Res judicata inapplicable to co-defendant not party to prior suit; Ministry of Finance passive standing as recipient of restitution request

Şedinţa publică din data de 10 iunie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 27.12.2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii, Ministerul Sănătăţii - Direcţia Generală Economică, Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, Ministerul Finanţelor, în baza art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (1), coroborat cu art. 18 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, art. 168 coroborat cu art. 182 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, şi art. 168 coroborat cu art. 182 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, şi art. 367 si urmat, din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii ("Legea nr. 95/2006"):

1. Anularea actului administrativ fiscal nr. REG1/24583 din 09.12.2022, emis de Ministerul Sănătăţii prin care s-a respins cererea înregistrată sub nr. x/28.11.2022 la Ministerul Sănătăţii;

2. Constatarea refuzului nejustificat al Ministerului Sănătăţii de a soluţiona cererea înregistrată sub REG2/15020/22.06.2022;

3. Constatarea refuzului nejustificat al Ministerului Finanţelor de a soluţiona cererile înregistrate sub nr. x;

4. Constatarea refuzului nejustificat al DGAMC de a soluţiona cererile înregistrate sub nr. x/28.11.2022 şi nr. x/09.12.2022, y/15.12.2022;

5. Recunoaşterea dreptului reclamantei la restituirea sumelor plătite pentru anii 2016-2018, reprezentând contribuţie instituită prin art. 367 si urmat, din Legea nr. 95/2006, în cuantum de 79.710.118 RON, precum şi a dobânzilor fiscale aferente, calculate de Ia data achitării, până la restituirea efectivă, precum şi a dobânzilor fiscale aferente, calculate de Ia data achitării, până la restituirea efectivă;

6. Obligarea pârâtelor la emiterea actului administrativ individual prin care să dispună restituirea sumelor plătite pentru anii 2016- 2018, reprezentând contribuţia instituită prin art. 367 şi urmat, din Legea nr. 95/2006, în cuantum de 79.710.118 RON, precum şi a dobânzilor fiscale aferente, calculate de la data achitării, până la restituirea efectivă, într-un termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, conform art. 18 alin. (6) raportat la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004;

7. Obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 287 din 11 iunie 2024 Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a decis următoarele:

A admis excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată din oficiu, faţă de capătul de cerere privind recunoaşterea dreptului reclamantei la restituirea sumelor plătite pentru anul 2016, precum şi a dobânzilor fiscale aferente, precum şi faţă de cel vizând obligarea pârâtului Ministerul Sănătăţii la emiterea actului administrativ individual prin care să se dispună restituirea sumelor plătite pentru anul 2016.

A respins aceste capete de cerere pentru autoritate de lucru judecat.

A respins excepţia inadmisibilităţii, ca neîntemeiată.

A respins excepţia prescripţiei pentru sumele aferente anului 2016, ca rămasă fără obiect, iar pentru cele aferente anului 2017, ca neîntemeiată.

A respins excepţiile lipsei calităţi procesuale pasive a Ministerului Sănătăţii, a DGAMC şi a Direcţiei Generale Economice a Ministerului Sănătăţii, ca neîntemeiate.

A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice şi respinge acţiunea formulată în contradictoriu cu acesta, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A admis în parte acţiunea formulată de către reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, Ministerul Finanţelor, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti, Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Sănătăţii - Direcţia Generală Economică.

A costatat refuzul nejustificat al DGAMC de a soluţiona cererile înregistrate sub nr. x/28.11.2022 şi nr. x/09.12.2022, y/15.12.2022, precum şi nr. x.

A obligat pârâta Direcţia Generală a Marilor Contribuabili la emiterea actelor administrative individuale, prin care să dispună restituirea sumelor plătite de reclamantă pentru perioada 2017-2018, reprezentând contribuţia instituită prev. de art. 367 şi următoarele din Legea nr. 95/2006, precum şi a dobânzilor fiscale aferente, calculate de la data achitării până la restituirea efectivă.

