Revision of public procurement offer rejection: positive effect of res judicata does not bind new parties without identity of parties

Şedinţa publică din data de 12 iunie 2025

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Decizia atacată

Prin Decizia nr. 709/04.12.2024 pronunţată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal admis admite plângerea împotriva Deciziei CNSC nr. 3097/C11/3491, 3549 din 4 noiembrie 2024 formulată de petenta A. S.R.L., în contradictoriu cu autoritatea contractantă UNIVERSITATEA TEHNICĂ "GHEORGHE ASACHI" IAŞI, şi intimatele S.C. B. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L., a modificat în tot Decizia CNSC nr. 3097/C11/3491, 3549 din 4 noiembrie 2024, în sensul respingerii ca neîntemeiată a contestaţiei formulate de contestatoarea S.C. B. S.R.L. împotriva Raportului procedurii nr. x/27.09.2024 şi a adresei de comunicare a rezultatului procedurii nr. 35430/27.09.2024, precum şi a actelor subsecvente, în ceea ce priveşte declararea ofertei sale ca neconformă şi respingerii ca neîntemeiată a contestaţiei formulate de contestatoarea S.C. C. S.R.L. împotriva Raportului procedurii nr. x/27.09.2024 şi a adresei de comunicare a rezultatului procedurii nr. 35428/27.09.2024, în ceea ce priveşte declararea ofertei sale ca neadecvate şi declarare a ofertei câştigătoare.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa a reţinut, în esenţă, că Decizia CNSC nr. 3097/C11/3491, 3549 din 4 noiembrie 2024 este nelegală întrucât, raportat la cadrul normativ în vigoare şi la prevederile documentaţiei de atribuire din cadrul proceduri de atribuire, în acord cu petenta şi cu autoritatea contractantă, Curte a reţinut că ofertanţii aveau obligaţia întocmirii propunerilor financiare cu luarea în considerare a dispoziţiilor H.G. nr. 598/2024 şi nu a celor din H.G. nr. 900/2023 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată.

În aplicarea salariului minim de bază, astfel cum a fost reglementat de H.G. nr. 598/2024 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ - 1 iulie 2024, participanţii la procedura de achiziţie aveau obligaţia de a-şi fundamenta modul de formare a tarifului aferent manoperei prin raportare la salariul minim de bază aplicabil, în mod previzibil, în perioada de derulare a contractului de achiziţie, respectiv începând cu august 2024.

Întrucât, în cauză, la momentul depunerii ofertelor de către ofertanţi - 03.07.2024, salariul minim brut pe ţară era de 3.700 RON, actul normativ privind modificarea acestui salariu fiind publicat în Monitorul Oficial la data de 06.06.2024, cu aproape o lună înainte de expirarea termenului de depunere a ofertelor şi în perioada în care încă mai puteau fi solicitate clarificări cu privire la documentaţia de atribuire.

În aceste condiţii, nu se poate reţine caracterul incert al intrării efective în vigoare a prevederilor H.G. nr. 598/2024, astfel că modificarea salarială în discuţie este una absolut previzibilă din punct de vedere normativ pentru toţi ofertanţii.

Mai mult, în condiţiile în care era evident încă din data de 06.06.2024 că valoarea salariului minim brut pe ţară urma să fie majorată începând cu 1 iulie 2024, iar perioada de derulare a contractului de achiziţie începea cu luna august 2024, nu se poate reţine ca justificată elaborarea de către cele două contestatoare a propunerilor financiare pe baza salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată inferior celui prevăzut de Hotărârea Guvernului nr. 598/2024.

În acord cu autoritatea contractantă, instanţa a subliniat că reţinerea unui salariu de bază minim brut pe ţară garantat în plată inferior celui prevăzut de H.G. nr. 598/2024 este de natură a diminua artificial preţul oferit, ceea ce, în mod evident, impunea analizarea caracterului serios al ofertelor contestatoarelor, respectiv la verificarea sustenabilităţii acestor oferte. Sub acest aspect, Curtea, în deplin acord cu petenta şi autoritatea contractantă, precizează că, în condiţiile în care contractul de achiziţie publică în discuţie nu putea fi executat legal pe baza salariilor din oferta depusă de cele două contestatoare, în cauză devin incidente dispoziţiile art. 136 alin. (3) din H.G. nr. 395/2016, referitoare la neconformitatea acestor oferte.

