Limits of Judicial Inspectorate's authority to review criminal procedural errors and evidence assessment in disciplinary proceedings

Şedinţa publică din data de 12 iunie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 12.08.2022 sub nr. de dosar x/2022, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară a formulat contestaţie împotriva rezoluţiei inspectorului şef nr. C 22 - 1094 din 28 iulie 2022 şi a rezoluţiei de clasare emisă în lucrarea nr. 22-1979 la data de 20 iunie 2022.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 465 din 13 martie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal a dispus respingerea acţiunii formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiată.

3. Recursul şi motivele de casare

Împotriva sentinţei civile indicate mai sus reclamantul A., a declarat recurs, criticile formulate vizând interpretarea şi aplicarea eronată a normelor juridice incidente cauzei, respectiv sentinţa a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 45 1 alin. (3) şi alin. (4) din Legea nr. 317/2004, a dispoziţiilor art. 72 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 şi a dispoziţiilor art. 99 lit. f), g), h) prin raportare la art. 99 1 din Legea nr. 303/2004, precum şi că aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

Recurentul-reclamant, solicită admiterea contestaţiei astfel cum a fost formulată, privind desfiinţarea rezoluţiei inspectorului-şef, a rezoluţiei de clasare si trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor privind reluarea judecăţii cauzei, întrucât soluţia pârâtei de respingere a plângerii sale se întemeiază pe grave erori materiale, întrucât datele înscrise în motivarea inspectorului şef, de clasare, sunt eronate faţa de situaţia reală, fiind potrivnice situaţiei de fapt şi de drept deduse judecăţii.

În motivarea recursului, după o prezentare a situaţiei de fapt, se arată că făcut aprecieri asupra legalităţii şi temeiniciei calculării pensiei sale militare de stat şi a arătat că s-au făcut abuzuri referitoare la această calculare care determină incidenţa prevederilor art. 90 şi art. 91 din Legea nr. 223/2015.

Se mai susţine că Inspecţia Judiciara a ignorat şi muşamalizat aceste aspecte sesizate de către recurent, în verificările lor prealabile, folosind nişte argumente logico - juridice greşite. Mai mult, aceste aspecte încă sunt constatate, arătate si chiar recunoscute clar de procurorul B. de la Parchetului Militar Iaşi in Ordonanţa sa iniţială de clasare din 03.03.2022 (întocmită de el), unde consemnează la pag 6 ultimul aliniat (5) si pag 7 alin 1 si 2, din aceeaşi Ordonanţă a sa, privind înlocuirea datelor reale din Legea 223/2015 cu alte date abrogate si respinse (cum ar fi O.G. nr. 8/2008, Legea 138/1999, O.G. nr. 38/2003, O.G. nr. 64/2006) dar nu a luat nici o măsură legala de cercetare a faptelor săvârşite de cei vinovaţi, iar Inspecţia judiciara nu a făcut nici o remarcă, nici ea, asupra încălcării legii, deşi i s-a adus la cunoştinţă.

Recurentul-reclamant a mai arătat că dl procuror magistrat B. şi ceilalţi procurori din Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi, care i-au susţinut rezoluţia de clasare, i-au refuzat dreptul la un proces drept si echitabil, încălcând prevederile Constituţiei României, art. 1 alin. (5) si art. 16 alin. b, si a Legii nr. 303/2004 (art. 99, punctele f, g, h referitor la abaterile disciplinare), pentru a ascunde adevărul, ceea ce este nepermis într-o cauza penală.

4. Apărările formulate în recurs

În cauză, Inspecţia Judiciară a depus la dosar întâmpinare solicitând să se constate incidenţa în cauză a dispoziţiilor legale prevăzute de art. 489 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ. privind sancţiunea nulităţii recursului formulat, care conform voinţei legiuitorului, intervine şi în cazul în care motivele invocate de recurent nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

În subsidiar, a solicitat menţinerea hotărârii atacate şi respingerea ca nefondat a recursului formulat de către recurent, pentru următoarele argumente:

Niciunul dintre posibilele motive de casare invocate de către recurent nu se verifică în speţă, instanţa de fond motivând coerent şi amplu soluţia dispusă, cu luarea în considerare a tuturor criticilor ridicate în cererea introductivă, hotărârea fiind transparentă, permiţând realizarea controlului judiciar.

