License revocation annulled and suspended; police authority's appeal rejected as unfounded

Şedinţa publică din data de 30 mai 2024

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 31 martie 2023 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2023, reclamanta societatea A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia de Ordine Publică, anularea Dispoziţiei Directorului Direcţiei de Ordine Publică din cadrul IGP nr. x/26.07.2022 prin care a fost anulată licenţa de funcţionare nr. 3540/P din data de 10.02.2022 şi, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării dispoziţiei menţionate anterior până la soluţionarea definitivă a cauzei.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1600 din 17 octombrie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia de Ordine Publică, a anulat dispoziţia nr. x/26.07.2022 şi, în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004, a suspendat executarea dispoziţiei nr. x/26.07.2022 până la soluţionarea definitivă a litigiului care face obiectul dosarului de faţă.

3. Căile de atac exercitate în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1600 din data de 17.10.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia de Ordine Publică a declarat recurs, prin depunerea unui număr de doua memorii, unul vizând soluţia de suspendare a efectelor Dispoziţiei directorului Direcţiei de Ordine Publică nr. x din data de 26.07.2022, prin care a fost anulată licenţa de funcţionare nr. 3540/P din data de 10.02.2022, deţinută de societatea intimată, iar cel de-al doilea soluţia de anulare a sus indicatei Dispoziţii.

3.1. Prin memoriul de recurs ce are drept obiect soluţia de suspendare a executării Dispoziţiei nr. x/26.07.2022 până la soluţionarea definitivă a litigiului care face obiectul dosarului de faţă, recurentul - pârât a solicitat admiterea căii de atac, iar, în rejudecare, respingerea cererii de suspendare arătate supra. Calea de atac a fost întemeiată pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 din C. proc. civ.

În susţinerea incidenţei pct. 4 al alin. (1) al art. 488 din C. proc. civ., evocând prevederile art. 61 alin. (1), art. 74 alin. (1), art. 102 şi art. 124 din Constituţia României şi, în mod succint, aspecte de fapt aferente reţinerii faptelor contravenţionale reglementate de art. 58 lit. m) şi k) din Legea nr. 333/2003, recurentul - pârât a argumentat, în esenţă, în sensul că instanţa de fond ar fi adăugat prevederilor art. 60 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 333/2003 o condiţie suplimentară, nereglementată, în opinia recurentului, de acest text normativ, atunci când a reţinut că nu este suficient să fie îndeplinită condiţia sancţionării contravenţionale, conform dispoziţiilor art. 58 lit. m) şi lit. k) din Legea nr. 333/2003, ci este necesar şi ca sancţiunea contravenţională să fie definitivă, prin neatacarea proceselor-verbale în faţa instanţei ori, în cazul în care procesele-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor emise în baza dispoziţiilor menţionate anterior au fost contestate în instanţă (cazul în speţă), este necesar să fi rămas definitivă hotărârea judecătorească prin care s-a respins plângerea contravenţională.

Recurentul - pârât a apreciat că sus indicata condiţie suplimentară ar fi fost extrasă, în mod eronat, de instanţa de judecată, din art. 60 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 333/2003, care, în opinia recurentului ar viza competenţa de dispunere a anulării licenţei de funcţionare, precum şi momentul comunicării măsurii anulării licenţei de funcţionare către oficiului registrului comerţului pe raza căruia funcţionează societatea specializată de pază şi protecţie, nicidecum vreo condiţie suplimentară privitoare la posibilitatea luării acestei măsuri, potrivit art. 60 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 333/2003.

În acest context, recurentul a apreciat că, prin hotărârea pronunţată, instanţa de fond s-a substituit legiuitorului, fiind fără bază legală condiţia suplimentară impusă prin sentinţa atacată, respectiv că pentru anularea licenţei de funcţionare ar fi necesară rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti prin care s-a respins plângerea contravenţională.

