Nullity of cassation appeal for lack of motivation regarding revision of inadmissibility of administrative judgment

Şedinţa publică din data de 11 iunie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de revizuire înregistrată sub nr. de dosar x/2024 în data de 30 iulie 2024, revizuentul - reclamant A. a solicitat revizuirea sentinţei civile nr. 1009/6.06.2024 pronunţate în dosarul nr. x/2022 al Curţii de Apel Bucureşti.

2. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-A contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1725 din data de 28.10.2024, a admis excepţia inadmisibilităţii, invocată prin întâmpinări de către intimaţi şi a respins cererea de revizuire formulată de către revizuentul - reclamant A., împotriva sentinţei civile nr. 1009 din data de 06 iunie 2024, pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2024, ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei civile menţionate, a declarat recurs revizuentul A., întemeiat pe dispoziţiile 488 alin. (1) pct. 4,5,8 din C. proc. civ., solicitând să fie desfiinţată sentinţa civilă cu nr. 1725 din 28.10.2024 pronunţată în dosarul nr. x/2024 şi să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a fi soluţionate motivele de revizuire împreună cu fondul cauzei şi să se constate nulitatea sentinţei civile nr. 1009 din 06.06.2024 din dosarul nr. x/2022, raportat la nulitatea sentinţei civile nepublică nr. 1873 din 07.12.2023 din dosar nr. x/2023.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care prin care a solicitat, în principal, admiterea excepţiei nulităţii recursului formulat de recurentul - revizuent A. împotriva sentinţei civile nr. 1725/28.10.2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2024, cu consecinţa anulării acestuia ca nemotivat şi în subsidiar, respingerea ca nefondat a recursului formulat de recurentul - revizuent A. împotriva sentinţei civile nr. 1725/28.10.2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2024.

4.2. Intimatul Inspecţia Judiciară a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului formulat şi menţinerea hotărârii atacate ca fiind legală şi temeinică.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra cererii de recurs

Examinând cu prioritate excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."

De asemenea, prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ., legiuitorul a reglementat incidenţa aceleiaşi sancţiuni a nulităţii şi pentru nemotivarea recursului, care intervine atât în ipoteza în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută de alin. (1) al articolului menţionat), dar şi în situaţia în care argumentele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 (ipoteză reglementată de alin. (2) al art. 489 C. proc. civ.).

Având în vedere scopul căii extraordinare de atac a recursului, astfel cum este acesta reglementat de prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., ce dispun că:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", Înalta Curte arată că, pentru a se putea reţine îndeplinirea obligaţiei de motivare, de către partea care promovează recursul, este necesar ca aceasta să precizeze care sunt aspectele de nelegalitate, dintre cele expres şi limitativ reglementate de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., pe care le apreciază incidente cauzei.

Aplicând astfel de considerente teoretice în litigiul pendinte, Înalta Curte constată că, prin calea de atac promovată, recurentul-revizuent A. a indicat formal incidenţa motivelor de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 4,5,8 din C. proc. civ., fără a dezvolta critici de nelegalitate care să se circumscrie acestor prevederi legale.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, astfel că, atât timp cât criticile expuse nu contestă, concret, raţionamentul juridic al instanţei de fond care a condus la inadmisibilitatea revizuirii şi nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege, nu este îndeplinită condiţia motivării căii de atac.

Înalta Curte constată că, prin memoriul de recurs, recurentul-revizuent a formulat critici care privesc în esenţă soluţia pronunţată în dosar nr. x/2022, a cărei revizuire se solicită, astfel că simpla trimitere pe care recurentul o face la motivele de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5 şi 8 din C. proc. civ., fără a arăta în concret, modalitatea în care instanţa a depăşit, în dosarul pendinte, atribuţiile puterii judecătoreşti, a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare ar atrage sancţiunea nulităţii hotărârii recurate sau a dezlegat cauza cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, nu îndeplineşte exigenţele motivării cererii de recurs.

Cererea de recurs trebuie să cuprindă atât arătarea motivelor de casare, cât şi dezvoltarea lor, respectiv o argumentare juridică a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli apreciate de parte ca fiind săvârşite de instanţă în legătură cu astfel de dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Nu îndeplineşte cerinţa motivării cererea de recurs care se rezumă la reiterarea susţinerilor sau apărărilor formulate de parte în faţa instanţei de fond sau expunerea de elemente pur teoretice, fără a fi prezentate critici care să vizeze, în mod concret şi direct, raţionamentul urmat de instanţa de fond pentru pronunţarea hotărârii atacate.

Altfel spus, motivarea imprecisă sau generală, fără o legătură efectivă cu soluţia pronunţată de instanţa de fond, precum şi prezentarea generală a situaţiei de fapt echivalează cu nemotivarea căii de atac, respectiv cu neîndeplinirea, de către parte, a obligaţiei reglementate de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., aspecte ce atrag sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În acest context, Înalta Curte, în raport de dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va admite excepţia invocată şi va constata nulitatea recursului dedus judecăţii, pentru nemotivare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii.

Constată nul recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva sentinţei civile nr. 1725 din 28 octombrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 11 iunie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.