Securitate worker status under O.U.G. 24/2008 requiring effective suppression of fundamental rights, not merely information collection

Şedinţa publică din data de 14 iunie 2024

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 11.07.2022 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat constatarea existenţei calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul A..

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 483 din 14 martie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâtul A. ca neîntemeiată;

A obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 3500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat, cu aplicarea art. 453 alin. (2) din C. proc. civ.

3. Calea de atac exercitată în cauză

3.1. Împotriva sentinţei civile nr. 483 din 14 martie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs recurentul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi rejudecarea cauzei, în sensul admiterii acţiunii şi constatării calităţii pârâtului de lucrător al Securităţii.

În motivarea recursului arată că astfel cum rezultă din cuprinsul notei de constatare nr. x/21.03.2022, şi al înscrisurilor depuse, domnul A. a fost angajat al fostei Securităţi, având gradul de maior (1981), respectiv locotenent colonel (1985, 1988-1989) în cadrul Securităţii Municipiului Bucureşti, Serviciul Investigaţii, iar în această calitate, potrivit notei de constatare nr. x/21.03.2022, acesta a participat la instrumentarea dosarului nr. x - titular N.S. (cotă C.N.S.A.S.) prin întocmirea unor documente relevante în sensul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, ce l-au vizat pe domnul A.I.

Titularul dosarului menţionat, domnul N.S., a fost condamnat în anul 1949 pentru uneltire contra ordinii sociale, ca fost şef al organizaţiei "B." (conform sentinţei, în anul 1948, fiind elev de liceu, a fost arestat pentru pregătirea de lozinci antiguvernamentale şi antidemocratice destinate răspândirii în public. Ulterior eliberării, a fost luat în evidenţă ca fost condamnat.

În anul 1971 acesta a fost luat în lucru prin mapă de verificare, apoi dosar de urmărire informativă, iar în 1974 a fost avertizat la locul de muncă pentru manifestări ostile de către Inspectoratul Municipiului Bucureşti - Securitate. După avertizare, rămâne în atenţia IMBS, care solicită investigaţii despre titular în a doua parte a anilor '70 şi pe parcursul anilor '80, iar la data de 27.02.1989 îi deschide dosar de supraveghere informativă "pentru stabilirea poziţiei" (dosar nr. x).

În acest dosar, recurentul-pârât a desfăşurat activităţi privind: măsuri de verificare şi supraveghere informativă asupra titularului dosarului; dirijarea şi instruirea surselor pe lângă titularul acestui dosar; stabilirea dacă titularul întreţine relaţii de natură duşmănoasă cu foştii condamnaţi, având în vedere faptul că a fost condamnat în anul 1949 pentru uneltire contra ordinii sociale; stabilirea în mod concret dacă titularul caută să se situeze pe o poziţie duşmănoasă, în sensul de a desfăşura activităţi de uneltire contra ordinii sociale şi în ce constau acestea; verificări efectuate la domiciliul obiectivului; verificări efectuate pentru a cunoaşte comportarea şi atitudinea titularului la locul de muncă.

Precizează că documentele care au probat îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 sunt următoarele:

- Adresa din 23.09.1981, întocmită şi semnată olograf de pârât, Securitatea Municipiului Bucureşti, Serviciul F, document în care se consemnează domiciliul persoanei urmărite şi faptul că în cadrul imobilului şi în familie, aceasta are o comportare corespunzătoare, este rezervat în discuţii şi nu întreţine raporturi mai apropiate în rândul vecinilor; nu are anturaj creat la domiciliu, vizite primeşte din partea rudelor apropiate (a tatălui şi a fiicei, în special) şi rareori a altor persoane a căror identitate este necunoscută surselor Securităţii. Sub aspect politic nu i se cunosc concepţiile, deoarece în discuţiile pe care le poartă cu colocatarii, nu face referire la probleme de această natură. Din relatările unei singure surse rezultă că a fost simpatizant al organizaţiei legionare. Este căsătorit şi duce o viaţă de familie normală. Soţia acestuia, N.V. este muncitoare la întreprinderea "Dâmboviţa", se bucură de aprecieri corespunzătoare din partea vecinilor. Soţii au două fiice, una de profesie farmacistă, căsătorită, şi cealaltă elevă.

