Enforcement of judgment against state: standing of non-parties as creditors of enforcement title and standing to claim late payment penalties

Şedinţa publică din data de 12 iunie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 10.05.2022, pe rolul Judecătoriei Craiova, cu numărul x/2022 reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României au solicitat stabilirea sumei definitive datorată cu titlu de penalităţi de întârziere de către Guvernul României, pentru neexecutarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu decizia civila nr. 2370/23 mai 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie si Justiţie şi să oblige pârâta debitoare la plata acesteia.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 956 din data de 9 iunie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

A respins, ca neîntemeiată, excepţia netimbrării cererii, invocată de pârât prin întâmpinare.

A admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, invocată de pârât prin întâmpinare.

A respins cererea formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, având ca obiect stabilire sumă definitivă, ca fiind formulată de persoane lipsite de calitate procesuală activă.

3. Aspecte procesuale

Prin sentinţa civilă nr. 1225/14.02.2023 pronunţată în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Craiova a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Craiova şi a declinat judecata cauzei privind pe reclamanţii A. şi B. şi Pârâtul Guvernul României, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

În virtutea principiului rolului activ al judecătorului (id est, în acest caz, art. 152 raportat la art. 22 alin. (4), să dea sau să restabilească calificarea căii de atac, cu observarea dispoziţiilor art. 22 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte a recalificat calea de atac ca fiind recurs.

3. Calea de atac exercitate în cauză

Împotriva sentinţei civile indicate mai sus, recurenţii-reclamanţi B. şi A. au declarat recurs criticile formulate vizând interpretarea şi aplicarea eronată a normelor juridice incidente cauzei.

În motivarea recursului, după o prezentare a situaţiei de fapt, se arată că soluţia pronunţată de instanţa de fond cu privire la soluţia dată excepţiei lipsei calităţii procesual active este nelegală în condiţiile în care au avut calitatea de angajaţi ai S.C. C. S.A Bucureşti, membru D. că sunt creditori ai obligaţiei de adoptare de către Guvernul Românei pentru aplicarea dispoziţiilor art. 9 din anexa O.U.G. nr. 49/1997, stabilită prin decizia nr. 2370/2019 a Înaltei Curţi.

În acest sens se susţine că prima instanţă a aplicat greşit normele de drept material, respectiv a interpretat eronat obligaţiile pe care le avea debitorul potrivit legii şi titlului executoriu referitor la cota procentuală din capitalul social ce trebuia vândută salariaţilor, la termenele de început şi de finalizare a vânzării, la procedurile şi condiţiile care trebuiau să fie deja adoptate la data pretinsei executări a obligaţiei.

Consideră recurenţii că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre în parte nelegală, din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv dispoziţiile art. 24 alin. (3) din Legea 554/2004, art. 892 C. proc. civ. şi ale art. 906 C. proc. civ., atunci când a apreciat ca pârâţii şi-ar fi îndeplinit obligaţia de "a face" stabilită prin titlu executoriu reprezentat de Decizia nr. 2370/2019 pronunţată de ÎCCJ în dosarul nr. x/2015.

Faţă de acestea au solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

4. Apărările formulate în recurs

Intimatul-pârât Guvernul României, prin Secretariatul General la Guvernului nu au formulat întâmpinare.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele motive:

Cererea de recurs formulată de reclamantă este întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a căror incidenţă nu poate fi reţinută în cauză.

Înalta Curte aminteşte că motivul de recurs prevăzut de acest text de lege vizează aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În prezentul dosar aceste motive nu pot fi reţinute, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Prima instanţă, reţinând situaţia de fapt şi dispoziţiile legale incidente, a concluzionat în sensul că Curtea reţine că prin probele administrate în cauză reclamanţii nu au făcut dovada că sunt creditori ai obligaţiei stabilite în sarcina pârâtului Guvernul României prin titlul executoriu Decizia nr. 2370/2019, pronunţată in dosarul nr. x/2015 de către Înalta Curte de Casaţie si Justiţie.

Astfel, Curtea constată că din înscrisurile depuse la dosar, nu reiese că cei doi reclamanţi ar fi făcut parte din cele 14378 de persoane care s-au judecat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României în dosarul nr. x/2015, soluţionat în mod definitiv prin Decizia nr. 2370/23.05.2019.

Curtea de Apel a constatat că procedura de punere în executare silită a acestui titlu executoriu pronunţat în materia contenciosului administrativ, poate fi iniţiată împotriva debitorului Guvernul României, numai de către creditorii obligaţiei stabilite de instanţa de contencios administrativ în sarcina acestui organ colegial al puterii executive.

Curtea a mai reţinut că simpla calitate a reclamanţilor de foşti angajaţi ai societăţii C. S.A. Bucureşti nu îi îndreptăţeşte pe aceştia la punerea în executare silită a titlului executoriu anterior menţionat, prin stabilirea sumei definitive reprezentând penalităţi de întârziere, cât timp reclamanţii nu au fost părţi in dosarul nr. x/2015, soluţionat în mod definitiv prin Decizia nr. 2370/23.05.2019.

Înalta Curte constată, pe de o parte că, procedura de punere în executare silită a acestui titlu executoriu pronunţat în materia contenciosului administrativ, poate fi iniţiată împotriva debitorului Guvernul României, numai de către creditorii obligaţiei stabilite de instanţa de contencios administrativ în sarcina acestui organ colegial al puterii executive.

Pe de altă parte, aşa cum reiese din înscrisurile depuse la dosar, în susţinerea cererii de chemare în judecată înregistrate pe rolul Judecătoriei Craiova la 10 mai 2022, reclamanţii aveau obligaţia de a arăta şi de a dovedi că au calitatea de creditori ai obligaţiei privind adoptarea unei hotărâri de guvern pentru aplicarea dispoziţiilor art. 9 din anexa la O.U.G. nr. 49/1997.

Or, potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (3) şi (4) C. proc. civ., instanţa de recurs verifică legalitatea sentinţei atacate, recursul fiind o cale extraordinară de atac menită să asaneze eventualele greşeli de judecată anume imputate de către recurent prin prisma motivelor de casare expres şi limitativ prevăzute de lege în art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, în acord cu cele reţinute de instanţa de fond, Înalta Curte constată că, în cauză, efectul executoriu al Deciziei nr. 2370/2019, pronunţată in dosarul nr. x/2015 de către Înalta Curte de Casaţie si Justiţie se produce numai între părţile din acel litigiu, fără ca alte persoane terţe să devină creditori ai obligaţiei stabilite în sarcina debitorului Guvernul României prin acest titlu executoriu.

În concluzie, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate de pârât prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenţii-reclamanţi B. şi A. împotriva sentinţei civile nr. 956 din 9 iunie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenţii-reclamanţi B. şi A. împotriva sentinţei civile nr. 956 din 9 iunie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 12 iunie 2024.