Validity of online work permit filing date and 90-day grace period calculation for foreign workers
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice rejected the appeal filed by the General Inspectorate for Immigration, upholding the lower court's decision to annul the administrative decision denying a work permit and ordering the authority to reanalyze the request. The dispute concerned a civil company's challenge to the rejection of a work permit application for a foreign employee, where the authority argued that the physical submission of the application occurred after the employee entered an illegal stay status, ignoring an earlier online request. The court ruled that the online submission date, which the authority's own portal generated automatically for physical scheduling, must be considered the date of filing for the purposes of the statutory 90-day grace period following the termination of a previous employment relationship, as the employer could not unilaterally control the subsequent physical appointment date. The decisive legal basis included Article 5(1) of Emergency Ordinance No. 25/2014 (which does not restrict applications to physical form only), Article 56(9) of Urgent Government Order No. 194/2002 (establishing the 90-day residence validity period post-termination), and Article 2(i) of Law No. 554/2004 (defining an unjustified administrative act), alongside the principle of procedural equity.
Legislator headnote
AI generatedart. 56 alin. (9) din O.U.G. nr. 194/2002, art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002, art. 56 alin. (9) O.U.G. nr. 194/2002, art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, art. 496 alin. (1) din C. proc. civ, art. 402 C. proc. civ; Validity of online work permit filing date and 90-day grace period calculation for foreign workers: The dispute concerned a civil company's challenge to the rejection of a work permit application for a foreign employee, where the authority argued that the physical submission of the application occurred after the employee entered an illegal stay status, ignoring an earlier online request. The court ruled that the online submission date, which the authority's own portal generated automatically for physical scheduling, must be considered the date of filing for the purposes of the statutory 90-day grace period following the termination of a previous employment relationship, as the employer could not unilaterally control the subsequent physical appointment date. The decisive legal basis included Article 5(1) of Emergency Ordinance No. 25/2014 (which does not restrict applications to physical form only), Article 56(9) of Urgent Government Order No. 194/2002 (establishing the 90-day residence validity period post-termination), and Article 2(i) of Law No. 554/2004 (defining an unjustified administrative act), alongside the principle of procedural equity.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive for the rejection of the appeal as unfounded.
Full text
Şedinţa publică din data de 23 ianuarie 2025
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a la data de 15.09.2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia pentru Imigrări a Municipiului Bucureşti, solicitând: anularea Deciziei de respingere acordare aviz de muncă pentru B. emisă în data de 08.08.2023 cu nr. x/DIMB/S1 ca fiind nelegală; obligarea pârâtului la reanalizarea solicitării de eliberare a avizului de muncă şi să dispună emiterea avizului de muncă pentru numitul B., angajat al societăţii A. S.R.L; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 50 din 15 ianuarie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei plângerii prealabile, ca neîntemeiată.
A admis în parte cererea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia pentru Imigrări a Municipiului Bucureşti, a anulat decizia nr. x/08.08.2023 emisă de pârât.
A obligat pârâtul la reanalizarea cererii de eliberare a avizului de muncă pentru numitul B..
A obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2480 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON şi onorariu avocat în cuantum de 2380 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
3. Recursul exercitat în cauză
Recurentul-pârât Inspectoratul General pentru Imigrari - Directia pentru Imigrari a Municipiului Bucuresti a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 50 din 15 ianuarie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
În cadrul motivării hotărârii atacate prin prezentul recurs, instanţa de fond, în mod eronat, acordă eficienţă juridică unei simple cereri de programare online depusă de către angajator la data de 26.04.2023, cerere care se formulează în prezent la adresa de internet www.x.ro, dar care nu îndeplineşte criteriul înregistrării efective a cererii, aşa cum cer în mod imperativ prevederile art. 28 din O.G. nr. 25/2014.
Instanţa de fond precizează: "În cauză, Curtea constată că societatea reclamantă a depus cerere pentru emiterea avizului de angajare la data de 26.04.2023 online iar la data de 10.07.2023 a depus fizic la sediul Direcţiei pentru Imigrări a Municipiului Bucureşti, aceeaşi cerere...".