A respins în parte acţiunea, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva a sentinţei nr. 287 din 11 iunie 2024 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare:

- respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice şi admiterea acţiunii şi în contradictoriu cu Ministerului Finanţelor Publice;

- admiterea în integralitate a acţiunii în contradictoriu cu DGAMC şi MF în sensul recunoaşterii dreptului reclamantei la restituirea sumelor plătite pentru anii 2016-2018 (iar nu doar pentru anii 2017-2018, astfel cum a dispus prima instanţă), reprezentând contribuţia instituită prin art. 367 si urmat. din Legea nr. 95/2006, în cuantum de 79.710.118 RON, precum şi a dobânzilor fiscale aferente, calculate de la data achitării, până la restituirea efectivă, precum şi a dobânzilor fiscale aferente, calculate de la data achitării, până la restituirea efectivă;

- obligarea intimatelor la emiterea actului administrativ individual prin care să dispună restituirea sumelor plătite pentru anii 2016- 2018 (iar nu doar pentru anii 2017-2018, astfel cum a dispus prima instanţă), reprezentând contribuţia instituită prin art. 367 si urmat. din Legea nr. 95/2006, în cuantum de 79.710.118 RON, precum şi a dobânzilor fiscale aferente, calculate de la data achitării, până la restituirea efectivă, într-un termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, conform art. 18 alin. (6) raportat la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004;

- obligarea, în solidar, a intimatelor în temeiul art. 453 C. proc. civ. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea recursului.

În drept, recurenta-reclamantă a invocat critici circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În susţinerea cererii de recurs, reclamanta arată că sentinţa recurată este nemotivată, câtă vreme aceasta nu include motivele pentru care instanţa a respins în parte acţiunea în contradictoriu cu DGAMC pe fondul cauzei, prin care reclamanta a solicitat restituirea contribuţiei aferente anului 2016, motiv pentru care se impune casarea acesteia în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte cel de al doilea motiv de casare, recurenta reclamantă susţine că în mod greşit a admis instanţa fondului excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Ministerul de Finanţe şi, de asemenea, a respins acţiunea în contradictoriu cu DGAMC, aplicând în mod nelegal autoritatea de lucru judecat faţă de DGAMC, deşi această excepţie opera exclusiv în raport de Ministerul Sănătăţii.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intimata pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti a invocat excepţia nulităţii recursului, apreciind că motivele dezvoltate în cererea de exercitare a căii de atac nu se cricumscriu niciunuia din motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

A depus întâmpinare şi intimata pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin care a invocat excepţia lipsei de interes a recursului declarat de reclamantă.

În motivarea acestei excepţii, intimata arată că recurenta-reclamantă se situează pe poziţia părţii care a câştigat procesul, de vreme ce instanţa de fond a respins excepţia prescripţiei pentru sumele aferente anului 2016, ca rămasa fara obiect, a admis acţiunea; a constat refuzul nejustificat al DGAMC de a soluţiona cererile înregistrate sub nr. x/28.11.2022 si nr. x/09.12.2022, y/15.12.2022, precum si nr. x şi a obligat parata Direcţia Generala a MArilor Contribuabili la emiterea actelor administrative individuale, prin care sa dispună restituirea sumelor plătite de reclamanta pentru perioada 2017-2018, reprezentând contribuţia instituita prev. de art. 367 si următoarele din Legea nr. 95/2006, precum si a dobânzilor fiscale aferente, calculate de la data achitării pana la restituirea efectivă.

Având în vedere soluţia instanţei de fond şi faptul că recurenta-pârâtă DGAMC nu a formulat recurs împotriva sentinţei civile nr. 287/11.06.2024 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2022 şi, în prezent, se află în procedura de emitere a tuturor actelor administrativ fiscale prin care urmează să se restituie A. sumele plătite de reclamanta pentru perioada 2017-2018, reprezentând contribuţia instituita prev. de art. 367 si următoarele din Legea nr. 95/2006, precum si a dobânzilor fiscale aferente, calculate de la data achitării pana la restituirea efectivă recurenta -reclamantă nu justifică interes în promovarea căii de atac.