2. Calea de atac exercitată

Împotriva Deciziei nr. 709/04.12.2024 pronunţată în dosarul nr. x/2024 de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, S.C. B. S.R.L. a formulat cerere de revizuire.

Cererea de revizuire este întemeiată pe dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 554/2004 şi art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

2.1. În motivarea cererii de revizuire se arată că hotărârea a cărei revizuire se cere încalcă efectul pozitiv al autoritătii de lucru judecat al deciziei nr. 386/02.06.2022 pronunţată de aceeaşi instanţă - motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cu privire la acest motiv, revizuenta arată că, până la modificarea C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018, motivul de revizuire în discuţie avea în vedere numai efectul negativ al autorităţii de lucru judecat, de vreme ce instanţa învestită cu cererea de revizuire nu putea, potrivit formei anterioare a art. 513 alin. (4) C. proc. civ., decât să anuleze cea de a doua hotărâre care încălca autoritatea de lucru judecat.

Având în vedere că, după intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018 se prevede în mod expres că, după anularea celei din urmă hotărâri, instanţa va trimite cauza spre rejudecare dacă constată încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, rezultă că, în prezent, revizuirea poate fi formulată pentru încălcarea autorităţii de lucru judecat sub ambele ei forme, deci inclusiv sub aspectul efectul pozitiv.

Astfel, aplicabilitatea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 poate fi reţinut atât în cazul în care se invocă încălcarea autorităţii de lucru judecat în sens negativ, cât şi în sens pozitiv.

Susţine revizuenta că, în acest mod, legiuitorul a consacrat în mod explicit efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat prin care o chestiune litigioasă dezlegată în mod definitiv în cadrul unei anumite cauze este înzestrată cu autoritate de lucru judecat, ceea ce înseamnă că nu va putea fi nesocotită într-un litigiu ulterior.

Revizuenta face trimitere la jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv Decizia nr. 489 din 29 ianuarie 2020 şi Decizia nr. 1148 din 23 mai 2024, şi la art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor, privind dreptul la un proces echitabil.

Arată că, prin decizia nr. 386/2022 a Curţii de Apel Iaşi pronunţată în dosarul nr. x/2022, instanta a solutionat definitiv problema de drept privind legislaţia incidentă sub aspectul salariului minim în funcţie de care trebuie evaluată oferta financiară în cadrul unei proceduri de achizitie publică.

În acea cauză, instanţa a fost sesizată cu soluţionarea unei plângeri formulate de revizuentă împotriva Deciziei CNSC nr. 895/C4/887 din 03.05.2022, intimate fiind autoritatea contractantă Institutul Regional de Oncologie Iaşi şi S.C. D.. În sustinerile acelei solicitării, revizuenta a invocat caracterul neconform al ofertei S.C. D., criticând faptul că aceasta s-a fundamentat pe salariul minim pe economie prevăzut pentru anul 2021, şi nu cel pentru anul 2022, an în care începea efectuarea serviciilor.

Prin acea decizie, instanţa a reţinut că se impune în sarcina autorităţii contractante obligaţia de a verifica conformitatea ofertelor cu legislaţia în vigoare şi prevederile documentaţiei de atribuire la data publicării anunţului privind procedura de achiziţie publică, şi nu la un moment ulterior, chiar dacă intră în vigoare un alt act normativ care ar putea aduce modificări asupra valorii contractului.

Spune revizuenta că în cele două motivări date în cele două cauze la care aceasta a fost parte, se observă că aceeaşi instanţă a venit cu argumente diametral opuse.

