CNSAS action for status declaration as Securitate worker; evidentiary insufficiency and right to defense

Şedinţa publică din data de 29 mai 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 12 aprilie 2022, sub nr. x/2022, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate existenţa calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul A..

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1497 din 24 septembrie 2024, Curtea de Apel Bucureşti:

- a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A.;

- a constatat că pârâtul a fost lucrător al Securităţii în sensul art. 2 alin. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, pârâtul A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată, în principal, iar în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, precum şi obligarea intimatului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată.

În susţinerea motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul arată că instanţa de fond nu a analizat în mod efectiv şi complet probele administrate, omiţând să se pronunţe asupra unor înscrisuri esenţiale, precum adresele emise de IPJ Buzău care atestă că, la data întocmirii notei informative din 28.11.1988, nu mai activa la Postul de Miliţie Padina, fiind mutat la Postul de Miliţie Glodeanu Sărat. Instanţa nu a motivat înlăturarea acestor probe şi nici nu a analizat lipsa oricărei atribuţii pe linie de securitate, aspect confirmat de lipsa menţiunilor în fişa postului şi în notările de serviciu. De asemenea, instanţa a respins nejustificat cererea de audiere a martorilor propuşi, respectiv fostul şef de post B. şi numitul C., deşi aceştia ar fi putut lămuri împrejurările în care a fost întocmită nota informativă şi identitatea persoanei care a semnat rubrica "Sarcini". Refuzul de a administra aceste probe a fost motivat superficial, fără a se verifica verosimilitatea, pertinenţa şi concludenţa acestora, încălcându-se astfel dreptul la apărare prevăzut de art. 13 C. proc. civ. şi principiul aflării adevărului consacrat de art. 22 C. proc. civ. În plus, instanţa a respins ca inadmisibilă cererea de intervenţie accesorie formulată de D., interpretând eronat dispoziţiile art. 63 C. proc. civ., deşi intervenţia avea caracter accesoriu şi urmărea susţinerea apărărilor pârâtului, fiind justificată prin interesul personal al intervenientului de a clarifica împrejurările în care a fost întocmită nota informativă ce îl viza direct. Instanţa nu a motivat în mod explicit de ce a înlăturat această cerere, ceea ce echivalează cu o omisiune de analiză şi cu o încălcare a principiului legalităţii şi imparţialităţii consacrat de art. 124 alin. (2) din Constituţie şi de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

În ceea ce priveşte motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul susţine că instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată prin Legea nr. 293/2008, calificându-l în mod eronat drept lucrător al securităţii, deşi nu îndeplinea cumulativ condiţiile prevăzute de textul legal. Potrivit acestuia, calitatea de lucrător al securităţii presupune existenţa unor atribuţii pe linie de securitate, exercitate în mod efectiv în cadrul instituţiilor nominalizate, cu consecinţa suprimării sau îngrădirii drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Recurentul arată că nu a avut niciodată atribuţii pe linie de securitate, aspect confirmat de adresele IPJ Buzău, de lipsa oricărui raport aprobat de Securitatea Judeţeană şi de lipsa menţiunilor în fişa postului. Nota informativă din 28.11.1988, singurul document invocat de reclamant, nu poate constitui probă suficientă, întrucât este datată după mutarea sa la alt post de miliţie, nu poartă semnătura şi ştampila CNSAS, iar semnătura de la rubrica "Sarcini" nu îi aparţine, conform obiecţiunilor formulate la raportul de expertiză criminalistică. Expertiza nu a analizat diferenţele dintre stilurile de scris, iar semnătura de pe nota informativă diferă semnificativ de cea din scrisurile de comparaţie depuse la dosar. Instanţa a ignorat aceste obiecţiuni şi a validat concluziile expertului fără o analiză critică, deşi existau indicii clare că nota nu îi aparţine şi că nu a avut nicio implicare în instrumentarea dosarului de urmărire informativă deschis pe numele lui D.. Declaraţia notarială autentificată de intervenient confirmă că, în perioada în care recurentul activa la Postul de Miliţie Padina, nu i-au fost aduse prejudicii, nu i-au fost îngrădite drepturile şi libertăţile fundamentale, iar relaţia dintre cei doi era una de amiciţie, fără imixtiuni în viaţa privată sau profesională. Instanţa a ignorat această declaraţie şi nu a analizat în mod concret dacă activitatea pretinsă a recurentului a avut consecinţe asupra drepturilor persoanei vizate, ceea ce contravine jurisprudenţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, potrivit căreia constatarea calităţii de lucrător al securităţii presupune îndeplinirea cumulativă a tuturor condiţiilor legale.