II. Soluţia instanţei de recurs

Prealabil cercetării temeiniciei cererii de recurs formulate în cauză, Înalta Curte va analiza excepţiile invocate cu privire la aceasta, constatând că sunt nefondate, după cum se va arăta în continuare.

Referitor la excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte constată că în prezenta cale de atac reclamanta critică soluţia de respingere a acţiunii, în ceea ce priveşte pretenţiile aferente anului 2016, pentru incidenţa autorităţii de lucru judecat şi, de asemenea, consideră că în mod greşit a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Ministerul de Finanţe, or, aceste apărări nu vizează temeinicia sentinţei pronunţate, ci legalitatea soluţiei; în egală măsură, recurenta reclamantă a invocat nemotivarea sentinţei, critică ce se circumscrie, de asemenea, sferei legalităţii şi nu temeiniciei hotărârii. În raport de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că motivele de recurs, invocate de reclamantă, se încadrează, ipotetic, în ipotezele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., astfel că excepţia invocată din perspectiva dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ. este nefondată.

Nefondată este şi excepţia lipsei de interes, constatând Înalta Curte că prin sentinţa atacată instanţa fondului a obligat pârâta Direcţia Generală a Marilor Contribuabili la emiterea actelor administrative individuale, prin care să dispună restituirea sumelor plătite de reclamantă pentru perioada 2017-2018, reprezentând contribuţia instituită prev. de art. 367 şi următoarele din Legea nr. 95/2006, precum şi a dobânzilor fiscale aferente, calculate de la data achitării până la restituirea efectivă.

Prin aceeaşi sentinţă, instanţa fondului a respins, însă, capătul de cerere privind recunoaşterea dreptului reclamantei la restituirea sumelor plătite pentru anul 2016, precum şi a dobânzilor fiscale aferente, precum şi faţă de cel vizând obligarea pârâtului Ministerul Sănătăţii la emiterea actului administrativ individual prin care să se dispună restituirea sumelor plătite pentru anul 2016, constatând că în cauză există autoritate de lucru judecat şi, de asemenea, a respins cererea formulată în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice pentru lipsa calităţii procesuale pasive a acestui pârât.

Or, în condiţiile în care recurenta reclamantă a solicitat obligarea pârâţilor la emiterea actelor administrative individuale, prin care să dispună restituirea sumelor plătite de reclamantă pentru perioada 2016-2018, iar acţiunea sa a fost respinsă în ceea ce priveşte pretenţiile aferente anului 2016, în mod greşit susţine intimata pârâtă că reclamanta nu urmăreşte niciun folos practic prin promovarea prezentei căi de atac.

În egală măsură, reclamanta a declanşat prezentul litigiu şi în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, pârât faţă de care acţiunea a fost respinsă pentru lipsa calităţii procesuale pasive. Criticând această soluţie, reclamanta urmăreşte obţinerea unui titlu executoriu şi împotriva acestui pârât, astfel că nici sub acest aspect nu poate fi reţinută lipsa unui interes actual pentru promovarea căii de atac.

Examinând recursul propriu zis, Înalta Curte constată că este fondat, urmând a dispune casarea, în parte, a sentinţei criticate, cu consecinţa trimiterii spre rejudecare a cauzei în privinţa contestaţiei formulate în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice şi în privinţa capătului de cerere privind recunoaşterea dreptului reclamantei la restituirea sumelor plătite pentru anul 2016, precum şi a dobânzilor fiscale aferente, raportat la pârâta DGAMC.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte constată că reclamanta a a solicitat instanţei de contencios administrativ, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii - Direcţia Generală Economică, pârâta Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, pârâtul Ministerul Finanţelor şi pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti, în numele Ministerului Finanţelor, ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună:

1. Anularea actului administrativ fiscal nr. REG 1/24583 din 29.12.2022, emis de Ministerul Sănătăţii, prin care s-a respins cererea înregistrată sub nr. REG 1/24583/29.12.2022;