Prin soluţia dată în Dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Iaşi a admis că oferta financiară a participanţilor la procesul de achiziţie publică trebuie să se facă bazându-se pe legislaţia în vigoare la momentul publicării anunţului de participare de către autoritatea contractantă iar soluţia dată în Dosarul nr. x/2024, aceeaşi instanţă argumentează că oferta participanţilor trebuie făcută luând în calcul cadrul normativ în vigoare la momentul transmiterii ofertei.

Arată revizuenta că, în cadrul procedurii de achiziţie publică (cum este cazul în prezenta speţă), participanţii au o calitate specială, mai ales în ceea ce priveşte autorităţile contractante care se află sub cupola noţiunii de "stat", aşa cum reiese din definiţia oferită de Directiva 2014/24/UE A Parlamentului European şi a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achiziţiile publice şi de abrogare a Directivei 2004/18/CE (în continuare "Directiva privind achiziţiile publice " sau "Directiva nr. 24/2014 ").

De asemenea, un alt aspect specific litigiilor privind achiziţiile publice - diferit de litigiile guvernate de dreptul comun - îl constituie faptul că aceste litigii nu sunt bilaterale, în sensul că, de regulă, pe lângă ofertanţi şi autoritatea confractantă, o prezenţă instituţională constantă în aceste litigii o constituie CNSC, creându-se astfel o continuitate procedurală.

Astfel, deşi în cele două cauze apar două autorităţi contractante diferite - Institutul Regional de Oncologie Iaşi, respectiv Universitatea Tehnică "Gheorghe Asachi" Iaşi având în vedere definiţia de mai sus, din perspectiva CEDO, ele se circumscriu noţiunii de "stat".

Aşadar, autoritatea contractantă Universitatea Tehnică "Gheorghe Asachi Iaşi" nu poate opune cu succes faptul că hotărârea dată în dosarul cu nr. x/2022 nu îi este opozabilă, întrucât nu a participat anterior în proces, câtă vreme "statul răspunde pentru toate autorităţile lui ". Decizia dată în prima cauză în care a participat ca autoritate contractantă Institutul Regional de Oncologie Iaşi, este obligatorie şi este opozabilă oricărei autorităţi contractante care doreşte să participe la o procedură de achiziţie publică privind serviciile de pază, inclusiv autorităţii contractante din cel de-al doilea litigiu, Universitatea Tehnică "Gheorghe Asachi Iaşi".

Prin urmare, condiţia impusă de ligiuitorul naţional privind identitatea de părţi, interpetată în lumina jurisprudenţei CEDO, este verificată în speţa de faţă.

Susţine revizuenta că este îndeplinită şi cea de-a doua condiţie necesară pentru a fi incident motivul de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi anume, existenţa unei legături între soluţia dată în prima cauza cu soluţionarea celui din urmă litigiu.

Astfel, în dosarul cu nr. x/2024 Curtea de Apel Iaşi, a trebuit să dezlege aceeaşi problemă de drept ca şi în dosarul cu nr. x/2022, şi anume legislatia incidentă sub aspectul salariului minim în functie de care trebuie evaluată oferta financiară în cadrul unei proceduri de achizitie publică. Acest lucru dovedeşte îndeplinirea condiţiei stabilite de legiuitor privind existenţa contrarietăţii de hotărâri din perspectiva identităţii de obiect dintre cele două cauze.

Având în vedere identitatea de chestiune litigioasă între cele două cauze, cea de-a doua instanţă este obligată să ţină seama de dezlegările anterioare. Aspectele reţinute de instanţă şi care au stat la baza soluţiei din dispozitivul deciziei nr. 386/2022, intră sub efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat şi trebuie avute în vedere de instanţa sesizată ulterior.

Cea de-a doua hotărâre, respectiva Hotărârea nr. 709/2024 din 04.12.2024 a aceleiaşi instanţe, încalcă efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat a primei hotărâri judecătoreşti, având în vedere că, prin această din ultimă hotărârea instanţa admite plângerea formulată de petenta S.C. A. S.R.L. şi stabileşte că evaluare ofertei trebuie făcută în concordanţă cu legislaţia în vigoare la momentul depunerii ofertei, şi nu la momentul publicării anunţului şi a întocmirii documentaţiei de atribuire de către autoritatea contractantă.