Or, contrar susţinerilor instanţei de fond, numărul de înregistrare 749044 din 26.04.2023 reprezintă doar un număr de ordine acordat în mod automat de către adresa de internet www.x.ro pentru solicitările de programare online şi nu reprezintă numere de înregistrare efectivă al unor cereri depuse la ghişeul recurentului.
Aceste numere de ordine se folosesc de către lucrătorii structurii Inspectoratului General pentru Imigrări - Direcţia pentru Imigrări a Municipiului Bucureşti pentru identificarea cererilor online depuse anterior de către solicitanţi, în momentul depunerii efective la ghişeu a cererilor, şi doar la acest moment instituţia recurentă aloca numere de înregistrare efectivă, conform O.G. nr. 25/2014.
În cazul speţei de faţă, numărul de înregistrare oficial al cererii reclamantei este 5203743/10.07.2023 şi în niciun caz 749044 din 26.04.2023.
În opinia recurentului-pârât din eroare, instanţa de fond a acordat valoare juridică unui simplu număr de ordine al unei cereri de programare transmise online iar nu unui număr oficial de înregistrare, asa cum prevede expres O.G. nr. 25/2014 la art. 28 alin. (2).
Recurentul-pârât precizează că în legislaţia specifică regimului străinilor (O.U.G. nr. 194/2002 si O.G. nr. 25/2014) nu se menţionează că eliberarea documentelor necesare străinilor se face cu respectarea principiului "echităţii procedurii administrative", cu ignorarea prevederilor legale incidente, direct aplicabile.
Concluzia instanţei de fond: "Curtea retine că în cauză, societatea angajatoare A. S.R.L. a depus cererea de emitere a avizului de angajare, cu respectarea termenului de 90 zile prevăzut de art. 56 alin. (9) din O.U.G. nr. 194/2002" este eronată, întrucât societatea angajatoare nu a făcut altceva decât să trimită o simplă solicitare de programare online (însoţită de unele documente justificative necesare) şi în niciun caz nu a depus o cerere oficială, conform O.G. nr. 25/2014, însoţită de toate documentele legale, în termenul legal, aspect realizat abia în data de 10.07.2023, ulterior intrării în şedere ilegală a cetăţeanului străin.
În opinia recurentei-pârâte pentru a fi valid argumentul instanţei de fond, conform căruia cele 30 zile s-ar calcula de la data transmiterii online a unei simple cereri de programare, ar trebui, conform regulilor juridice, să fie prevăzut expressis verbis într-un text de lege.
În concluzie, susţine recurentul-pârât că cererile în materia regimului juridic al străinilor, indiferent că este vorba despre prelungirea dreptului de şedere temporară (O.U.G. nr. 194/2002) sau încadrarea în muncă a străinilor în România (O.G. nr. 25/2014) se depun numai personal şi li se acordă număr de înregistrare official, şi aceasta chiar dacă există posibilitatea transmiterii online a cererilor de programare în vederea depunerii fizice.
3. Apărările formulate în cauză
Intimata-reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Prin cererea înregistrată on-line la data de 26.04.2023 sub nr. 749044, intimata-reclamantă A. S.R.L. a solicitat în temeiul art. 4 din O.G. nr. 25/2014, acordarea avizului de angajare pentru cetăţeanul străin B..
În urma acestei înregistrări, a primit programare pentru depunerea în format fizic la Direcţia pentru Imigrări a Municipiului Bucureşti a cererii şi a documentelor în susţinere, la data de 10.07.2023, când a primit numărul de înregistrare 5203743, fiind fixat termenul pentru soluţionare la data de 08.08.2023.
