompenteţei materiale, Înalta Curte constată următoarele:

Revizuirea este o cale de atac extraordinară, de retractare şi nedevolutivă, prin care partea interesată poate cere instanţei care a pronunţat hotărârea atacată să-şi desfiinţeze propria hotărâre, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege şi să procedeze la o nouă judecată.

Potrivit dispoziţiilor art. 510 alin. (1) C. proc. civ. "cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere", singura excepţie de la această regulă fiind situaţia reglementată de alin. (2) al textului de lege enunţat, respectiv cea în care se invocă motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 510 alin. (2) C. proc. civ. "În cazul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre."

În acest context, se constată că revizuenta din prezenta cauză a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 640 din 07 august 2024 a Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, invocând şi pretinsa contrarietate în raport de hotărârile pronunţate de Tribunalul Cluj: - sentinţa civilă nr. 1745/25.06.2024 pronunţată în dosar nr. x/2024; - sentinţa civilă nr. 1823/2.07.2024 pronunţată în dosar nr. x/2024; - sentinţa civilă nr. 18242.07./2024 pronunţată în dosar nr. x/2024.

Prin urmare, competenţa de soluţionare a acestei cereri de revizuire aparţine Curţii de Apel Cluj - instanţa mai mare în grad faţă de Tribunalul Cluj - instanţa care a dat prima hotărâre, astfel încât Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei sale materiale şi va declina în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de revizuenta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Baia Mare împotriva deciziei civile nr. 640 din 07 august 2024 a Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, întemeiată pe contrarietatea în raport de sentinţele pronunţate de Tribunalul Cluj: - sentinţa nr. 1745/2024 pronunţată în dosar nr. x/2024, - sentinţa nr. 1823/2024 pronunţată în dosar nr. x/2024, - sentinţa nr. 1824/2024 pronunţată în dosar nr. x/2024.

Înalta Curte va reţine, contrar aprecierilor curţii de apel (care prin raportare la art. 210 alin. (3) C. proc. civ. a apreciat că nefiind vorba de motive de revizuire diferite poate opera prorogarea legală de competenţă) că invocarea contrarietăţii în raport de mai multe hotărâri anterioare, reprezintă în fapt formularea mai multor cereri de revizuire distincte, întemeiate pe acelaşi motiv.

O astfel de concluzie se deduce din textul art. 501 alin. (2) C. proc. civ.: "(2) În cazul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre.(…)", legiuitorul impunând analiza unei eventuale contrarietăţi dintre hotărârea atacată şi o primă hotărâre, anterioară acesteia, ceea ce exclude posibilitatea comparării acesteia, prin formularea unei cereri de revizuire unice, cu mai multe hotărâri anterioare. În cazul în care se identifică şi alte hotărâri anterioare, a căror autoritate de lucru judecat a fost încălcată, fiecare dintre acestea poate constitui temei al formulării unor cereri de revizuire distincte.

În aceste condiţii, în determinarea instanţei competente să analizeze cererile de revizuire potrivit art. 510 alin. (2) C. proc. civ., va fi avută în vedere instanţa superioară celei care a pronunţat fiecare hotărâre anterioară, în parte, astfel că în ceea ce priveşte sentinţa civilă nr. 1745/25.06.2024 pronunţată în dosar nr. x/2024; sentinţa civilă nr. 1823/2.07.2024 pronunţată în dosar nr. x/2024; sentinţa civilă nr. 18242.07./2024 pronunţată în dosar nr. x/2024, toate pronunţate de Tribunalul Cluj, instanţa superioară este curtea de apel, iar nu Înalta Curte.

Pe de altă parte, în ceea ce priveşte cererea de revizuire a deciziei civile nr. 640/2024 a Tribunalului Cluj, întemeiată pe contrarietatea în raport de decizia nr. 43/2024 a Curţii de Apel Cluj pronunţată în dosarul nr. x/2024, pentru aceleaşi temeiuri de drept indicate anterior, Înalta Curte va dispune disjungerea acesteia formarea unui nou dosar, pe rolul aceluiaşi complet, cu termen de judecată la data de 16 octombrie 2025.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de revizuenta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Baia Mare împotriva deciziei civile nr. 640 din 07 august 2024 a Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, întemeiată pe contrarietatea în raport de sentinţele pronunţate de Tribunalul Cluj: - sentinţa nr. 1745/2024 pronunţată în dosar nr. x/2024, - sentinţa nr. 1823/2024 pronunţată în dosar nr. x/2024, - sentinţa nr. 1824/2024 pronunţată în dosar nr. x/2024.

Disjunge cererea de revizuire formulată de revizuenta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Baia Mare împotriva deciziei civile nr. 640 din 07 august 2024 a Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, întemeiată pe contrarietatea în raport de decizia nr. 43/2024 a Curţii de Apel Cluj pronunţată în dosarul nr. x/2024 şi dispune formarea unui nou dosar, pe rolul aceluiaşi complet, cu termen de judecată la data de 16 octombrie 2025.

Fără cale de atac.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 12 iunie 2025.