Military res judicata revision motion rejected as inadmissible for missing the one-month deadline

Şedinţa publică din data de 12 iunie 2024

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, la 14 decembrie 2023, revizuentul A. a solicitat anularea deciziei nr. 423 din 29 iunie 2023 pronunţată în dosarul nr. x/2018 de către Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, întrucât încalcă efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat a deciziei nr. 338/2021 din 22 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iuia, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosar nr. x/2018.

În motivare, s-a arătat că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a revizuirii prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel:

Prin cererea din data de 23.08.2018, pe rolul Tribunalului Sibiu, în dosarul nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Român de Informaţii, a solicitat să se dispună obligarea pârâtului la acordarea gradului militar potrivit art. 52 şi art. 36 alin. (2) din Legea 80/1995 - privind statului cadrelor militare şi acordarea drepturilor ce decurg din aceasta. Prin sentinţa civilă nr. 275/2020 a Tribunalului Sibiu s-au admis excepţia lipsei procedurii prealabile şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocate de pârât şi din oficiu, neintrându-se în judecata fondului şi, în consecinţă, respingându-se acţiunea.

Prin decizia civilă nr. 338/2021, instanţa de control judiciar, admite recursul formulat de A., respinge ca nefondate excepţiile invocate şi trimite cauza spre rejudecare instanţei de fond, decizia respectivă fiind definitivă şi având autoritate de lucru judecat.

Prin sentinţa civilă nr. 134/2022, Tribunalul Sibiu analizează şi respinge excepţia tardivităţii introducerii acţiunii cererii invocate de pârât şi respinge pe fond acţiunea.

Prin decizia civilă nr. 423/2023, Curtea de Apel Alba Iulia respinge recursul formulat de A. fără a realiza o analiză şi un control al fondului cauzei, admiţând recursul incident al intimatului şi excepţia tardivităţii introducerii acţiunii.

Curtea de Apel Alba Iulia admite excepţia tardivităţii introducerii acţiunii şi nu exercită controlul corectei aplicări a dispoziţiilor legale cu privire la obiectul acţiunii, motivând în mod superficial şi invocând dispoziţii legale neaplicabile în speţă, a se vedea pagina 6 din decizia civilă nr. 423/2023.

Mai mult decât atât, motivarea tinde să încalce autoritatea de lucru judecat a primei instanţe de recurs, care a respins excepţiile invocate de pârât şi a trimis cauza spre rejudecare, pe fond.

În fine, de arată de către revizuent, motivarea Curţii de Apel Alba Iulia cu privire la această excepţie a fost contradictorie, invocându-se art. 7 alin. (1) din Legea 554/2004, care nu vizează situaţia legală a revizuentului ci se referă strict la termenul de introducere a plângerii prealabile, procedură care nu mi se aplică în speţă, aşa cum a decis în mod definitiv Curtea de Apel, prin decizia civilă 338/2021, prin care s-a dispus casarea cu trimitere spre rejudecare.

Pentru termenul de judecată stabilit la 12 iunie 2024, revizuenta a formulat cerere de repunere în termenul de exercitare a căii de retractare, lipsa comunicării deciziei revizuite, procesul-verbal de înmânare datat 25 iulie 2023, la o adresă unde nu locuieşte nicio persoană, fiind motivele expuse de către revizuent.

Totodată, a învederat că lipsa considerentelor celei de-a doua hotărâri putând constitui motiv justificat pentru neexercitarea căii de atac în termenul prevăzut de lege.

II. Apărări formulate în cauză

Intimatul Serviciul Român de Informaţii şi Serviciul Român de Informaţii -U.M. 0198, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, respingerea cererii de revizuire, ca tardivă iar în subsidiar, ca nefondată, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. Pe fond a solicitat, respingerea cererii de revizuire ca nefondată.

Intimatul a învederat că cererea de revizuire a fost depusă cu depăşirea termenului legal impus prin prevederile art. 511 alin. (2) pct. 8 C. proc. civ. A arătat că prevederile explicite ale C. proc. civ. nu conţin nicio derogare sau excepţie cu privire la calcularea termenului de formulare a revizuirii cât şi practica amplă şi unitară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, apreciază că se impune admiterea excepţiei tardivităţii cererii de revizuire şi, implicit respingerea cererii de repunere în termen formulată de revizuentă.

Menţionează că partea care formulează o cerere de repunere în termen trebuie să demonstreze că a fost împiedicată în exercitarea căii de atac de motive temeinice, aflate în afara controlului părţii.

