Recovery of punitive interest and inflation indexation for delayed public sector salary payments under the integral reparation doctrine

Şedinţa publică din data de 12 iunie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 29.03.2022, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. x/2022, reclamanta A., a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie Şi Justiţie, Ministerul Public - Parchetul de pe Lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi Ministerul Finanţelor, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

- revocarea Deciziei nr. 267 din 3 martie 2022 a procurorului şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, prin care s-a respins contestaţia formulată împotriva Deciziei nr. 97 din 19 ianuarie 2022 a procurorului şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, prin care au fost rectificate dispoziţiile art. 3 ale Deciziei nr. 593 din 11 noiembrie 2020 şi nr. crt. 54 al Anexei nr. 1 la Decizia nr. 572 din 28 decembrie 2021 ale procurorului şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie;

- obligarea pârâţilor (Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Direcţia Naţională Anticorupţie) la plata, pentru fiecare lună în parte, a diferenţei dintre venitul la care sunt îndreptăţită şi venitul efectiv plătit pentru perioada 15 decembrie 2020 -1 ianuarie 2022, actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de Ia data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plătii efective, la nivelul stabilit prin Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, cu modificările şi completările ulterioare;

- obligarea pârâtului Ministerul Finanţelor să aloce şi să remită pârâţilor (Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Direcţia Naţională Anticorupţie) fondurile necesare plăţii integrale a drepturilor băneşti solicitate mai sus.

La data de 22.03.2023, reclamanta A. a depus precizări prin care a arătat următoarele:

Având în vedere că pentru perioada 15 decembrie 2020 - 1 ianuarie 2022, drepturile salariale cuvenite reclamantei au fost stabilite eronat în deciziile emise după naşterea acestui drept, drepturi de care a fost privată ca urmare a neacordării acestora timp de 1 an de zile, respectiv, începând cu data de 15 decembrie 2020 şi totodată că plata efectivă a acestei diferenţe a fost făcută la un an de la naşterea acestui drept, respectiv, la data de 11 februarie 2022, odată cu virarea salariului pe luna ianuarie 2022, a solicitat admiterea acţiunii doar cu privire la plata dobânzii şi actualizarea cu indicele de inflaţie.

Daunele compensatorii au ca scop menţinerea valorii reale a obligaţiei monetare la data efectuării plăţii (evitarea erodării valorii creanţei prin inflaţie), care are caracter compensatoriu (pierderea suferită, dămnum emergens), iar în cazul dobânzii legale, daunele moratorii reprezintă câştigul pe care creditorul l-ar fi obţinut ca urmare a investirii banilor, dacă aceştia ar fi fost plătiţi la scadenţă (fructele civile, câştigul nerealizat, lucrum cessans).

Totodată, prin cumularea celor două măsuri nu numai că nu se ajunge la o dublă reparare a prejudiciului, ci dimpotrivă, se asigură repararea integrală a prejudiciului, potrivit principiului consfinţit prin art. 1.385 şi art. 1.531 din C. civ.

Aşa cum a arătat, a apreciat că trebuie avut în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului.

Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 724 din 21 aprilie 2023, a dispus admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei A. în ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului Ministerul Finanţelor Publice să aloce şi să remită pârâţilor Ministerul Public - Parchetul de pe Lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Bucureşti, şi Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Bucureşti, fondurile necesare plăţii drepturilor băneşti solicitate şi a respins acest capăt de cerere ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă.

A obligat pârâtul Ministerul - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie la actualizarea diferenţelor achitate cu indicele de inflaţie şi la plata dobânzii legale penalizatoare calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare şi până la data plăţii efective.

Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului şi casarea sentinţei, in sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În motivarea cererii de recurs, într-o primă critică recurentul a arătat că hotărârea judecătorească nu cuprinde motivele pentru care instanţa a acordat dobânzile legale, instanţa reţinând doar că, prin Decizia ICCJ nr. 2/2014, s-a retinut că actualizarea unei sune datorate cu indicele de inflaţie acoperă prejudiciul creditorului datorat devalorizării monedei naţionale (damnum emergens), iar plata dobânzii legale, acoperă beneficiul de care a fost lipsit creditorul (lucrum cessans), dând expresie astfel principiului reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor.

În continuare, recurentul- pârât critică şi soluţia dată de prima instanţă întrucât a fost pronunţată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv condiţia normativă de acordare a dobânzii legale. Cum nu există nicio dispoziţie legală care să prevadă dobânda de drept, în analiza prezentei cereri, instanţa are obligaţia, potrivit normelor de procedură civilă, să efectueze cercetarea judecătorească prin aplicarea principiului legalităţii.

Drept urmare, în prezenta cauză, pentru o corectă aplicare a normelor legale privitoare la dobândă şi pentru crearea unei premise reale a silogismului judiciar faţă de cererea reclamantei, a apreciat că este necesar, în cauză, ca cercetarea să fie făcută cu coroborarea dispoziţiilor C. civ., C. proc. civ. şi a altor norme incidente în materia dobânzilor legale.