Prin urmare, la momentul înaintării cereri de revizuire, există două hotărâri potrivnice şi definitive, pronunţate de aceeaşi instanţă, a doua hotărâre încălcând efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat a celei dintâi, în ceea ce priveşte dezlegarea de către prima instanţă a problemei privind momentul la care trebuie analizată oferta financiară într-o procedură de achiziţie publică de servicii de pază.

Întrucât chestiunea litigioasă privind legislatia incidentă sub aspectul salariului minim în functie de care trebuie evaluată oferta financiară în cadrul unei proceduri de achizitie publică a fost tranşată în mod definitiv prin Decizia nr. 386/2022 şi, în lumina respectării principiului securităţii juridice, nu poate primi, într-o altă judecată ulterioară, o interpretare diferită.

2.3. O altă critică priveşte faptul că decizia nr. 709/04.12.2024 a Curţii de Apel Iaşi încalcă principiul prioritătii dreptului uniunii europene - motivul de revizuire prevăzut de art. 21 din Legea nr. 554/2004.

Cu privire la acest motiv, revizuenta susţine, în esenţă, încălcarea, de către Curtea de Apel Iaşi, a prevederilor Directivei 2014/24/UE privind achiziţiile publice, respectiv:

- Articolul 18 - Principii aplicabile achiziţiilor, potrivit căruia "Autorităţile contractante îi tratează pe operatorii economici în mod egal şi fără discriminare şi acţionează într-o manieră transparentă şi proporţionată."

- Articolul 56 - Principii generale

- Articolul 72 - Modificarea contractului în cursul perioadei sale de valabilitate

Arată revizuenta că, potrivit dispoziţiilor directivei, modificarea criteriilor de adjudecare poate fi făcută după lansarea procedurii, doar în mod excepţional şi doar cu acordarea tuturor ofertanţilor unei perioade de timp suficiente pentru ajustarea ofertelor în consecinţă.

Contractele odată atribuite nu mai trebuie modificate în mod substanţial pe parcursul executării lor. Având în vedere că, atât documentaţia de licitaţie, cât şi cea contractuală prevedeau un mecanism de ajustare a preţului în frncţie de evoluţia salariului minim - aşa cum am arătat şi în secţiunea privitoare la situaţia de fapt - în speţă, ajustarea preţului în conformitate cu prevederile contractuale nu reprezintă o modificare substanţială.

Or, în speţă, 6 din 8 ofertanţi şi-au construit ofertele bazându-se pe precizările din caietul de sarcini şi din valoarea estimată a contractului, indicate de autoritatea contractantă la momentul lansării procedurii. De asemenea, aceştia s-au bazat pe o jurisprudenţă constantă a instanţelor naţionale şi a CNSC conform cărora modificarea salariului minim după momentul lansării procedurii nu ar trebui avută în vedere la momentul înaintării ofertelor, o astfel de modificare urmând să aibă oricum efect prin mecanismul ajustării preţului.

3. Apărările intimatelor

Prin întâmpinare, intimata Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi Iaşi prin care se soicită respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.

De asemenea, intimata C. prin care solicită admiterea cererii de revizuire.

4. Considerentele Înaltei Curţi

4.1. Înalta Curte, având în vedere că sunt invocate două motive de revizuire, respectiv motivul întemeiat pe art. 21 din Legea nr. 554/2004 şi motivul întemeiat pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocă, din oficiu, excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la motivul întemeiat pe art. 21 din Legea nr. 554/2004, va disjunge cererea de revizuire întemeiată pe art. 21 din Legea nr. 554/2004 şi dispune formarea unui nou dosar.

4.2. În ceea ce priveşte capătul de cerere întemeiat pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (…) există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri;

Deci, invocarea motivului de revizuire prevăzut de textul legal anterior enunţat presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:

- să existe două hotărâri, definitive, cea de-a doua fiind dată cu încălcarea principiului forţei lucrului judecat, indiferent dacă prin ele s-a rezolvat sau nu fondul litigiului;

- cele două hotărâri definitive trebuie să se fi dat în aceeaşi "pricină", dar în dosare diferite.

