Pension non-indexation damages claim against pension fund and government fails on passive standing; appeal upheld.

Şedinţa publică din data de 29 mai 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, la data de 23 februarie 2023, cu nr. x/2023, reclamantul A. a chemat în judecată pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale şi a solicitat instanţei să constate vătămarea drepturilor şi intereselor sale prin neactualizarea şi neindexarea pensiei de serviciu prin măsura reglementată de O.U.G. nr. 59/2017, şi, prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

- obligarea Casei de Pensii Sectoriale a MAN să restituie sumele reţinute din pensia militară rezultate din indexarea şi actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017 dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017, începând cu data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 01 august 2017 şi raportat la prevederile H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflaţie şi dobânda legală penalizatoare prevăzută de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011;

- obligarea Guvernului României să asigure fondurile pentru restituirea de către Casa de pensii sectorială a Ministerului Apărării Naţionale a sumelor prevăzute prin indexarea şi actualizarea pensiei de serviciu a reclamantului, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 şi 60 din Legea nr. 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii nr. 153/2017 privind salarizarea din fonduri publice începând cu data deschiderii drepturilor de pensie de serviciu în ceea ce-l priveşte pe reclamant, respectiv 31 august 2017, şi data aplicării H.G. nr. 28/2023, publicată în M. Of. nr. 41/13.01.2023, precum şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

De asemenea, reclamantul a invocat şi excepţia de neconstituţionalitate extrinsecă a dispoziţiilor art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017 prin raportare la art. 1 alin. (3) şi (5) şi ale art. 79 alin. (1) din Constituţie.

Prin sentinţa civilă nr. 6181/19.05.2023, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 13 iunie 2023, sub nr. x/2023.

Prin sentinţa civilă nr. 6702/29.11.2023, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII- a conflicte de muncă şi asigurări sociale a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost repartizată Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 02 februarie 2024, fiind înregistrată cu acelaşi număr de dosar, respectiv x/2023

La data de 27 februarie 2024, reclamantul a depus o cerere modificatoare prin care a arătat că înţelege să completeze motivarea cererii de chemare în judecată şi să modifice capătul nr. 1 de cerere formulat în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectoriale a Ministerului Apărării Naţionale, în sensul că solicită obligarea acestei pârâte la:

- plata de despăgubiri în cuantum de 20.170 de RON, suma pe care i-o datorează prin neaplicarea art. 59 alin. (1) şi alin. (6) şi art. 60 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, începând cu data de 01 august 2017 până în prezent, referitor la indexarea anuală cu 100% din rata medie anuală a inflaţiei, la care se adaugă 50% din creşterea reală a câştigului salarial mediu brut realizat, iar începând cu anul 2021, indexarea anuală cu 100% din rata inflaţiei, la care se adaugă 45% din creşterea reală a câştigului salarial mediu brut, realizate pe anul precedent şi referitor la actualizarea cu majorarea soldei de grad şi soldei de funcţie în procentele stabilite la art. 29, 30 şi 108 şi în funcţie de vechimea valorificată prin decizia de pensie pe ultimii trei ani şi în continuare, până la data plăţii efective şi a sumei de 6.096 de RON prin neaplicarea H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad publicată în M.Of. nr. 41 din 13 ianuarie 2023, art. 1, respectiv pentru gradul de Comandor (Av.) deţinut de reclamant, pe ultimul an şi în continuare, până la data plăţii efective indexată 100% cu rata inflaţiei;

- plata de daune interese reprezentând echivalentul dobânzii legale calculate pentru fiecare sumă în parte de la data scadenţei fiecărei obligaţii de plată în parte şi până la data efectuării efective a plăţii, pentru neplata până în prezent a obligaţiilor menţionate la punctul anterior, conform art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011;

- plata de daune morale în sumă de 5.000 Euro, pentru umilinţa şi suferinţa psihică produsă prin neactualizarea soldei de grad respectiv pentru gradul de Comandor (Av.) deţinut de subsemnatul, în comparaţie cu ofiţerii superiori cu grad de comandor, care au trecut în rezervă după data de 13 ianuarie 2023. Astfel prin neactualizarea soldei de grad în baza de calcul a pensiei militare de stat ce mi se cuvine ca urmare a neaplicării H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad, publicată în MO nr. 41 din 13 ianuarie 2023, art. 1, pârâta l-a transformat în comandor (av.) de rang inferior cu consecinţe grave asupra onoarei şi demnităţii mele demonstrată în ţară şi-n teatrele de operaţii unde a participat, în numele şi pentru România, conform angajamentelor de securitate la care România este parte;