În fine, se susţine că prin noţiunea de "dobândă" nu se înţelege doar sumele socotite în bani, cu acest titlu, ci şi alte prestaţii cu orice titlu sau denumire la care debitorul se obligă drept echivalent al folosinţei capitalului. Dacă obligaţia este purtătoare de dobânzi (remuneratorii şi/sau penalizatoare), se va plăti dobânda legală doar dacă părţile nu au stabilit expres, prin convenţia lor, nivelul dobânzii.

Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Aşa cum reiese din actele şi lucrările dosarului, reclamanta a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 267 din 3 martie 2022 a procurorului şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, solicitând obligarea pârâţilor (Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Direcţia Naţională Anticorupţie) la plata, pentru fiecare lună în parte, a diferenţei dintre venitul la care este îndreptăţită şi venitul efectiv plătit pentru perioada 15 decembrie 2020 -1 ianuarie 2022, actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plătii efective, la nivelul stabilit prin Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, cu modificările şi completările ulterioare;

În apărare, pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Direcţia Naţională Anticorupţie a învederat că această plată a diferenţelor băneşti a fost efectuată la data de 13 februarie 2022 odată cu plata drepturilor salariale aferente lunii ianuarie 2022 şi, ca atare, cererea reclamantei A. a rămas fără obiect.

Reclamanta şi-a precizat cererea solicitând admiterea acţiunii doar cu privire la plata dobânzii şi actualizarea cu indicele de inflaţie.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondat.

Din această perspectivă, critica recurentelor vizează insuficienta motivare a hotărârii.

Or, această critică nu poate fi primită.

În accepţiunea titularelor căii de atac, hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea art. 425 alin. (1) lit. b) şi c), art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., dar şi a art. 6 alin. (1) din Convenţie, întrucât instanţa de fond nu a analizat integral motivele acţiunii cu care a fost învestită.

În acest cadru, se impune precizarea că obligaţia de motivare a unei hotărâri judecătoreşti, conform prevederilor art. 425 din C. proc. civ., se referă la prezentarea argumentelor părţilor, stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expuse în detaliu, încadrarea în drept, expunerea unui raţionament propriu pentru care s-a ajuns la adoptarea soluţiei date în cauză.

În jurisprudenţa sa constantă, instanţa supremă a stabilit că "motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esenţă, de conţinut, aceasta trebuind să fie clară, concisă şi concretă, în concordanţă cu probele şi actele de la dosar. Înalta Curte a statuat că motivarea hotărârii constituie o garanţie pentru părţi în faţa eventualului arbitrariu judecătoresc, precum şi singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar, circumscriindu-se astfel noţiunii de proces echitabil în condiţiile prevăzute de art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului".

Contrar alegaţiilor recurentului Înalta Curte constată că prima instanţă a respectat rigorile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., sentinţa recurată cuprinzând argumente care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat argumentele expuse de părţi, precum şi elementele de fapt şi de drept ale cauzei, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri şi a explicat raţionamentul pe baza căruia a reţinut că cererile cu soluţionarea cărora a fost învestit este neîntemeiată.

Împrejurarea că recurentul nu este de acord cu soluţia pronunţată prin hotărârea recurată nu este de natură să conducă la concluzia încălcării dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Totodată, Înalta Curte constată că judecătorul fondului s-a pronunţat asupra întregii cereri cu care a fost învestit, fiind respectate prevederile art. 22 C. proc. civ., neputându-se reţine, eventual, incidenţa prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este întemeiat, instanţa de fond a făcut o corectă interpretare şi aplicare a normelor de drept material aplicabile, prin raportare la circumstanţele de fapt ale litigiului.

În privinţa cererii de actualizare a sumei cu indicele de inflaţie precum şi a cererii de obligare a pârâtului la plata dobânzilor legale penalizatoare, trebuie să amintim că prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie nr. 2/2014 din 17 februarie 2014 (Completul competent sa judece recursul in interesul legii), publicată in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 411 din 3 iunie 2014, s-a reţinut că actualizarea unei sume datorate cu indicele de inflaţie acoperă prejudiciul cauzat creditorului, datorat devalorizării monedei naţionale (damnum emergens), iar plata dobânzii legale, acoperă beneficiul de care a fost lipsit creditorul (lucrum cessans), dând expresie astfel principiului reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, principiu consacrat de art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza întâi si art. 1.535 alin. (1) din C. civ. din 2009.

Aşadar, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii al Înaltei Curţi a stabilit că, în aplicarea dispoziţiilor art. 1082 şi 1088 din C. civ. din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I şi art. 1.535 alin. (1) din C. civ., că pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eşalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condiţiile art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011.

Acestea au fost motivele pentru care judecătorul fondului a obligat pe pârâtul Ministerul - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie la actualizarea diferenţelor achitate cu indicele de inflaţie şi la plata dobânzii legale penalizatoare calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare şi până la data plăţii efective.

În prezentul dosar, soluţia primei instanţe reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale, în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Pentru aceste considerente, nefiind incidente motivele de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Public- Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Direcţia Naţională Anticorupţie, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva sentinţei civile nr. 724 din 21 aprilie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 12 iunie 2024.