Pentru existenţa acestui motiv de revizuire se cere să existe identitate de părţi, de cauză şi de obiect, adică "elementele caracteristice lucrului judecat", hotărârile să fi fost date în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate, dar în dosare diferite sau prin hotărârea ulterioară să se fi nesocotit existenţa unei dezlegări anterioare, dată într-o pricină purtată între aceleaşi părţi, care are legătură cu soluţionarea celui din urmă litigiu, în ambele cazuri instanţa de revizuire poate dispune anularea ultimei hotărâri judecătoreşti şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Cererea de revizuire este admisibilă numai dacă partea nu a avut cunoştinţă de existenţa primei hotărâri ori dacă, în cel de-al doilea litigiu, invocându-se excepţia autorităţii lucrului judecat, instanţa a omis să soluţioneze această excepţie. În cazul în care excepţia a fost respinsă, împotriva hotărârii nu se poate face cerere de revizuire, întrucât, judecându-se o asemenea cerere, instanţa ar realiza un control judiciar asupra hotărârii prin care s-a respins excepţia autorităţii lucrului judecat.

Condiţiile indicate trebuie îndeplinite cumulativ, iar neîndeplinirea uneia dintre condiţii duce la respingerea cererii de revizuire.

Astfel, revizuenta a pretins că decizia nr. 709/2024 pronunţată la 4 decembrie 2024 de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal contrazice, prin statuările ei, cele stabilite cu putere de lucru judecat, sub aspect pozitiv, prin decizia nr. 386/2022 a aceleiaşi instanţe, în legătură cu chestiunea de drept vizând legislaţia în vigoare în funcţie de care trebuie făcută oferta participanţilor (ce în vigoare la momentul transmiterii ofertei sau cea în vigoare la momentul publicării anunţului de participare).

S-a arătat că potrivit primei decizii nr. 386/2022 a Curţii de Apel Iaşi - opusă sub aspectul dezlegărilor jurisdicţionale definitive şi efectului pozitiv al lucrului judecat ataşat acestora, instanţa a stabilit că oferta participanţilor trebuie făcută în funcţie de legislaţia în vigoare la momentul publicării anunţului de participare.

Înalta Curte reţine că obiectul dosarului nr. x/2022, în care a fost pronunţată decizia nr. 386/2022 a Curţii de Apel Iaşi, l-a constituit soluţionarea unei plângeri formulate de revizuentă împotriva Deciziei CNSC nr. 895/C4/887 din 03.05.2022, intimate fiind autoritatea contractantă Institutul Regional de Oncologie Iaşi şi S.C. D..

Prin această plângere a fost criticat caracterul neconform al ofertei S.C. D. pentru faptul că aceasta s-a fundamentat pe salariul minim pe economie prevăzut pentru anul 2021, şi nu cel pentru anul 2022, an în care începea efectuarea serviciilor.

Prin Decizia nr. 386/2022, Curtea de Apel Iaşi reţinut că prevederile documentaţiei de atribuire sunt obligatorii atât pentru autoritatea contractantă cât si pentru toţi participanţii la procedura de achiziţie publica, aceştia fiind ţinuţi să îşi elaboreze ofertele in conformitate cu prevederile acestei documentaţii.

Astfel, atâta timp cât conţinutul documentaţiei de atribuire nu a fost contestat de niciunul din participaţii la procedură documentaţia a devenit obligatorie, ofertaţii fiind ţinuţi sa îşi elaboreze ofertele in concordanta cu cerinţele impuse prin aceasta.

În acest context instanţa a reţinut că susţinerile petentei în sensul ca atât la data transmiterii spre publicare a documentaţiei de atribuire cât şi la data limită de depunere a ofertelor ar fi fost în vigoare un act normativ (H.G. nr. 1071/2021) care reglementa un alt cuantum al salariului minim brut pe ţară garantat în plată decât cel specificat în caietul de sarcini nu pot fi primite întrucât prin aceste critici petenta tinde sa pună in discuţie legalitatea documentaţiei de atribuire cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 101/2016 sub aspectul termenului de formulare a unei astfel de cereri.