- la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării şi egalizarea la nivel maxim a soldei de grad, respectiv 900 RON, cu luarea în considerare a majorărilor recunoscute prin H.G. nr. 28/2023, observând că prevederile acesteia are aplicabilitate generală la nivelul aceleiaşi categorii profesionale din cadrul aceleiaşi familii ocupaţionale-apărare, ordine publică şi siguranţă naţională şi la plata integrală a despăgubirilor solicitate.

Prin sentinţa civilă nr. 373/06.03.2024, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei către Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a litigii de muncă şi asigurări sociale, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionare conflictului de competenţă.

Prin decizia nr. 2308/18.04.2024, Înalta Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost înregistrată din nou pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2023*, la data de 30 mai 2024.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1298 din 10 iulie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a respins, ca nefondate, excepţiile lipsei capacităţii juridice civile şi a calităţii procesuale pasive, invocate de pârâtul Guvernul României;

- a admis excepţia inadmisibilităţii cererii formulate în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, invocată din oficiu şi a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României;

- a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale - Unitatea Militară 02505, invocată din oficiu şi a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale - Unitatea Militară 02505, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1298 din 10 iulie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs recurentul - reclamant A., fără să îl întemeieze în drept, solicitând admiterea recursului, schimbarea parţială a hotărârii recurate şi, pe cale de consecinţă, rejudecând cauza, admiterea acţiunii formulată în fond împotriva intimatei-pârâte Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale - Unitatea Militară 02505, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

Totodată, recurentul-reclamant a mai solicitat suspendarea executării hotărârii recurate.

În motivare, recurentul-reclamant a învederat, în esenţă, că, instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra capătului de cerere privind actualizarea pensiei militare de serviciu şi asupra capătului de cerere referitor la plata de daune morale, apreciind că intimata-pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale - Unitatea Militară 02505 se află în culpă faţă de acesta, în primul rând prin neaplicarea prevederilor art. 1 şi art. 2 din H.G. nr. 28/2023, iar în al doilea rând prin neîndeplinirea obligaţiei de a face.

În acest sens, a susţinut că, în cauză, condiţiile răspunderii civile delictuale sunt îndeplinite cumulativ, astfel încât intimata-pârâtă are calitate procesuală pasivă.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale - Unitatea Militară 02505 a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de criticile invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurentul - reclamant A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Preliminar, instanţa de control judiciar constată că recurentul-reclamant a înţeles să critice doar soluţia instanţei de fond referitoare la respingerea acţiunii formulată în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale - Unitatea Militară 02505, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, critici ce pot fi circumscrise dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Criticile subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei"), sunt nefondate.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea, în considerentele hotărârii, a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată. Aceste cerinţe legale sunt impuse de însăşi esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă din raţionamentul logico-juridic clar explicitat şi întemeiat pe considerente de drept.

Înalta Curte mai arată şi că, în acord cu dispoziţiile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluţionarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situaţia de fapt specifică procesului, iar în funcţie de aceasta să aplice normele juridice incidente.

Or, în raport de dispoziţiile legale pe care şi-a întemeiat recurentul-reclamant cererea de chemare în judecată, precum şi de considerentele avute în vedere în decizia de stabilire a competenţei în favoarea Curţii de Apel, în mod corect a admis instanţa de fond excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale - Unitatea Militară 02505 şi a respins cererea formulată în contradictoriu cu aceasta, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Astfel cum s-a reţinut cu caracter definitiv prin decizia nr. 2308/18.04.2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal ca regulator de competenţă în cauză, obiectul cererii introductive îl reprezintă acordarea de despăgubiri în temeiul dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, indicat în mod expres de reclamant în cuprinsul acţiunii, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII, pct. 2 şi 3 din O.U.G nr. 59/2017, reclamantul fiind nemulţumit că, în contextul emiterii O.U.G. nr. 59/2017, s-a modificat dreptul la actualizarea pensiei de serviciu a cărui beneficiar este, astfel cum era reglementat de dispoziţiile art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015.