2. Constatarea refuzului nejustificat al Ministerului Sănătăţii de a soluţiona cererea înregistrată sub nr. REG 1/24583 din 29.12.2022;

3. Constatarea refuzului nejustificat al Ministerului Finanţelor de a soluţiona cererile înregistrate sub nr. M-REG 1046616-2022/07.12.2022 si nr. M-REG 1045818­2022/28.11.2022;

4. Constatarea refuzului nejustificat al DGAMC de a soluţiona cererile înregistrate sub nr. x/28.11.2022 si nr. x/09.12.2022, y/15.12.2022;

5. Recunoaşterea dreptului Societăţii la restituirea sumelor plătite pentru anii 2016-2018, reprezentând prin art. 367 si urmat, din Legea nr. 95/2006, in cuantum de 79.710.118 RON, precum si a dobânzilor fiscale aferente, calculate de la data achitării, pana la restituirea efectiva, precum si a dobânzilor fiscale aferente, calculate de la data achitării, pana la restituirea efectiva;

6. Obligarea pârâtelor la emiterea actului administrativ individual prin care sa dispună restituirea sumelor plătite pentru anii 2016-2018, reprezentând contribuţia instituita conform art. 367 si urmat. Din Legea nr. 95/2006, in cuantum de 79.710.118 RON, precum si a dobânzilor fiscale aferente, calculate de la data achitării, pana la restituirea efectiva, intr-un termen de 30 de zile de la rămânerea definitiva a hotărârii judecătoreşti, conform art. 18 alin. (6) raportat la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004;

7. Obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa nr. 287 din 11 iunie 2024, instanţa fondului a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată din oficiu, faţă de capătul de cerere privind recunoaşterea dreptului reclamantei la restituirea sumelor plătite pentru anul 2016, precum şi a dobânzilor fiscale aferente, precum şi faţă de cel vizând obligarea pârâtului Ministerul Sănătăţii la emiterea actului administrativ individual prin care să se dispună restituirea sumelor plătite pentru anul 2016 şi a respins aceste capete de cerere pentru autoritate de lucru judecat.

Prin aceeaşi sentinţă, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice şi, în consecinţă, a fost respinsă acţiunea formulată în contradictoriu cu acesta, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Aceste dispoziţii sunt criticate de reclamantă în prezenta cale de atac, constatând instanţa de control judiciar caracterul fondat al criticii reclamantei.

Cu privire la excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată din oficiu de instanţa de fond, faţă de capătul de cerere privind recunoaşterea dreptului reclamantei la restituirea sumelor plătite pentru anul 2016, precum şi a dobânzilor fiscale aferente, precum şi faţă de cel vizând obligarea pârâtului Ministerul Sănătăţii la emiterea actului administrativ individual prin care să se dispună restituirea sumelor plătite pentru anul 2016, curtea de apel a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe în data de 11.07.2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu Ministerul Sănătăţii, Ministerul Sănătăţii - Direcţia Financiară, a formulat, în baza art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (1), coroborat cu art. 18 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, art. 168 coroborat cu art. 182. din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, şi art. 367 şi urmat, din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii ("Legea nr. 95/2006"), cerere de chemare în judecată prin care solicită instanţei:

1. Anularea actului administrativ fiscal nr. 1/30384 din 11.01.2022 (intitulat de autoritate Adresa nr. x din 11.01.2022), emisă de Ministerul Sănătăţii - Direcţia Financiară prin care s­a respins cererea înregistrată sub nr. x din 29.12.2021 la Ministerul Sănătăţii;

2. Recunoaşterea dreptului reclamantei la restituirea sumelor plătite pentru anul 2016, reprezentând contribuţia instituită prin art. 367 şi următoarele din Legea nr. 95/2006, în cuantum de 20.394.351 RON, precum şi a dobânzilor fiscale aferente, calculate de la data achitării, până la restituirea efectivă,