Se susţine în continuare că Inspecţia Judiciară nu soluţionează căi de atac împotriva actelor întocmite de magistraţi, iar inspectorul judiciar nu este în măsură să facă analize cu privire la modul în care este reţinută situaţia de fapt pe baza probelor, nu poate reaprecia pertinenţa sau lipsa de pertinenţă a unor mijloace de probă pentru soluţionarea cauzei, astfel cum solicită reclamantul prin cererea de chemare în judecată. De asemenea, nu este rolul Inspectorului Judiciar ca, reanalizând probele, să stabilească situaţia de fapt şi să verifice încadrarea acesteia în conţinutul constitutiv legal al faptelor penale cu privire la care reclamantul a formulat plângerea penală.

Prin urmare, Inspecţia Judiciară nu are competenţa, în orice societate democratică, în lipsa constrângerilor indicate mai sus, să verifice maniera de interpretare a legii adoptată de judecători în cauzele civile sau penale, singurele modalităţi prevăzute de lege fiind căile de atac jurisdicţionale.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele motive:

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:

Prima instanţă, în opinia Înaltei Curţi, a interpretat şi aplicat corect normele de drept material incidente, în raport de obiectul cauzei, neexistând aspecte de nelegalitate de natură a determina casarea cu trimitere sau respectiv rejudecarea în sensul admiterii acţiunii.

Este locul aici a aminti faptul că, prin sesizarea a adresată Inspecţiei Judiciare înregistrată sub nr. de lucrare nr. 22-1979 reclamantul din prezenta cauză, A., a criticat soluţia de clasare din data de 03.03.2022 emisă de către procuror militar B. în dosarul nr. x/2022 al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi şi ordonanţa nr. 8/11/2/2022 emisă de colonel magistrat C., prim procuror militar la Parchetului de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi, prin care s-a dispus respingerea plângerii formulate de către petent împotriva soluţiei pronunţate în dosarul nr. x/2022 precum şi a încheierii nr. 34/739/2022.

Astfel fiind, criticile recurentului, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., vizează pretinsa reţinere greşită a normelor speciale, respectiv a Legii nr. 317/2004, privind Consiliul Superior al Magistraturii şi a Legii nr. 303/2004, privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, sub imperiul cărora s-a declanşat procedura de contestare a actelor intimatei.

Această ipoteză este exclusă având în vedere considerentele sentinţei civile recurate precum şi natura actelor administrative, în speţă, rezoluţia din data 20 iunie 2022 prin care s-a dispus clasarea sesizării formulate de reclamant, în temeiul art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, precum şi plângerea împotriva rezoluţiei de clasare care a fost respinsă prin rezoluţia inspectorului-şef al Inspecţiei Judiciare nr. C 22-1094/28.07.2022.

Curtea de apel, observând sesizarea formulată de reclamant şi actele de procedură întocmite de procurori, raportând aceste elemente la prevederile legale referitoare la competenţa inspectorului judiciar şi la locul Inspecţiei în cadrul sistemului judiciar, a reţinut prin considerentele sentinţei că, în mod legal şi temeinic a constatat inspectorul judiciar prin rezoluţia de clasare că, din verificările prealabile, nu pot fi decelate indicii privind săvârşirea vreunei abateri disciplinare.

Astfel, reţine Curtea, examinând afirmaţiile din sesizarea adresată Inspecţiei Judiciare, reiese în mod limpede nemulţumirea reclamantului referitoare la soluţiile pronunţate prin cele două ordonanţe de către magistraţii din cadrul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi şi referitoare la lipsa administrării unor probe care, în opinia reclamantului, ar fi avut o importanţă covârşitoare pentru lămurirea situaţiei de fapt.

Prin cererea de recurs, recurentul critică hotărârea atacată din perspectiva respingerii acţiunii, solicitând admiterea recursului şi, rejudecând, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, întrucât soluţia de clasare soluţia administrativă de clasare a sesizării este nelegală şi temeinică şi că toate criticile formulate de reclamant sunt fondate.