- Adresa din 05.11.1981, întocmită şi semnată olograf de pârât, Securitatea Municipiului Bucureşti, Serviciul F, document în care se consemnează că N.S. ocupă împreună cu familia un apartament proprietate de stat, este de profesie ajustor şi funcţionează la C.., menţionând că s-au trimis investigaţii la cererea nr. x din 02.06.1981 şi, faţă de acestea, nu au rezultat date în plus.

- Notă din 10.10.1985 privind pe numitul N.S., element aflat în atenţie la SMB, semnată olograf de pârât, din care reiese că persoana urmărită locuieşte împreună cu soţia şi cu fiica cea mică, elevă; fiica cea mare este farmacistă şi în anul 1979 s-a căsătorit şi s-a mutat, dar vine în vizită; N.S. nu angajează discuţii cu vecinii, în care să se refere la evenimentele politice interne şi internaţionale; N.S. funcţionează la C..

- Notă din 13.12.1988 privind pe numitul N.S., întocmită şi semnată olograf A., Securitatea Municipiului Bucureşti, Serviciul F, în care se consemnează că persoana în cauză locuieşte cu familia şi ocupă un apartament proprietate de stat; continuă să funcţioneze la C..; la domiciliu nu a fost semnalat cu comentarii sau stări necorespunzătoare sau cu relaţii în rândul cetăţenilor străini.

- Notă din 31.03.1989 privind pe numitul N.S., aflat în atenţie la S.M.B., întocmită şi semnată olograf de A., Securitatea Municipiului Bucureşti, Serviciul F, în care se consemnează că persoana vizată continuă să funcţioneze la I.CM.E.; la domiciliu este caracterizat ca un element liniştit şi corect în raporturile cu vecinii, dar fără relaţii mai apropiate cu aceştia; nu a avut manifestări sau comentarii negative şi nici cu relaţii în rândul cetăţenilor străini, iar în situaţia de familie nu au intervenit schimbări.

- Nota nedatată privind pe numitul N.S., aflat în atenţie la S.M.B., întocmită şi semnată olograf de pârât, Securitatea municipiului Bucureşti, Serviciul F, în care se consemnează că persoana urmărită a funcţionat la I.CM.E. până recent, când s-a pensionat; nu a fost semnalat cu manifestări necorespunzătoare, iar în situaţia de familie nu au intervenit schimbări.

Recurentul-reclamant consideră că documentele prezentate demonstrează implicarea intimatului, în calitate de ofiţer de securitate, în urmărirea informativă deschisă asupra titularului dosarului, obţinând informaţii cu caracter personal, fără cunoştinţa şi fără acordul persoanelor vizate şi pentru motive care nu aveau de a face cu apărarea intereselor naţionale, ceea ce constituie o intruziune în intimitatea persoanei urmărite şi o violare a dreptului la viaţă privată.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., arată că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii şi străine de natura cauzei, iar pe de altă parte, consideră că instanţa de fond a obligat în mod nelegal reclamantul la plata sumei de 3500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

De asemenea, arată că prima instanţă şi-a întemeiat soluţia de respingere a acţiunii în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii (art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008), motivând, însă, din perspectiva condiţiilor impuse pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii (art. 2 lit. b) teza 1 din O.U.G. nr. 24/2008), deşi condiţiile prevăzute de lege pentru aceste două calităţi, sunt diferite.

În acest sens, invocă anumite paragrafe din hotărârea recurată.

Susţine că motivarea sentinţei cuprinde anumite contradicţii, după cum urmează:

- temeiul acţiunii a fost art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, iar prima instanţă a invocat expres şi repetat art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, preluând în motivare condiţiile pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii;

- lucrătorul Securităţii nu furnizează informaţii, nu realizează delaţiuni, acestea fiind acţiuni specifice colaboratorului, iar informaţiile nu trebuie să se refere la atitudini potrivnice regimului comunist;

- actele şi faptele lucrătorului Securităţii nu vizează îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, astfel că în mod nelegal, eronat şi contradictoriu s-a reţinut în sentinţa recurată condiţia vizării îngrădirii drepturilor şi libertăţilor.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., consideră că prima instanţă a făcut o greşită interpretare şi aplicare a prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Consideră că în speţă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în condiţiile în care recurentul-pârât a recunoscut calitatea sa de ofiţer de Securitate şi nu a contestat paternitatea înscrisurilor aduse în probaţiune de către CNSAS.