În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii cererii de revizuire, intimatul a arătat că au fost încălcate prevederile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

III. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cererea de repunere în termenul de revizuire, Înalta Curte apreciază că aceasta se impune a fi respinsă, în considerarea celor ce succed:

În susţinerea cererii de repunere în termenul de declarare a căii extraordinare de atac, revizuentul a invocat faptul că decizia atacată a fost comunicată la data de 10 noiembrie 2023, după împlinirea termenului reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ. astfel că, anterior acestei date, nu a cunoscut considerentele pentru care instanţa a înlăturat argumentele părţii, motiv pentru care s-a aflat în imposibilitate de a motiva cererea de revizuire.

În conformitate cu prevederile art. 186 alin. (1) din C. proc. civ., "partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. (3) În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac."

Din interpretarea acestor dispoziţii legale reiese că, pentru a putea fi dispusă repunerea în termen, este necesar ca partea care nu şi-a exercitat dreptul procedural în termenul imperativ să facă dovada existenţei unor motive temeinic justificate, care exclud culpa părţii şi care au drept situaţie premisă ipoteza unei cauze obiective, apropiată forţei majore, care nu putea fi prevăzută sau depăşită de către cel în cauză.

Nu pot fi primite susţinerile revizuentului în sensul curgerii termenului de revizuire de la comunicarea hotărârii a cărei anulare se solicită, având în vedere motivul de revizuire invocat.

Astfel, Curtea Constituţională, prin decizia nr. 545/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 110 din 8 februarie 2023, referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a reţinut următoarele: În acord cu jurisprudenţa sa în materie, Curtea a reţinut că hotărârea atacată prin intermediul revizuirii - cale extraordinară de atac - nu este criticată în raport cu materialul dosarului existent la data pronunţării acelei hotărâri, ci numai pe baza unor împrejurări noi, necunoscute de instanţa de judecată la data pronunţării. De aceea, formularea şi motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoaşterea argumentării instanţei care a stat la baza pronunţării hotărârii atacate. (...) Curtea a subliniat, de asemenea, că, potrivit art. 513 alin. (4) teza a doua din C. proc. civ., efectul admiterii revizuirii îl constituie anularea celei din urmă hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat. Revizuirea reprezintă o cale de atac extraordinară, de retractare, nedevolutivă.

De aceea, în cadrul judecării acesteia nu este permisă şi soluţionarea fondului pricinii. În ipoteza în care constată existenţa motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, instanţa competentă să soluţioneze cererea de revizuire nu examinează temeinicia hotărârii atacate şi nu decide care dintre hotărârile în discuţie este cea judicioasă, ci se rezumă la a anula ultima hotărâre cu privire la care constată că nesocoteşte autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare. Pentru a decide astfel, instanţa se pronunţă asupra identităţii de părţi, obiect şi cauză în procesele soluţionate prin hotărârile comparate, care indică încălcarea autorităţii de lucru judecat a celei mai întâi pronunţate. Or, în verificarea existenţei triplei identităţi menţionate, nu este necesar ca instanţa care soluţionează cererea de revizuire să analizeze considerentele pe care instanţele şi-au fondat soluţiile pronunţate, ci soluţia pronunţată şi impusă prin dispozitivul hotărârilor. Art. 461 alin. (1) din C. proc. civ. clarifică obiectul asupra căruia poartă orice cale de atac, stabilind că partea din hotărâre împotriva căreia se îndreaptă aceasta este soluţia cuprinsă în dispozitivul hotărârii.

Aşadar, revizuirea, la fel ca orice altă cale de atac, indiferent de caracterul acesteia - ordinară sau extraordinară, de reformare sau de retractare, devolutivă sau nedevolutivă, se îndreaptă împotriva soluţiei cuprinse în dispozitivul hotărârii. Chiar dacă, în concepţia actuală a C. proc. civ., se bucură de autoritate de lucru judecat atât dispozitivul hotărârii, cât şi considerentele pe care acesta se sprijină, după cum prevede art. 430 alin. (2) din acest act normativ, revizuirea întemeiată pe motivul nesocotirii autorităţii de lucru judecat nu poate viza decât soluţia pronunţată, de vreme ce efectul admiterii cererii de revizuire este, aşa cum s-a arătat mai sus, anularea ultimei hotărâri, în întregul ei, fără analiza eventualei contrarietăţi existente între considerentele decisive ale hotărârilor în discuţie.

Este adevărat că art. 461 alin. (2) din C. proc. civ. reglementează şi problema considerentelor, în sensul că, potrivit acestuia, calea de atac poate să vizeze anumite considerente ale hotărârii, şi anume cele prin care s-au dat dezlegări unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces sau care sunt greşite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea.