Retine în consecinţa curtea de apel, prin Decizia nr. 386/2022, că, în cauză, prin caietul de sarcini s-a impus cerinţa ca ofertele financiare să respecte prevederile H.G. nr. 4/2021 dispoziţii conform cărora începând cu 13.01.2021 salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată este de 2.300 RON, specificându-se si faptul ca la întocmirea tarifului ofertanţii trebuie să ţină seama de împrejurarea ca salariul minim actual este de 2300 RON/lună.

De asemenea, mai reţinut instanţa că data limita de depunere a ofertelor era 17.11.2021 aspect ce rezultă din anunţul de participare iar Hotărârea Guvernului nr. 1071/2021 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, care prevedea un salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, de 2.550 RON lunar, se aplica începând cu data de 1 ianuarie 2022.

Înalta Curte constată nu numai că nu există o identitate de părţi în cele două dosare dar şi că situaţia de fapt a fost diferită motiv pentru care instanţele au avut în vedere temeiuri juridice diferite, neîntrunindu-se astfel nici cerinţa triplei identităţi de cauză, obiect şi părţi cerută de lege dar nici condiţia ca prin hotărârea ulterioară să se fi nesocotit existenţa unei dezlegări anterioare, dată într-o pricină purtată între aceleaşi părţi, care are legătură cu soluţionarea celui din urmă litigiu.

Prevalându-se de dispoziţiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora "Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă" şi susţinând o nesocotire a efectului pozitiv al lucrului judecat din primul litigiu în legătură cu chestiunea de drept invocată revizuenta demonstrează o abordare şi o înţelegere proprie a instituţiei autorităţii lucrului judecat, în manifestarea efectului pozitiv al acesteia.

Astfel, pornind de la fundamentul autorităţii de lucru judecat, care presupune contradictorialitatea dezbaterilor părţilor şi respectarea garanţiilor procesuale ale acestora, în aşa fel încât ceea ce a fost supus dezlegărilor jurisdicţionale definitive ale instanţei, pe cale principală sau incidentală, să nu mai poată fi supus ulterior reevaluării judiciare, este necesar să existe identitate de părţi, pentru ca acestea să poată opune lucrul judecat (indiferent că s-ar prevala de excepţia autorităţii de lucru judecat sau doar de efectul pozitiv al acesteia).

În termenii art. 431 alin. (2) C. proc. civ. nu este necesară, într-adevăr, tripla identitate de elemente ale raportului juridic transpus pe plan procesual (aşa cum statuează art. 431 alin. (1) C. proc. civ., în legătură cu excepţia autorităţii de lucru judecat), ci trebuie să existe doar o identitate de chestiune litigioasă, adică o legătură cu lucrul judecat anterior, care să se impună unei noi judecăţi, în sensul de a nu se nesocoti ceea ce o instanţă a statuat deja jurisdicţional în mod definitiv.

Altfel spus, un asemenea aspect litigios nu mai poate face obiectul unei analize proprii a instanţei învestite a doua oară, el impunându-se ca atare noii judecăţi, fără posibilitatea pentru părţi de a mai contrazice dezlegarea dată în primul proces sau pentru instanţa de judecată de a realiza o altă evaluare şi respectiv, dezlegare a respectivei chestiuni litigioase.

Pentru a se putea pretinde însă, nesocotirea efectului pozitiv al autorităţii lucrului judecat, este necesar să existe aceleaşi părţi ale litigiului, pentru că altfel s-ar ajunge la situaţia în care unui terţ fată de proces i s-ar opune dezlegările jurisdicţionale date în absenţa sa din procedura judiciară, aşadar cu încălcarea flagrantă a principiilor fundamentale ale procesului civil referitoare la respectarea dreptului de apărare şi la contradictorialitatea dezbaterilor.