Arată că faptele ofiţerului trebuie raportate la motivaţia politică a urmăririi informative, iar nu apărarea siguranţei naţionale; că din perspectiva art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, nu prezintă relevanţă dacă persoana urmărită avea sau nu avea o atitudine ostilă regimului comunist, ci faptul că aceasta a intrat în intimitatea persoanei urmărite pentru motive politice, iar nu pentru apărarea siguranţei naţionale.

Astfel, arată că nu prezintă relevanţă din perspectiva condiţiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 modalitatea în care ofiţerul culege informaţiile.

Susţine că încălcarea dreptului la viaţă privată s-a produs în momentul în care Securitatea, cu participarea recurentului-pârât a pătruns în intimitatea persoanei urmărite, prelucrând informaţii privitoare la opiniile, intenţiile, preocupările şi viaţa sa de zi cu zi.

De asemenea, arată că nu prezintă relevanţă dacă informaţiile au fost obţinute prin presiuni sau prin mijloace mai puţin violente şi nici dacă informaţiile obţinute duceau sau nu la îngreunarea situaţiei celui urmărit, sau dimpotrivă, duceau la concluzia că cel urmărit nu aveau opinii critice la adresa regimului, ci importantă este imixtiunea arbitrară a autorităţilor în viaţă personală a celui urmărit, astfel cum reiese şi din art. 17 din Pactul International cu privire la drepturile civile şi politice şi art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

Mai arată că prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 nu impun ca un fost ofiţer de Securitate să fi săvârşit mai multe acte de încălcare a unui drept fundamental sau a unei libertăţi fundamentale, fiind suficient şi un singur astfel de caz pentru reţinerea calităţii de lucrător al Securităţii.

3.2. Împotriva aceleiaşi sentinţe a declarat recurs şi recurentul-pârât A., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate, exclusiv sub aspectul obligării sale la plata cheltuielilor de judecată, precum şi cu privire la cuantumul diminuat la 3.500 tei stabilit de către instanţă şi rejudecarea cauzei, în sensul obligării reclamantului CNSAS la plata cheltuielilor de judecată, şi nu a pârâtului, acesta nefiind partea din proces care a căzut în pretenţii, precum şi obligarea reclamantului la plata în integralitate a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.900 RON.

De asemenea, solicită obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată din recurs.

În motivarea recursului arată, în ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., că hotărârea recurată este nelegală şi netemeinică, deoarece, deşi instanţa a motivat obligarea la plata cheltuielilor de judecata prin trimitere la partea care a căzut în pretenţii şi la dispoziţiile art. 453 C. proc. civ., a obligat partea care nu a căzut în pretenţii, pârâtul, la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată.

Consideră că hotărârea conţine motive contradictorii cu privire la partea ce ar trebui obligată să plătească cheltuielile de judecată.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arată că instanţa de fond a aplicat în mod eronat dispoziţiile art. 453 C. proc. civ.

Critică reducerea din oficiu a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat.

Arată că a achitat un onorariu în cuantum total de 5.900 RON în baza contractului de asistenţă juridică nr. x/19.08.2022 pentru reprezentare în fond şi în apel.

Mai arată că onorariul avocaţial achitat a presupus redactarea întâmpinării, participarea la termenele de judecată din data de 29.11.2022 şi din data de 28.02.2033, precum şi analiza vastei legislaţii aplicabile în domeniu, reprezentata de O.U.G. nr. 24/2008, legislaţia europeana, legislaţia în materia securităţii, practica judiciară şi jurisprudenta.

Conform jurisprudenţei CEDO, cheltuielile efectuate trebuie să fie necesare şi efectuate real în limita unui cuantum rezonabil, în speţă fiind îndeplinite toate cele trei criterii: caracterul real, caracterul rezonabil şi caracterul necesar al cheltuielilor de judecată.

Astfel, consideră că toate criteriile sunt îndeplinite, astfel că nu se impune reducerea onorariului avocaţial. În aceasta privinţă, Curtea Constituţională a stabilit (Decizia nr. 401 din 14 iulie 2005, publicată în M. Of. nr. 848 din 20 septembrie 2005) că, fără a interveni în raporturile dintre părţi, cenzurarea onorariului de către instanţă este posibilă atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei.

4. Apărările formulate în recurs

4.1. Recurentul-pârât A. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului formulat de către recurentul-reclamant CNSAS.