În ceea ce priveşte cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., reiterând aspectele de fapt aferente reţinerii săvârşirii, de către intimată, a contravenţiilor reglementate de art. 58 lit. m) şi k) din Legea nr. 333/2003, recurentul - pârât a arătat că printre caracteristicile regimului juridic al suspendării actului administrativ, esenţial este caracterul de excepţie al acestei operaţiuni juridice prin intermediul căreia se realizează o întrerupere a producerii de efecte juridice, determinat de trăsătura generală a actelor administrative de a fi executorii din oficiu (executio ex officio), ceea ce semnifică faptul că imposibilitatea executării lor trebuie să fie legitimată de situaţii speciale şi în limitele acestora.

Din perspectiva condiţiei cazului bine justificat, recurentul a apreciat că, prin sentinţa atacată, instanţa de judecată a făcut o interpretare greşită a prevederilor legale care privesc instituţia suspendării executării actelor administrative, neţinând cont de condiţiile impuse de lege.

În opinia recurentului, instanţa de fond ar fi reţinut în mod greşit că ar fi îndeplinită condiţia cazului bine justificat, procedând la urmare adăugarea la lege a unui condiţii suplimentare faţă de cele reglementate de art. 60 alin. (1) din Legea nr. 333/2003.

În opinia recurentului, interpretarea coroborată a prevederilor art. 58, art. 60 alin. (1) lit. a) şi art. 60 alin. (2) din Legea nr. 333/2003 nu ar putea conduce la concluzia exhibată de instanţa de fond, termenul de 10 zile reglementat de art. 60 alin. (2) evocat vizând, după cum s-a arătat anterior, momentul transmiterii măsurii anulării licenţei de funcţionare către oficiului registrului comerţului pe raza căruia funcţionează societatea specializată de pază şi protecţie, iar nu cel la care se poate emite decizia de anulare a licenţei de funcţionare.

Recurentul a apreciat că intimata - reclamantă nu a făcut dovada existenţei unor împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care să fie de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ atacat, conform art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

În ceea ce priveşte existenţa unei pagube iminente, recurentul a învederat că se impune aprecierea condiţiei dintr-o dublă perspectivă: paguba, care trebuie să fie certă, actuală şi exigibilă (cunoscută sub toate aspectele) şi caracterul iminent al acesteia.

Recurentul a opinat că instanţa de fond ar fi reţinut greşit că, în speţă, condiţia pagubei iminente este îndeplinită întrucât, prin dispoziţia emisă, reclamanta nu îşi mai poate desfăşura activitatea economică conform scopului şi statutului său, aşadar nu mai realizează venituri sau chiar profit şi, implicit, actul atacat afectează şi angajaţii reclamantei, care nu îşi mai primesc salariul.

Recurentul a susţinut că, în cazul de faţă, o eventuală hotărâre judecătorească de anulare a actului administrativ poate remedia consecinţele executării, respectiv punerea intimatei în situaţia anterioară, astfel încât nu se justifică suspendarea unui act, apreciat de recurent ca fiind temeinic şi legal, nefiind îndeplinită nici condiţia prevenirii producerii unei pagube iminente. În acest sens recurentul a evocat jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi recomandarea nr. R(89)8/13.09.1989 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei cu privire la protecţia juridică provizorie în materie administrativă şi prevederile art. 15 alin. (1) şi art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţia României.

3.2. Prin memoriul de recurs ce a vizat soluţia de admitere a cererii de chemare în judecată şi de anulare a Dispoziţiei directorului Direcţiei de Ordine Publică nr. x din data de 26.07.2022, evocând tot incidenţa cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8, recurentul a solicitat admiterea recursului, iar, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată.

Argumentele invocate în susţinerea incidenţei celor două cazuri de casare sunt similare celor invocate prin memoriul de recurs ce a vizat soluţia de suspendare a efectelor dispoziţiei arătate supra.