În acelaşi timp, opunându-se unui terţ efectele unei judecăţi la care nu a participat s-ar nesocoti principiul relativităţii efectelor hotărârii judecătoreşti, care se manifestă doar în relaţia dintre părţi sub ambele aspecte, al obligativităţii acestor efecte (transpuse pe planul executorialităţii hotărârii) şi respectiv, al lucrului judecat (indiferent că este vorba de efectul negativ sau pozitiv al acestuia).

Or, este ceea ce tinde a valorifica revizuenta prin demersul de faţă, în contextul în care prima judecată, în care a fost pronunţată decizia nr. 386/2022 a Curţii de Apel Iaşi, a avut ca părţi Institutul Regional de Oncologie Iaşi, în calitate de autoritate contractantă şi pe S.C. D., în calitate de ofertant, iar în cel de-al doilea proces, în care a fost pronunţată decizia nr. 709/2024 pronunţată la 4 decembrie 2024 de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a cărei anulare se solicită, aceeaşi societate a opus pretenţiile sale, în legătură cu altă decizie a CNSC şi faţă de alte părţi, respectiv Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi Iaşi, S.C. A. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L..

Astfel cum s-a arătat, dispoziţiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ. care reglementează acest efect important al hotărârii judecătoreşti, permit oricăreia dintre părţi să opună lucrul anterior judecat, dat fiind principiul relativităţii, iar nu posibilitatea unei părţi de a se prevala de o asemenea judecată în raport cu un terţ, care în felul acesta nu şi-ar mai putea face propriile apărări.

În acelaşi sens, cea de-a doua instanţă nu este obligată să ţină seama de dezlegările anterioare, câtă vreme nu este în ipoteza relativităţii efectelor lucrului judecat (adică, al obligativităţii acestuia în relaţia dintre părţi) ci, dimpotrivă, trebuie să realizeze propria verificare jurisdicţională şi statuare în drept.

Susţinerea revizuentei potrivit căreia, odată dezlegată chestiunea de drept într-un proces, care a opus anumite părţi, ea nu ar mai putea fi dezbătură ulterior şi n-ar mai putea primi o altă dezlegare, indiferent cui s-ar opune, este una care nesocoteşte principiile desfăşurării procesului civil şi respectiv, funcţiunea autorităţii lucrului judecat, care înseamnă că nu pot fi opuse dezlegări definitive ale instanţei decât părţilor participante la procedura judiciară.

Distincţia dintre efectul pozitiv al autorităţii lucrului judecat şi efectul negativ sau extinctiv al acesteia nu constă în faptul că n-ar trebui să se regăsească aceleaşi părţi ale raportului juridic procesual (identitate care este obligatorie pentru ambele forme de manifestare a efectelor lucrului judecat), ci în împrejurarea că nu trebuie să fie identitate de cauză şi obiect, ci doar de chestiune litigioasă (adică, o legătură cu lucrul judecat anterior, care să se impună noii judecăţi).

Separat de împrejurarea că revizuenta relevă oricum, aspecte care în economia celor două speţe n-au primit rezolvări contradictorii pe fondul lor, ceea ce este relevant şi determinant în legătură cu greşita invocare a efectului pozitiv al lucrului judecat este lipsa identităţii părţilor cărora să li se poată opune.

În consecinţă, promovând revizuirea întemeiată pe art. 509 pct. 8 C. proc. civ. şi invocând încălcarea efectului pozitiv al autorităţii lucrului judecat, partea a nesocotit condiţiile acestei instituţii care presupune, în sensul art. 431 alin. (2) C. proc. civ., identitatea de părţi şi de chestiune litigioasă.

Prin urmare, pentru considerentele arătate, Înalta Curte va respinge capătul de cerere al revizuirii întemeiat pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Disjunge cererea de revizuire întemeiată pe art. 21 din Legea nr. 554/2004 şi dispune formarea unui nou dosar.

Respinge cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., formulată de revizuenta S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 709/2024 din 4 decembrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2024, ca nefondată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare la Completul de 5 Judecători, în ceea ce priveşte cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 12 iunie 2025.