Susţine că în mod corect instanţa de fond a apreciat că nu poate fi reţinută calitatea de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Mai arată că menţionarea de către instanţa de fond a lit. b) al art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008 reprezintă o simplă eroare materială.

4.2. Recurentul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului declarat de recurentul-pârât ca nefondat, având în vedere că instanţa de fond a admis cererea de îndreptare a erorii materiale şi a obligat la plata cheltuielilor de judecată recurentul-reclamant.

5. Procedura de soluţionare a recursurilor

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 27 iulie 2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererilor de recurs la data de 14 iunie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate prin cererile de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinări şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

6.1. În ceea ce priveşte recursul declarat de recurentul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, Înalta Curte constată că acesta a fost întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sub un prim aspect, recurentul-reclamant a invocat faptul că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii şi străine de natura cauzei, având în vedere că prima instanţă şi-a întemeiat soluţia de respingere a acţiunii în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii (art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008), motivând, însă, din perspectiva condiţiilor impuse pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii (art. 2 lit. b) teza 1 din O.U.G. nr. 24/2008), deşi condiţiile prevăzute de lege pentru aceste două calităţi, sunt diferite.

Este adevărat că ultimele două paragrafe din pag. 5 a hotărârii recurate fac referire la lit. b) a art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008, însă motivarea efectivă vizează lit. a) a aceluiaşi articol.

Astfel, Înalta Curte constată că este vorba de o eroare materială, susceptibilă a fi îndreptată pe calea prevăzută de art. 442 C. proc. civ., ce nu poate constitui temeiul motivului de casare invocat şi nu poate conduce la reformarea hotărârii atacate.

Prin urmare, nu se relevă existenţa unor motive contradictorii sau străine de natura cauzei, astfel că acest prim motiv de casare nu este fondat.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nici acesta nu este fondat.

Potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, lucrător al Securităţii este "orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului".

Contrar celor susţinute de către recurentul-reclamant, textul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 atribuie calitatea de lucrător numai acelor persoane care au desfăşurat activităţi prin care au fost suprimate sau îngrădite drepturi şi libertăţi fundamentale, ceea ce înseamnă că prin activităţile respective trebuia să se fi produs efectiv un rezultat.

Cu alte cuvinte, în ceea ce priveşte constatarea calităţii de lucrător al Securităţii, este necesar ca informaţiile furnizate să fi suprimat sau îngrădit în mod efectiv drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, nefiind suficient ca acestea să vizeze doar în mod petenţial îngrădirea respectivelor drepturi.

Pe de altă parte, ca urmare a acestor exigenţe deduse din textul legal sancţionator, la analiza calităţii de lucrător, trebuie să se aibă în vedere şi raportul rezonabil de proporţionalitate între interesele generale şi cele particulare.

În speţă, se constată că prima condiţie impusă de textul de lege de mai sus este îndeplinită, recurentul-pârât fiind angajat al fostei Securităţi, având gradul de maior (1981), respectiv locotenent colonel (1985,1988-1989) în cadrul Securităţii Municipiului Bucureşti, Serviciul Investigaţii.

Însă, în ceea ce priveşte a doua condiţie, Înalta Curte constată că aceasta nu este îndeplinită.

Instanţa de recurs observă astfel că în cauza de faţă nu există dovezi că recurentul-pârât, prin activitatea sa, a încălcat efectiv drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, astfel cum bine a reţinut judecătorul fondului, din înscrisurile depuse la dosar nereieşind o asemenea ipoteză.

Astfel, din adresele şi notele furnizate de către recurentul-pârât, reiese că au fost furnizate informaţii privind faptul că locuieşte într-un apartament proprietate de stat împreună cu familia, are două fiice, una de profesie farmacistă, căsătorită, şi cealaltă elevă; că este de profesie ajustor şi funcţionează la C..; că în cadrul imobilului şi în familie, persoana în discuţie are o comportare corespunzătoare, este rezervat în discuţii şi nu întreţine raporturi mai apropiate în rândul vecinilor; nu are anturaj creat la domiciliu, vizite primeşte din partea rudelor apropiate; sub aspect politic nu i se cunosc concepţiile, deoarece în discuţiile pe care le poartă cu colocatarii, nu face referire la probleme de această natură; că nu a fost semnalat cu comentarii sau stări necorespunzătoare sau cu relaţii în rândul cetăţenilor străini.