3.obligarea Ministerului Sănătăţii la emiterea actului administrativ individual prin care să dispună restituirea sumelor plătite pentru anul 2016, reprezentând contribuţia instituită prin art. 367 şi următoarele din Legea nr. 95/2006, în cuantum de 20.394.351 RON, precum şi a dobânzilor fiscale aferente, calculate de la data achitării, până la restituirea efectivă, într-un termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, conform art. 18 alin. (6) raportat la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004;

4. obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Prin sentinţa nr. 198/18.10.2022, Curtea de Apel Ploieşti a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Sănătăţii, invocată de acesta prin întâmpinare, ca neîntemeiată, a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârât prin întâmpinare, ca neîntemeiată, a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârât prin întâmpinare, ca neîntemeiată.

A admis acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., a anulat actul administrativ nr. 1/30384, emis de Ministerul Sănătăţii - Direcţia Financiară la data de 11.01.2022 şi a obligat pârâtul la emiterea actului administrativ prin care să dispună restituirea în favoarea reclamantei a sumei de 20.394.351 RON precum şi a dobânzii fiscale aferente acestei sume calculate de la data fiecărei plăţi şi până la restituirea efectivă, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Prin Decizia nr. 5833/06.12.2023, pronunţată în soluţionarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Sănătăţii împotriva sus-menţionate decizii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul acestei instituţii, a casat, în parte, sentinţa recurată şi, în rejudecare, a respins acţiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată. Totodată, a menţinut sentinţa în ceea ce priveşte soluţia de respingere a excepţiilor lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Sănătăţii, inadmisibilităţii acţiunii şi prescripţiei dreptului material la acţiune.

Având în vedere identitatea parţială de obiect, părţi şi cauză existentă între prezentul litigiu şi cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2022, soluţionat definitiv, faţă de prevederile art. 431 alin. (1) C. proc. civ., instanţa fondului a admis excepţia autorităţii de lucru judecat faţă de capătul de cerere privind recunoaşterea dreptului reclamantei la restituirea sumelor plătite pentru anul 2016, precum şi a dobânzilor fiscale aferente, precum şi faţă de cel vizând obligarea pârâtului Ministerul Sănătăţii la emiterea actului administrativ individual prin care să se dispună restituirea sumelor plătite pentru anul 2016, şi a respins în consecinţă aceste capete de cerere.

Constată Înalta Curte că, dacă în raport de pretenţiile formulate în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii, soluţia de respingere a acţiunii este la adăpost de critică, nu aceeaşi este situaţia în privinţa pretenţiilor pe care reclamanta le-a formulat împotriva DGAMC, cu privire la recunoaşterea dreptului la restituirea contribuţiei instituite prin dispoziţiile art. 367 şi următoarele din Legea nr. 95/2006 şi a accesoriilor aferente contribuţiei, pentru anul 2016.

Se observă că în dosarul nr. x/2022 a avut calitatea de pârâtă Ministerul Sănătăţii - Direcţia Financiară nu şi Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, astfel că soluţia de respingere a pretenţiilor reclamantei, de restituire contribuţiei instituite prin dispoziţiile art. 367 şi următoarele din Legea nr. 95/2006 şi a accesoriilor aferente contribuţiei, pentru anul 2016, are fundament numai în ceea ce priveşte cererea reiterată în cauza de faţă împotriva Ministerului Sănătăţii, nu şi în privinţa acţiunii formulate în contradictoriu cu pârâta DGAMC.

Prin urmare, constatând că în privinţa cererii formulate în contradictoriu cu pârâta DGAMC în prezenta nu poate fi opusă autoritatea de lucru judecat, ce rezultă din Decizia nr. 5833/06.12.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, nefiind îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantă, şi va casa în parte sentinţa recurată, cu consecinţa respingerii, în rejudecare, a excepţiei autorităţii de lucru judecat, invocată din oficiu de prima instanţă, faţă de capătul de cerere privind recunoaşterea dreptului reclamantei la restituirea sumelor plătite pentru anul 2016, precum şi a dobânzilor fiscale aferente, raportat la pârâta DGAMC.

