Appeal declared null for lack of valid cassation grounds in public domain occupation dispute
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice upheld the exception of nullity, declaring the appellant's appeal null and void, thereby leaving in force the lower court's decision that had dismissed the petition for revision. The dispute concerned a civil action for the conclusion of a public domain occupation contract for an advertising panel, which was originally rejected by the authorities; the petitioner sought to revise the final appellate judgment dismissing that claim, arguing unauthorized tolerance of other panels and refusal to provide public information. The Supreme Court ruled that the appeal failed because it did not contain specific grounds of illegality as required by law, instead rehashing merits-based arguments regarding facts and evidence, which are inadmissible in cassation proceedings. Consequently, under Articles 486(1)(d) and 489(2) of the Code of Civil Procedure, the court applied the sanction of nullity due to the lack of proper motivation within the statutory framework of Article 488, rejecting any attempts to cure the defect via post-deadline responses.
Legislator headnote
AI generatedart. 486 alin. (3) din C. proc. civ, Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ, art. 489 alin. (1) din C. proc. civ, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ, art. 488 alin. (1) din C. proc. civ, art. 483 alin. (3) din C. proc. civ; Appeal declared null for lack of valid cassation grounds in public domain occupation dispute: The dispute concerned a civil action for the conclusion of a public domain occupation contract for an advertising panel, which was originally rejected by the authorities; the petitioner sought to revise the final appellate judgment dismissing that claim, arguing unauthorized tolerance of other panels and refusal to provide public information. The Supreme Court ruled that the appeal failed because it did not contain specific grounds of illegality as required by law, instead rehashing merits-based arguments regarding facts and evidence, which are inadmissible in cassation proceedings. Consequently, under Articles 486(1)(d) and 489(2) of the Code of Civil Procedure, the court applied the sanction of nullity due to the lack of proper motivation within the statutory framework of Article 488, rejecting any attempts to cure the defect via post-deadline responses.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited as the legal basis for admitting the exception of nullity due to the absence of required mentions in the appeal request.
Cited as the specific sanction applied to declare the appeal null because the invoked grounds did not fit within the statutory grounds for cassation.
Full text
Şedinţa publică din data de 29 mai 2025
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin decizia civilă nr. 381/21.02.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia nulităţii recursului formulat de recurenta-pârâtă Administraţia Domeniului Public Sector 1, ca nefondată; a admis recursul, a casat sentinţa recurată şi, rejudecând, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Administraţia Domeniului Public Sector 1, ca neîntemeiată.
Prin cererea înregistrată la data de 10.04.2023, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2023, reclamanta A. S.R.L. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei antereferite, prin care a solicitat admiterea cererii de repunere în termenul de formulare a cererii de revizuire, admiterea cererii de revizuire, anularea deciziei civile nr. 381/2022, iar în rejudecare, respingerea recursului declarat de ADP Sector 1 cu consecinţa admiterii cererii de chemare în judecată şi obligarea recurentei-pârâte la încheierea unui contract de ocupare a domeniului public, aferent anului 2019, pe suprafaţa de 10 m.p. situată în Piaţa Presei Libere - B-dul x, Bucureşti, în baza Autorizaţiei de Construire nr. x/22.06.2004, având în vedere refuzul nejustificat si cu exces de putere al autorităţii, cu cheltuieli de judecată.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin decizia civilă nr. 677 din 26 martie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal:
- a admis cererea de repunere în termenul de formulare a cererii de revizuire;
- a repus în termenul de formulare a cererii de revizuire;
- a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 381 pronunţate la data de 21.02.2022 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata Administraţia Domeniului Public Sector 1, ca nefondată.
Prin încheierea din 9 aprilie 2024, Curtea de Apel Bucureşti a dispus îndreptarea erorii materiale din cuprinsul dispozitivului deciziei civile nr. 677/26.03.2024, în sensul menţionării în mod corect a căii de atac, respectiv "cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de recurs se va depune la Curtea de Apel Bucureşti" în loc de menţiunea "definitivă" în cauza privind pe revizuenta A. S.R.L. şi pe intimata Administraţia Domeniului Public Sector 1, având ca obiect revizuire împotriva deciziei civile nr. 381 pronunţate la data de 21.02.2022 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei menţionate la pct. 2 a declarat recurs revizuenta A. S.R.L., solicitând admiterea recursului cu consecinţa admiterii cererii de revizuire aşa cum a fost formulată.