În aceste condiţii, analizând informaţile furnizate, nu rezultă că acestea au îngrădit în vreun fel drepturi sau libertăţi fundamentale ale omului.

Or, pentru a putea fi reţinută ipoteza prevăzută de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, era necesar să se dovedească că informaţiile furnizate au îngrădit efectiv drepturi şi libertăţi ale persoanei urmărite, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că nu poate fi reţinut nici argumentul recurentului-reclamant în sensul că prin informaţiile furnizate s-a încălcat dreptul la viaţă privată al persoanei în discuţie, câtă vreme informaţiile aveau un pronunţat caracter general, ce nu era apt să determine o asemenea încălcare.

În acest sens, instanţa de fond a reţinut în mod corect că prin furnizarea de către pârât a unor asemenea informaţii nu au fost suprimate, efectiv sau potenţial, drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului garantate prin legile în vigoare la acea dată, iar obţinerea acestor informaţii nu s-a făcut de o manieră care să presupună încălcarea vieţii private a persoanei urmărite, în condiţiile în care nu informaţiile respective nu au fost obţinute prin interceptarea ilegală a corespondenţei, prin amplasarea ilegală a unor dispozitive de înregistrare în domiciliul acestora ori prin violarea domiciliului acestora.

Prin urmare, Înalta Curte constată că recursul recurentului-reclamant este nefondat.

6.2. În ceea ce priveşte recursul declarat de către recurentul-pârât A., Înalta Curte constată că nici acesta nu este fondat.

Referitor la criticile formulate de către recurentul-pârât referitor la diminuarea cheltuielilor de judecată de către instanţa de fond, Înalta Curte constată că prin Decizia nr. 3 din 20 ianuarie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să soluţioneze recursul în interesul legii a stabilit că "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanţa de fond s-a pronunţat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporţionalităţii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, solicitate de partea care a câştigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.."

În raport cu caracterul obligatoriu al dezlegării date de instanţa supremă prin decizia menţionată, potrivit art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., se constată că argumentele recurentei vizând modalitatea de apreciere asupra cuantumului cheltuielilor de judecată acordate în primă instanţă, nu pot forma obiect al analizei instanţei de recurs, neîncadrându-se în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte critica referitoare la faptul că a fost obligat în mod greşit de către instanţa de fond la plata cheltuielilor de judecată, în condiţiile în care a câştigat procesul, Înalta Curte constată că acest aspect nu poate fi cercetat pe calea recursului, în condiţiile în care partea avea la îndemână procedura prevăzută de art. 442 C. proc. civ., prin care putea solicita instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, îndreptarea erorii materiale.

Potrivit dispoziţiilor art. 445 C. proc. civ.:

"Îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispoziţiilor contradictorii ori completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condiţiile art. 442 - 444".

Din interpretarea textului de lege precitat reiese că îndreptarea erorilor materiale nu se poate solicita decât în condiţiile art. 443 C. proc. civ., câtă vreme art. 445 C. proc. civ. reglementează o procedură obligatorie, care impune utilizarea exclusiv a instrumentului procedural prevăzut de art. 442 C. proc. civ. atunci când se aspectele vizate se circumscriu unei cereri de îndreptare a erorilor materiale, cum este cazul în speţa de faţă.

În aceste condiţii, nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

De altfel, recurentul-pârât a formulat în faţa instanţei de fond o cerere de îndreptare a erorii materiale, iar prin încheierea din 30 mai 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de îndreptare a erorii materiale şi a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în considerentele şi în dispozitivul sentinţei nr 483/14.03.2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, în sensul că se va menţiona în mod corect că instanţa a obligat reclamantul să plătească pârâtului suma de 3500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat, cu aplicarea art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

În acest context, nu se mai impune analizarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., dat fiind faptul că prin încheierea din 30 mai 2023 eroarea materială a fost îndreptată.

Prin urmare, aspectele invocate de către recurenţi prin cererile de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile declarate de recurentul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi de recurentul-pârât A. împotriva sentinţei civile nr. 483 din 14 martie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de recurentul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi de recurentul-pârât A. împotriva sentinţei civile nr. 483 din 14 martie 2023, pronunţate de Curtea de Apel BAucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 14 iunie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.