Aşadar, s-a avut în vedere că, raportat la scopul urmărit de reclamant prin introducerea acestei acţiuni pe rolul instanţei de judecată, respectiv la obiectul acţiunii, constând în obligarea autorităţilor pârâte la plata de despăgubiri şi la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei se stabileşte în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (5), coroborat cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004.

Or, prevederile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 statuează că "Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative."

De asemenea, potrivit art. 36 teza I C. proc. civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţile din proces şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta a fost dedus judecăţii.

Calitatea procesuală presupune justificarea dreptului sau a obligaţiei unei persoane de a participa ca parte în proces. Conţinutul calităţii procesuale se raportează la acele împrejurări de fapt sau de drept care conferă unei persoane posibilitatea de a participa la activitatea judiciară.

În consecinţă, în mod corect a reţinut judecătorul fondului că, în acţiunea întemeiată pe art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, ce are ca obiect obligarea la despăgubiri pentru emiterea unei ordonanţe neconstituţionale, calitate procesuală pasivă nu poate avea decât emitentul actului, respectiv Guvernul României.

În acest context, instanţa de recurs mai reţine şi că nu se confirmă criticile recurentului-reclamant referitoare la o presupusă nemotivare a capetelor de cerere accesorii privind actualizarea pensiei militare de serviciu şi plata de daune morale, în condiţiile în care pe de o parte, există o motivare implicită cu privire la petitele accesorii, iar pe de altă parte, raportul de accesorialitate are semnificaţia faptului că soluţia capătului accesoriu depinde de cea a capătului principal, cererile accesorii neavând un caracter de sine stătător.

Aşadar, Înalta Curte apreciază că au fost respectate dispoziţiile art. 22 alin. (2) şi art. 425 C. proc. civ.. Astfel, prima instanţă a expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluţiei pronunţate, fiind clare raţiunile avute în vedere.

Pe cale de consecinţă, instanţa de control judiciar reţine că motivarea insuficientă sau contradictorie nu poate fi reţinută raportat la sentinţa atacată. Instanţa are obligaţia de a răspunde argumentelor esenţiale invocate de părţi, iar nu tuturor susţinerilor formulate de acestea.

Astfel, aşa cum s-a statuat în prg. 20 al Deciziei pronunţate în Cauza Gheorghe Mocuţa împotriva României:

"În continuare, Curtea reiterează că, deşi articolul 6 § 1 obligă instanţele să îşi motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk împotriva Ţărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria x nr. x). De asemenea, Curtea nu are obligaţia de a examina dacă s-a răspuns în mod adecvat argumentelor. Instanţele trebuie să răspundă la argumentele esenţiale ale părţilor, dar măsura în care se aplică această obligaţie poate varia în funcţie de natura hotărârii şi, prin urmare, trebuie apreciată în lumina circumstanţelor cauzei (a se vedea, alături de alte hotărâri, Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27, seria x nr. x-B)."

Aplicând cele statuate mai sus la prezenta cauză, Înalta Curte observă că prima instanţă a pronunţat o hotărâre motivată şi nu există niciun element care să indice caracterul arbitrar al modalităţii în care instanţa a aplicat legislaţia relevantă pentru faptele cauzei. De asemenea, constată că această motivare are o legătură logică cu argumentele dezvoltate de părţi, fiind respectate cerinţele unui proces echitabil, inclusiv prin raportare la prevederile art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil.

În concluzie, Înalta Curte apreciază că nu poate fi reţinută niciuna dintre ipotezele reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., sens în care apreciază nefondate susţinerile recurentului privind incidenţa unui astfel de motiv de casare.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentul - reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 1298 din 10 iulie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

În raport cu soluţia astfel pronunţată, Înalta Curte constată că cererea de suspendare a executării sentinţei recurate a rămas fără obiect, impunându-se respingerea acesteia ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de suspendare a executării sentinţei, ca rămasă fără obiect.

Respinge recursul declarat de recurentul - reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 1298 din 10 iulie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 29 mai 2025.