Într-o asemenea situaţie, instanţa, admiţând calea de atac, va înlătura acele considerente şi le va înlocui cu propriile considerente, menţinând soluţia cuprinsă în dispozitivul hotărârii atacate. Această ipoteză este valabilă însă numai în ceea ce priveşte căile de atac de reformare, întrucât necesită un control judiciar efectiv al hotărârii, iar nu şi în ceea ce priveşte căile de atac de retractare, aşa cum este revizuirea.

Astfel, Curtea a observat că, în ceea ce priveşte considerentele decizorii, prin care a fost soluţionată pe cale incidentală o chestiune litigioasă, acestea nu pot constitui motiv de revizuire a celei de-a doua hotărâri ca urmare a faptului că ar contraveni considerentelor decizorii cuprinse într-o altă hotărâre anterioară.

Aceasta, deoarece o astfel de ipoteză este exclusă de existenţa unei alte căi procedurale puse la îndemâna părţii interesate încă din timpul soluţionării celui de-al doilea proces, şi anume posibilitatea acesteia de a invoca excepţia autorităţii de lucru judecat cu referire la soluţia dată cu privire la aceeaşi chestiune litigioasă rezolvată pe cale incidentală într-o cauză precedentă. Prin urmare, în condiţii de diligenţă procesuală, se poate preveni apariţia unor considerente decizorii contradictorii, astfel încât să nu se mai pună problema unei eventuale revizuiri întemeiate pe un asemenea motiv.

În consecinţă, faptul că termenul de introducere a cererii de revizuire curge de la pronunţarea ultimei hotărâri nu împiedică accesul la justiţie al părţii şi dreptul la apărare şi nici nu contravine dispoziţiilor art. 129 din Constituţie referitoare la exercitarea căilor de atac, întrucât demonstrarea existenţei motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu presupune cu necesitate cunoaşterea considerentelor dezvoltate de instanţa care a pronunţat ultima hotărâre, ci implică doar argumentarea existenţei identităţii de părţi, obiect şi cauză din cele două procese, lucru posibil şi în lipsa motivării hotărârii a cărei revizuire se solicită.

Aşadar, în opinia Curţii Constituţionale, şi atunci când se invocă încălcarea efectului pozitiv al lucrului judecat, termenul de revizuire nu începe să curgă de la comunicarea hotărârii, ci de la rămânerea definitivă a acesteia.

În aceste condiţii, necunoaşterea considerentelor deciziei nr. 423 din 29 iunie 2023 la data pronunţării sale, când a rămas definitivă nu poate fi asimilată motivului temeinic justificat pentru repunerea în termenul de revizuire prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ. .2.

Deliberând asupra excepţiei tardivităţii cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., invocată prin întâmpinare, a cărei analiză este prioritară, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Conform dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din acest act normativ, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

Conform dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive "hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs".

Astfel, decizia a cărei revizuire se solicită- ce reprezintă "ultima hotărâre" în sensul dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - a rămas definitivă, potrivit prevederilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., la data pronunţării, respectiv la 29 iunie 2023.

Dispoziţiile art. 181 alin. (1) pct. 3 din acelaşi cod reglementează modalitatea de calcul a termenelor, respectiv, când termenul se socoteşte pe luni, el se împlineşte în ziua corespunzătoare din ultima lună.

Ca atare, termenul de o lună pentru promovarea cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., prevăzut de dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8) din acelaşi act normativ, a început să curgă de la data menţionată, 29 iunie 2023 şi s-a împlinit la data de 29 iulie 2023, prin prorogarea reglementată de art. 181 alin. (2) C. proc. civ. (potrivit căruia "când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungeşte până în prima zi lucrătoare care urmează").

Însă, revizuenta a formulat cererea de revizuire a deciziei civile nr. 423 din 29 iunie 2023 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 11 decembrie 2023, cu depăşirea termenului legal.

Pentru cele ce preced, reţinând sancţiunea reglementată de art. 185 alin. (1) din C. proc. civ. pentru neexercitarea în termenul legal a căii extraordinare de atac, cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., va fi respinsă ca tardiv formulată, urmare a admiterii excepţiei tardivităţii invocată de intimatul Serviciul Român de Informaţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termen ca neîntemeiată.

Admite excepţia tardivităţii invocată de intimatul Serviciul Român de Informaţii.

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 423 din 29 iunie 2023 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv introdusă.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 12 iunie 2024.