Având în vedere că instanţa fondului nu a examinat pe fond pretenţiile formulate de reclamantă în contradictoriu cu pârâta DGAMC, cu privire la recunoaşterea dreptului reclamantei la restituirea sumelor plătite pentru anul 2016, precum şi a dobânzilor fiscale aferente, se impune, în temeiul art. 20 alin. (3) teza II-a din Legea nr. 554/2004, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

În ceea ce priveşte calitatea procesuală a Ministerului Finanţelor Publice, instanţa fondului a reţinut că din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că reclamanta a adresat ministerului două cereri de restituire, înregistrate sub nr. x.

Arată prima instanţă că cele două cereri au fost redirecţionate ANAF - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, spre competentă soluţionare, iar reclamanta a fost înştiinţată asupra acestei măsuri, prin adresele ANAF - Direcţia Generală de Reglementare a Colectării Creanţelor Bugetare nr. PCV 5311/06.12.2022, nr. PCV 5398/19.12.2022 şi nr. PCV 926/10.03.2023.

Prin urmare, având în vedere faptul că Ministerul Finanţelor a redirecţionat în termen legal adresele reclamantei către ANAF - Direcţia Generală de Reglementare a Colectării Creanţelor Bugetare, iar aceasta a înştiinţat reclamanta, rezultă că Ministerul Finanţelor nu a refuzat să soluţioneze cererile adresate de aceasta.

Având în vedere faptul că acţiunea în contencios administrativ promovată de reclamantă se bazează pe un pretins refuz nejustificat al Ministerului Finanţelor de a-i restitui sumele de bani solicitate, urmare cererilor care i-au fost adresate, însă acestea din urmă au fost redirecţionate în termen, iar reclamanta a fost înştiinţată asupra acestei împrejurări, instanţa fondului a considerat că, în temeiul art. 36 C. proc. civ., Ministerul Finanţelor nu are calitate procesuală pasivă în cauză.

Contrar celor reţinute de prima instanţă, Înalta Curte constată că recurenta reclamantă a justificat calitatea procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Finanţelor Publice.

În acest sens, Înalta Curte subliniază faptul că recurenta reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ, între altele, cu o cerere având ca finalitate cenzurarea refuzului Ministerului Finanţelor Publice de a soluţiona favorabil cererile de restituire, înregistrate sub nr. x.

Potrivit dispoziţiilor art. 36 C. proc. civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond.

În contextul în care reclamanta dovedeşte faptul că a adresat pârâtului MFP cererile de restituire, înregistrate sub nr. x, Înalta Curte constată că există identitate între părţi şi subiectele raportului juridic litigios, ministerul fiind chemat în judecată, în calitatea de autoritate învestită cu cererile de restituire anterior menţionate.

Chestiunea competenţei de soluţionare a cererilor de restituire a contribuţiei încasate în temeiul dispoziţiilor art. 367 şi următoarele din Legea nr. 95/2006 nu înlătură calitatea procesuală a pârâtului ci reprezintă o apărare de fond, astfel că, admiţând recursul reclamantei şi sub acest aspect, Înalta Curte constată că în mod greşit a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice, astfel că, în temeiul art. 20 alin. (3) teza II-a din Legea nr. 554/2004, se impune trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă, pentru rejudecarea cererii formulate în de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti.

Respinge excepţia lipsei de interes invocată de intimata pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

Admite recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 287 din 11 iunie 2024 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată şi, în rejudecare:

Respinge excepţia autorităţii de lucru judecat invocată din oficiu, faţă de capătul de cerere privind recunoaşterea dreptului reclamantei la restituirea sumelor plătite pentru anul 2016, precum şi a dobânzilor fiscale aferente, raportat la pârâta DGAMC şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice şi trimite cauza spre rejudecarea cererii formulate în contradictoriu cu această parte, la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 iunie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.