În plus, recurentul a invocat prevederile art. 37 din Anexa la H.G. nr. 301/2012 şi a învederat că, în ceea ce priveşte aspectul procedural de nelegalitate reţinut de instanţa de fond, constând în aceea că anularea licenţei de funcţionare a fost dispusă prematur, deoarece procesul-verbal de contravenţie nu este definitiv, recurentul a apreciat că motivul nu subzistă, întrucât porneşte de la o greşită interpretare a dispoziţiilor art. 60 alin. (2) din actul normativ sus-amintit, textul referindu-se la comunicarea măsurii dispuse după caz, de instituţia recurentă sau instanţa de judecată, către Oficiul Registrului Comerţului, în vederea realizării publicităţii acestei măsuri, dar numai după ce măsura a rămas definitivă, în termen de 10 zile, prin rămânerea definitivă a procesului-verbal de contravenţie sau după respingerea plângerii, în urma contestării acestuia în instanţă.

În acest sens, dispoziţiile textului de lege sus-citat fac referire la competenţa de dispunerea a anulării licenţei de funcţionare, precum şi la momentul de transmitere a măsurii anulării licenţei de funcţionare către Oficiului Registrului Comerţului pe raza căruia funcţionează societatea specializată de pază şi protecţie, nicidecum la vreo condiţie suplimentară privitoare la posibilitatea luării acestei măsuri potrivit art. 60 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 333/2003.

Adiţional argumentelor similar celor evocate şi prin memoriul de recurs ce a vizat suspendarea efectelor Dispoziţiei Directorului Direcţiei de Ordine Publică din cadrul IGP nr. x/26.07.2022, recurentul a arătat că prin Referatul nr. x/07.07.2022 cu propunere de anulare a licenţei de funcţionare nr. 3540/P din data de 10.02.2022 atribuită societăţii intimate, D.G.P.M.B.-Serviciul de Ordine Publică a informat instituţia recurentă - pârâtă cu privire la faptul că intimata nu mai îndeplineşte condiţiile care au stat la baza eliberării licenţei de funcţionare, în conformitate cu prevederile art. 58 lit. m) şi lit. k), precum şi art. 60 alin. (1) din Legea nr. 333/2003 republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin referatul sus-menţionat, D.G.P.M.B.- Serviciul de Ordine Publică a comunicat că au fost constatate încălcări ale prevederilor legale în vigoare de către intimata cu privire la nerespectarea condiţiilor care au stat la baza eliberării licenţei de funcţionare prin schimbarea administratorului societăţii cu persoane care nu deţin avizele Poliţiei Române şi ale Serviciului Român de Informaţii (în continuare S.R.I.). În acest sens, în urma analizării materialului transmis de D.G.P.M.B.-Serviciul de Ordine Publică şi în conformitate cu prevederile H.G. nr. 301/2012, recurentul a procedat la întocmirea referatului cu propunerea de anulare a licenţei de funcţionare nr. 3540/P din data de 10.02.2022, atribuită societăţii intimate la data de 22.06.2022, fiind efectuată o verificare la adresa unde figurează sediul social şi administrativ al intimatei, ocazie cu care nu s-a putut lua legătura cu nicio persoană.

La data de 28.06.2022, la sediul D.G.P.B.M.- Serviciul de Ordine Publică s-a prezentat numitul B., care a fost informat cu privi la faptul că la momentul acela societatea este condusă de către un administrator care nu deţine avizul Poliţiei Române şi al Serviciului Român de Informaţii, totodată, comunicându-i-se că nu a informat, în 15 zile, despre schimbarea adresei sediului social.

De asemenea, numitului B. i-a fost adus la cunoştinţă că, la data de 01.07.2022 trebuie să predea organelor de poliţie tipizatul licenţei de funcţionare şi Regulamentul de organizare şi funcţionare aprobat de I.G.P.R.-D.O.P. şi că predarea se poate face şi de către un împuternicit al societăţii, iar în caz de neprezentare răspunderea contravenţională este a administratorului, în acest sens întocmindu-se proces-verbal.