Recurenta-revizuentă susţine, în esenţă, următoarele:
a). În ceea ce priveşte menţinerea panourilor publicitare neautorizate - Decizia civilă nr. 381/21.02.2022, justificată de instanţă prin "voinţa de aplicare a noului cadru legislativ" de către ADP Sector 1, este infirmată de probele fotografice (planşele nr. 136-140) ce atestă existenţa pe domeniul public, la data pronunţării, a unor panouri publicitare cu fundaţie neautorizată, între care şi cel ilustrat în planşa nr. 140. Acesta a fost menţinut până la 11.09.2023 şi demolat ulterior, ceea ce demonstrează tolerarea sa cu bună ştiinţă de către autoritate. În timp ce refuza încheierea contractului de ocupare a domeniului public pentru panoul autorizat al Muzeului Ţăranului Român şi al A. (Autorizaţia de Construire nr. x/22.06.2004), ADP Sector 1 menţinea panouri neautorizate, inclusiv în proximitatea propriului sediu.
b). În ceea ce priveşte refuzul furnizării informaţiilor publice - ADP Sector 1 a refuzat să comunice Primarului Sectorului 1 lista autorizaţiilor de construire aferente panourilor amplasate în prezent pe raza sectorului, deşi această informaţie este de interes public conform Legii nr. 544/2001. În susţinere se depune sentinţa civilă nr. 631/20.02.2024.
c). În ceea ce priveşte legitimitatea relaţiei contractuale cu Muzeul Ţăranului Român - Contractul de asociere nr. x/1999 a fost iniţiat în condiţii de bună-credinţă, la propunerea unui reputat cercetător al muzeului, şi reconfirmat ulterior prin adresa nr. x/23.03.2022. Panoul publicitar autorizat în baza AC nr. 184/7P/22.06.2004 a fost folosit inclusiv pentru promovarea activităţilor culturale ale muzeului, contribuind la îndeplinirea scopului său public şi cultural, fapt ilustrat prin planşele foto nr. 55-60 şi nr. 123-134.
d). În ceea ce priveşte depăşirea competenţelor legale - Prin sentinţele pronunţate în cauză, ADP Sector 1 dobândeşte atribuţii care exced competenţelor sale legale şi aparţin altor instituţii.
e). În ceea ce priveşte lipsa interesului public real - Demolarea panoului Muzeului Ţăranului Român nu serveşte un interes public, ci facilitează ocuparea locaţiei de către operatori agreaţi de autoritate, în timp ce alte panouri neautorizate sunt tolerate. Nu există exemple de panouri amplasate pe domeniul public care să fi obstrucţionat un interes public legitim.
Recurenta susţine că "propria voinţă" a ADP Sector 1 de a nu încheia contractul invocând noua legislaţie nu reflectă interesul locuitorilor Sectorului 1 şi nici interesul public general.
4. Apărările formulate în recurs
Intimata Administraţia Domeniului Public Sector 1 a depus întâmpinare prin care a solicitat, în principal, admiterea excepţiei nulităţii recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar, respingerea recursului.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. civ., excepţia nulităţii cererii de recurs, invocată prin întâmpinarea depusă în cauză, Înalta Curte o apreciază întemeiată şi o va admite, urmând să constate că recursul revizuentei este nul, pentru considerentele ce succed.
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat:
"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:
d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)
(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."
Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:
"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."
Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:
"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:
"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."
Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziţii legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care revizuenta îşi întemeiază cererea, dimpotrivă, se reiau aspecte referitoare la fondul cauzei, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport de conţinutul concret al deciziei atacate.
Or, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.
Simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute expres şi limitativ de lege.
Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:
"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.
În absenţa unor critici aduse hotărârii primei instanţe, care să se circumscrie motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., controlul ierarhic specific căii de atac a recursului nu poate fi exercitat, instanţa superioară neputând proceda la o reevaluare a susţinerilor în fapt şi în drept din cuprinsul cererii de chemare în judecată, după caz, de revizuire, nefiind aplicabile, pentru verificarea legalităţii unei hotărâri judecătoreşti supusă căii de atac a recursului, regulile specifice în materia apelului.
Cât priveşte susţinerea recurentei-revizuente, făcută prin reprezentant la termenul de dezbateri, în sensul că cererea de recurs este motivată în drept, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., aspect ce rezultă din răspunsul la întâmpinare, Înalta Curte constată că o astfel de susţinere nu poate fi primită. Motivarea recursului se face prin cererea de recurs depusă cu respectarea termenului legal, iar nu prin intermediul răspunsului la întâmpinare care, în mod evident, dacă ar conţine o astfel de motivare, ar fi făcută peste termen.
Deoarece revizuenta nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului, în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata Administraţia Domeniului Public Sector 1, şi va constata nul recursul declarat de revizuenta A. S.R.L.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare.
Constată nul recursul declarat de A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 677 din data de 26 martie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 29 mai 2025.