În considerarea acestui motiv de nelegalitate, se constată că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare şi interpretare a dispoziţiilor de drept material incidente, respingând în mod judicios cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată, nefiind încălcate dispoziţiile art. 99 din Legea nr. 303/2004 (în vigoare la acea dată).

Astfel, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că toate problemele cu privire la care reclamantul şi-a exprimat nemulţumirea nu conţin indicii temeinice referitoare la comiterea unei abateri disciplinare, însă aprecierea asupra caracterului pertinent, concludent şi util al unei probe nu intră în atribuţiile inspectorului judiciar. Aceste nemulţumiri pot face doar obiectul căilor de atac, fiind atributul instanţelor de judecată să verifice în ce măsură era necesară o eventuală suplimentare a probatoriului pentru finalizarea dosarului penal.

S-a mai reţinut că nu este atributul Inspecţiei Judiciare să analizeze modalitatea de aplicare corectă a legilor privind pensionarea, mai ales că, nu orice aplicare eronată a legii constituie faptă penală, iar obiectul plângerii formulate de reclamant nu l-a constituit doar nelegalitatea calculării pensiei, ci atragerea răspunderii penale sub acest aspect.

Ca atare, intimata Inspecţia Judiciară nu soluţionează căi de atac împotriva actelor întocmite de magistraţi, iar inspectorul judiciar nu este în măsură să facă analize cu privire la modul în care este reţinută situaţia de fapt pe baza probelor, nu poate reaprecia pertinenţa sau lipsa de pertinenţă a unor mijloace de probă pentru soluţionarea cauzei, astfel cum solicită reclamantul prin cererea de chemare în judecată. De asemenea, nu este rolul Inspectorului Judiciar ca, reanalizând probele, să stabilească situaţia de fapt şi să verifice încadrarea acesteia în conţinutul constitutiv legal al faptelor penale cu privire la care reclamantul a formulat plângerea penală.

Aşadar, stabilirea situaţiei de fapt, în baza probatoriului administrat, aprecierea şi coroborarea mijloacelor de probă, interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale sunt operaţiuni specifice şi esenţiale ale activităţii de judecată, care nu pot fi cenzurate în cadrul verificărilor administrative ce se efectuează de către Inspecţia Judiciară, ci sunt supuse analizei exclusiv în cadrul controlului judiciar, prin promovarea de către partea nemulţumită a căilor de atac legale.

Relativ la abaterea disciplinară, examinate prin prisma prevederilor art. 99 din Legea nr 303/2004, rezulta faptul că, în ceea ce priveşte criticile expuse prin prisma ipotezei de recurs prevăzută de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că susţinerile recurentului sunt neîntemeiate.

Pot intra în sfera răspunderii disciplinare numai acele încălcări ale normelor de drept material sau procesual care pun în discuţie însăşi valabilitatea actelor întocmite de judecător şi pentru care nu poate fi găsită o justificare legală, ceea ce însă nu este cazul în speţă.

Considerentele hotărârii reprezintă în esenţă garanţia imparţialităţii judecătorului şi a calităţii actului de justiţie.

Reaua-credinţă presupune intenţia frauduloasă a magistratului: ea se manifestă prin încălcarea cu bună ştiinţă de către magistrat a normelor de drept material ori procesual, tocmai în scopul de a vătăma drepturi şi/sau interese legitime ale unei persoane sau cel puţin magistratul, deşi nu urmăreşte expres, acceptă în mod conştient vătămarea unei persoane.

Încălcarea unor norme de drept material sau procesual, chiar reală dacă ar fi este un element distinct de reaua-credinţă a magistratului sau de grava neglijenţă - aceste din urmă elemente ale răspunderii trebuind a fi probate în mod distinct de încălcarea normelor de drept.

În cauză, Înalta Curte nu va reţine susţinerile recurentei din recurs deoarece verificarea săvârşirii abaterii disciplinare reclamate nu poate fi efectuată de intimată decât cu respectarea dispoziţiilor art. 97 alin. (1) şi (2) din legea nr. 303/2004, dispoziţii care sunt incidente în cauză.

Faţă de cele mai sus, Înalta Curte, în baza art. 496-497 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat, menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 465 din 13 martie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 12 iunie 2024.