Sus-numitul a fost contactat telefonic la data de 01 .07.2022, respectiv la data de 04.07.2022, de către personalul din cadrul D.G.P.B.M.- Serviciul de Ordine Publică, constatându-se reaua-voinţă a numitului B., având în vedere că acesta nu a pus la dispoziţia organelor de poliţie tipizatul licenţei de funcţionare şi Regulamentul de organizare şi funcţionare al societăţii.

În acest sens, pentru nerespectarea prevederilor legale incidente domeniului pazei, au fost aplicate sancţiuni contravenţionale societăţii intimate.

Ca atare, recurentul a apreciat că nu mai sunt respectate condiţiile care au stat la baza acordării licenţei de funcţionare, în sensul că licenţa de funcţionare se acordă în cazul în care sunt îndeplinite cumulativ toate cerinţele prevăzute de lege, respectiv existenţa avizului de conducător.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă societatea A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile declarate de pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia de Ordine Publică sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Răspunzând, punctual, criticilor invocate de recurent prin ambele memorii de recurs, ce vor fi examinate grupat, cu evidenţierea elementelor particulare procedurii de suspendare şi a celor specifice celei de soluţionare pe fond a cauzei, Înalta Curte le găseşte nefondate pe cele subsumate cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ.

Aspectele evocate de recurentul - pârât în justificarea incidenţei acestui motiv de casare privesc, în realitate, modul în care prima instanţă a interpretat, prin coroborare, prevederile alin. (1) lit. a) şi alin. (2) ale art. 60 din Legea nr. 333/2003, recurentul considerând că, prin interpretarea greşită, în opinia sa, a prevederilor alin. (2) al sus indicatului text normativ, judecătorul fondului ar fi adăugat o condiţie de anulare a licenţei de funcţionare celor reglementate de alin. (1) lit. a) al art. 60 din anterior referitul act normativ.

Or aceste argumente nu se circumscriu tezei depăşirii atribuţiilor puterii judecătoreşti, câtă vreme privesc modul în care prima instanţă, examinând cele două texte normative, a întreprins o exercitare a atributului său de a aplica şi interpreta normelor legale la cauza dedusă judecăţii. În realitate, argumentele recurentului - pârât vizează doar critici care se încadrează în motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmând a fi examinate ca atare.

Pe cale de consecinţă, nu poate fi reţinută incidenţa cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ.

În continuare, Înalta Curte consideră că nu sunt fondate nici criticile ce privesc motivul de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., instanţa de fond făcând o corectă interpretare şi aplicare a normelor de drept material în discuţie.

Potrivit art. 60 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 333/2003:

"Licenţa de funcţionare se anulează în următoarele cazuri: a) la săvârşirea uneia dintre contravenţiile prevăzute la art. 58 lit. i) -k), dacă făptuitorul are calitatea de conducător al societăţii care are ca obiect de activitate paza şi/sau protecţia, precum şi a contravenţiilor prevăzute la art. 58 lit. l) şi m);".

Potrivit art. 60 alin. (2) din Legea nr. 333/2003:

"anularea licenţei de funcţionare se dispune de către Inspectoratul General al Poliţiei Române sau, după caz, de către instanţa de judecată şi se comunică oficiului registrului comerţului pe raza căruia funcţionează societatea specializată de pază şi protecţie, în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a procesului-verbal de contravenţie sau a hotărârii judecătoreşti prin care s-a respins plângerea împotriva procesului-verbal de contravenţie.".

Aspectul ce a generat divergenţă între părţile cauzei pendinte este cel aferent modului de interpretare a sintagmei "în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a procesului-verbal de contravenţie sau a hotărârii judecătoreşti prin care s-a respins plângerea împotriva procesului-verbal de contravenţie" din cuprinsul alin. (2) al art. 60 din Legea nr. 333/2003, recurentul apreciind că aceasta ar viza exclusiv demersul de comunicare a dispoziţiei de anulare a licenţei de funcţionare către oficiului registrului comerţului, iar intimata - reclamantă că o atare sintagmă vizează chiar emiterea dispoziţiei de anulare a licenţei, acest din urmă mod de interpretare a normei fiind adoptat şi de judecătorul fondului.