În concluzie, recurentul solicită admiterea recursului astfel formulat.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru apărările dezvoltate la dosar, susţinând, în esenţă, că nu este incident niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., iar prima instanţă a apreciat corect asupra îndeplinirii cumulative a celor două condiţii prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

Instanţa de fond, pentru a admite cererea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi a constata că pârâtul A. a fost lucrător al Securităţii în sensul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, a reţinut prin sentinţa nr. 1479/24.09.2024, în esenţă, că este neîntemeiată susţinerea pârâtului că nu putea emite el nota informativă, înrucât nu mai era lucrător al Postului de Miliţie Padina, deoarece o simplă schimbare administrativă a postului de miliţie nu poate conduce la concluzia schimbării apartenenţei la structura aparatului represiv al regimului totalitar comunist, acesta continuând să facă parte din cadrul organelor de Miliţie din mediul rural din cadrul I.P.J. Buzău, iar prin raportare la concluziile raportului de expertiză criminalistică, a constatat că Nota informativă contestată a fost scrisă şi semnată de pârât, contrar susţinerilor acestuia.

Deşi pârâtul A. s-a apărat constant în dosar invocând faptul că nu a avut atribuţii pe linie de securitate şi nu a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, neavând în atribuţiile fişei de post sarcini pentru a desfăşura activităţi pe această linie, motiv pentru care a solicitat audierea, în calitate de martori, a numitului C., întrucât acesta a fost informatorul şi putea lămuri instanţa în faţa cărui lucrător de miliţie sau securitate a întocmit sau predat notele informative, respectiv a numitului B., deoarece era şeful de post la data respectivă, care desfăşura efectiv activitatea de lucrător de securitate şi care deţinea toată documentaţia, instanţa de fond a conchis în sensul respingerii cererii de audiere a celor doi martori, aspect ce rezultă din cuprinsul încheierii de amânare a pronunţării din data de 10.09.2024. Astfel, în ceea ce priveşte audierea numitului B., instanţa a constatat că pârâtul a mai solicitat audierea acestui martor, însă a fost decăzut de instanţă din această probă, la termenul de judecată din data de 04.04.2023, prin urmare, a apreciat că nu se poate reveni asupra unei probe în legătură cu care a operat decăderea. Iar în ceea ce priveşte audierea, în calitate de martor a numitului C., instanţa a apreciat că nu este incidentă ipoteza prevăzută de art. 254 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., pentru că nu au fost relevate împrejurări noi în urma cercetării judecătoreşti, pârâtul a avut cunoştinţă de la începutul procesului de obiectul sesizării, formându-şi apărări în mod repetat, prin urmare a constatat că este decăzut din această probă.

În raport de considerentele prezentate de prima instanţă şi de soluţia pronunţată, Înalta Curte constată că sunt întemeiate criticile recurentului-pârât circumscrise motivului de casare prevăut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., referitoare la faptul că instanţa de fond a încălcat dreptul la apărare şi principiul aflării adevărului, prin omisiunea de a analiza în mod efectiv şi complet probele administrate, precum şi prin refuzul nejustificat de a încuviinţa probe esenţiale pentru soluţionarea cauzei.

Din analiza actelor dosarului şi a considerentelor sentinţei atacate, se reţine că instanţa de fond nu a motivat înlăturarea unor înscrisuri relevante, respectiv adresele emise de IPJ Buzău, care atestă că, la data de 28.11.1988, recurentul nu mai activa la Postul de Miliţie Padina, fiind mutat anterior la Postul de Miliţie Glodeanu Sărat, că în evidenţele acestei unităţi nu există documente care să ateste faptul că recurentul a primit atribuţiuni sau sarcini pe linie de serviciu la Postul de poliţie Glodeanu Sărat în legătură cu activitatea desfăşurată la Postul de poliţie Padina, precum şi că nu există în arhivele Inspectoratului de Poliţie Judeţean Buzău un raport aprobat de către şeful Securităţii sau de către şeful Serviciului I. Aceste înscrisuri, de natură oficială, nu au fost supuse unei analize concrete, iar instanţa nu a explicat de ce le-a considerat irelevante în raport de obiectul cauzei.

Totodată, cererea de audiere a martorilor propuşi, respectiv B. şi C., a fost respinsă fără o analiză a pertinenţei, concludenţei şi utilităţii declaraţiilor, deşi aceştia ar fi putut clarifica împrejurări relevante pentru verificarea autenticităţii notei informative şi a atribuţiilor recurentului. Înalta Curte reţine că instanţa de fond avea obligaţia de a motiva în concret de ce aceste depoziţii nu ar fi putut contribui la lămurirea cauzei, iar omisiunea sa echivalează cu o încălcare a dreptului la apărare şi a principiului contradictorialităţii.

În plus, Înalta Curte are în vedere că expertiza criminalistică grafoscopică este o probă tehnico-ştiinţifică cu valoare ridicată, dar nu absolută; ea trebuie, de regulă, coroborată cu alte probe.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că sunt întrunite cerinţele art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea normelor de procedură privind administrarea probelor şi respectarea dreptului la apărare, ceea ce impune casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Instanţa de recurs nu se va pronunţa asupra motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât o analiză pe fondul calificării juridice a calităţii de lucrător al Securităţii presupune o reapreciere a probatoriului, care nu poate fi realizată în etapa recursului, ci doar în cadrul rejudecării cauzei de către instanţa de fond.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 497 C. proc. civ., coroborat cu dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, în vederea unei analize complete şi imparţiale a probelor administrate, cu respectarea dreptului la apărare şi a principiilor fundamentale ale procesului civil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 1497 din data de 24 septembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 29 mai 2025.