Din circumstanţele concrete ale cauzei pendinte, Înalta Curte reţine că instanţa de fond a observat corect că între procesele-verbale de contravenţie seria x nr. x din data de 04.07.2022 şi nr. x din data 28.06.2022 şi Dispoziţia directorului Direcţiei de Ordine Publică nr. x din data de 26.07.2022, prin care a fost anulată licenţa de funcţionare nr. 3540/P din data de 10.02.2022, deţinută de societatea intimată, există o relaţie de interdependenţă.

Într-un atare context, nu se poate face abstracţie de faptul că, potrivit art. 31 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, plângerea contravenţională exercitată împotriva procesului-verbal de contravenţie suspenda executarea acestuia, afectând, astfel efectele produse de procesul-verbal de contravenţie.

Or, atâta vreme cât anularea licenţei de funcţionare este consecinţa constatării contravenţiei prin procesul-verbal în discuţie, prin aplicarea metodelor de interpretare sistematică şi teleologică, prevederile alin. (2) al art. 60 din Legea nr. 333/2003 trebuie interpretate în aceeaşi cheie. Cu alte cuvinte, constatarea contravenţiei nu poate fi valorificată atât timp cât actul care a stat la baza unei atare constatări este suspendat şi nu produce niciun efect, iar anularea licenţei de funcţionare reprezintă un demers derivat constatării contravenţiei prin procesul-verbal indicat supra, astfel încât prevederile alin. (2) al art. 60 din Legea nr. 333/2003 reprezintă doar o transpunere a principiului conform căruia un atare act (derivat) urmează aceeaşi soartă cu cea a celui iniţial.

Efectul suspendării executării procesului-verbal de contravenţie prin formularea plângerii contravenţionale se extinde şi asupra dispoziţiei emise în aplicarea art. 60 din Legea nr. 333/2003, iar extinderea acestui efect este reglementată chiar de prevederile tezei a II-a a alin. (2) al acestui text normativ.

De altfel, chiar şi aplicarea metodei de interpretare gramaticală a prevederilor art. 60 alin. (2) din Legea nr. 333/2003 conduce la aceeaşi concluzie, subiectul paragrafului fiind anularea licenţei de funcţionare, care se dispune în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a procesului-verbal de contravenţie sau a hotărârii judecătoreşti prin care s-a respins plângerea împotriva procesului-verbal de contravenţie şi se şi comunică, în acelaşi termen, oficiului registrului comerţului pe raza teritorială a căruia funcţionează societatea specializată de pază şi protecţie.

Prevederile art. 60 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 333/2003 reglementează doar ipotezele în care se poate dispune măsura anulării licenţei de funcţionare, în timp ce momentul declanşării procedurii de dispunere a anulării/dispunerii anulării şi organul competent în acest sens sunt, alături de obligaţia de comunicare către oficiul registrului comerţului relevant, reglementate prin alin. (2) al art. 60 din acelaşi act normativ.

Or, în cauza pendinte, Dispoziţia directorului Direcţiei de Ordine Publică din cadrul IGP nr. x/26.07.2022 a fost emisă în considerarea constatării săvârşirii contravenţiilor reglementate de art. 58 lit. m) şi lit. k) din Legea nr. 333/2003 prin procesul-verbal seria x nr. x din 28.06.2022 şi prin procesul-verbal nr. x din 04.07.2022 .

Procesul-verbal nr. x a fost contestat prin plângerea ce formează obiectul dosarului nr. x/301/2022 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, cauză a cărei judecare a fost suspendată până la soluţionarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2022 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, la data soluţionării căilor de atac pendinte, nefiind, conform evidenţelor sistemului informatic Ecris, reluată judecata în acest dosar.

Procesul-verbal nr. x a fost contestat prin plângerea ce face obiectul dosarului nr. x/301/2022 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, care a fost conexat la dosarul nr. x/2022, suspendat, după cum s-a arătat în precedent.

Câtă vreme procesele-verbale de contravenţie nu sunt definitive, de acest aspect depinzând anularea licenţei de funcţionare, tocmai această împrejurare atrage nelegalitatea dispoziţiei de anulare a licenţei atacate în cauza pendinte, fiind nefondate criticile recurentului prin care acesta susţine că judecătorul fondului ar fi adăugat condiţiilor reglementate de art. 60 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 333/2003, o condiţie neprevăzută de lege, câtă vreme condiţia se regăseşte în alin. (2) al aceluiaşi art. 60 indicat supra, cele două texte impunându-se a fi interpretate coroborat.

Prevederile alin. (4) al art. 60 din Legea nr. 333/2003, ce dispun că:

"În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a)-d), anularea licenţei se dispune în baza actului de constatare motivat, întocmit de agentul constatator din cadrul inspectoratului judeţean de poliţie sau al Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti, pe raza căreia îşi are sediul societatea sancţionată, şi se comunică Inspectoratului General al Poliţiei Române şi societăţii respective.", în aplicarea cărora au fost adoptate prevederile alin. (2) şi (3) ale art. 37 din Anexa la H.G. nr. 301/2012 privind Norma metodologică de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, ce au următorul conţinut normativ:

"(2) Inspectoratul de poliţie judeţean sau Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, după caz, sesizat/sesizată de săvârşirea uneia dintre faptele care atrag anularea licenţei, în termen de 15 zile de la sesizare, efectuează cercetări şi stabileşte împrejurările comiterii faptei.

(3) Actul de constatare a situaţiei care atrage anularea licenţei, documentele care au stat la baza constatării, originalul licenţei de funcţionare şi raportul unităţii de poliţie privind propunerea de anulare a licenţei se înaintează Inspectoratului General al Poliţiei Române, care se pronunţă în termen de 10 zile de la data sesizării." nu pot genera o concluzie contrară celor indicate în precedent, câtă vreme textele în discuţie vizează etape ale procedurii de anulare a licenţei de funcţionare/acte procedurale emise în aceasta, iar nu momentul la care procedura în sine poate fi demarată.

Pe cale de consecinţă, instanţa de fond a interpretat corect atât prevederile art. 60 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) teza finală din Legea nr. 333/2003, în demersul de soluţionare pe fond a cauzei, cât şi prevederile art. 15, raportate la art. 14 alin. (1) şi art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, în demersul de verificare a îndeplinirii condiţiei cazului bine justificat, în planul soluţionării cererii de suspendare a efectelor Dispoziţiei directorului Direcţiei de Ordine Publică din cadrul IGP nr. x/26.07.2022.

De asemenea, Înalta Curte constată şi o corectă aplicare a aceloraşi prevederi din Legea nr. 554/2004, raportate la art. 2 alin. (1) lit. ş) din acelaşi act normativ, fiind corect verificată îndeplinirea condiţiei pagubei iminente.

Ţinând seama de considerentele de ordin legal şi de situaţia de fapt constatată de instanţa de fond, Înalta Curte apreciază că executarea actului administrativ este de natură a crea pagube care pot avea consecinţe grave în patrimoniul reclamantei, câtă vreme, urmare anulării licenţei de funcţionare, intimata - reclamantă nu mai poate să deruleze activitatea economică conform scopului şi statutului său. Instanţa de recurs nu poate primi critica recurentului în sensul că paguba nu este certă, actuală, exigibilă, atâta timp cât, din înscrisurile probatorii depuse în dosar, rezultă contrariul susţinerilor recurentului.

Faţă de cele arătate în precedent, observând prevederile art. 496 din C. proc. civ. raportate la art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi fiind infirmate motivele de casare invocate de recurenţi, Înalta Curte va respinge recursurile declarate de pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia de Ordine Publică împotriva sentinţei nr. 1600 din 17 octombrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia de Ordine Publică împotriva sentinţei nr. 1600 din 17 octombrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 30 mai 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.