La data de 08.08.2023 a fost emisă decizia (adresa) nr. x prin care s-a comunicat intimatei-reclamante că cererea nr. x/10.07.2023 prin care a solicitat emiterea avizului de angajare pentru cetăţeanul străin B. a fost respinsă, pe motiv că nu au fost respectate dispoziţiile art. 56 alin. (9) din O.U.G. nr. 194/2002, cetăţeanul străin aflându-se în şedere ilegală pe teritoriul Românie la data depunerii cererii în format fizic, respectiv la data de 10.07.2023.
Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit 4 alin. (1) şi alin. (2) din O.G. nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România: (1) Avizul de angajare se eliberează de către Inspectoratul General pentru Imigrări la cererea angajatorului dacă sunt îndeplinite condiţiile generale prevăzute la alin. (2) şi condiţiile speciale prevăzute de prezenta ordonanţă în funcţie de tipul de lucrător. (2) Condiţiile generale pentru eliberarea avizului de angajare sunt următoarele: . . . . . . . . . .f) străinul pe care angajatorul intenţionează să îl încadreze în muncă îndeplineşte condiţiile prevăzute la . . . . . . . . . . . . art. 11 . . . . . . . . . .din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi nu se află în vreunul dintre cazurile de nepermitere a intrării în România prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b) - d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, iar potrivit art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002 (1) Străinii aflaţi temporar în mod legal în România pot rămâne pe teritoriul statului român numai până la data la care încetează dreptul de şedere stabilit prin . . . . . . . . . .permisul de şedere.
Potrivit art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014 (1) În vederea obţinerii avizului de angajare, angajatorul depune la Inspectoratul General pentru Imigrări o cerere însoţită de: . . . . . . . . . .
Potrivit art. 56 alin. (9) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România: Dacă raportul de muncă al străinului încetează înainte de expirarea perioadei pentru care a fost eliberat permisul unic sau Cartea albastră a UE, acestea rămân valabile până la expirarea perioadei pentru care au fost eliberate, dar . . . . . . . . . .nu mai mult de 90 de zile de la data înregistrării încetării raportului de muncă dacă străinul nu beneficiază de indemnizaţie de şomaj.
Înalta Curte reţine că angajatorul poate solicita, prin depunerea unei cereri, Inspectoratului General pentru Imigrări emiterea avizului de angajare în privinţa unui cetăţean străin, care s-a aflat anterior în raporturi de muncă cu un alt angajator, pe perioada valabilităţii permisului de şedere al cărui titular este cetăţeanul străin, respectiv anterior expirării unui termen de 90 de zile de la data înregistrării încetării raportului de muncă.
În cauza de faţă, Înalta Curte constată că raporturile de muncă ale cetăţeanului străin B. cu angajatorul anterior S.C. C. S.R.L. au încetat la data de 01.04.2023, iar la această dată, cetăţeanul străin era titularul permisului de şedere ROU x, valabil până la data de 23.11.2023 .
În aceste condiţii, instanţa de recurs apreciază că societatea intimată avea posibilitatea de a depune la Inspectoratul General de Imigrări cererea pentru emiterea avizului de angajare în privinţa cetăţeanului străin B. până la data de 30.06.2023, dată până la care străinul are dreptul legal de şedere pe teritoriul României, în temeiul permisului de şedere indicat.
În cauză, intimata-reclamantă a depus cererea pentru emiterea avizului de angajare la data de 26.04.2023 online, iar la data de 10.07.2023 a depus fizic, la sediul Direcţia pentru Imigrări a Municipiului Bucureşti, aceeaşi cerere.
Având în vedere că art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014 nu prevede în mod expres că cererea pentru emiterea avizului de angajare se poate depune doar în format fizic, instanţa de control judiciar apreciază că are caracter excesiv conduita administrativă a recurentului-pârât de a nu lua în considerare data depunerii cererii de către angajator, pe portalul x
Mai mult decât atât, Înalta Curte apreciază că pentru asigurarea caracterului echitabil al procedurii administrative, data depunerii online a cererii pentru emiterea avizului de angajare, ar trebui avută în vedere de autoritate pentru stabilirea respectării de către angajator a termenului de 90 de zile prevăzut de art. 56 alin. (9) O.U.G. nr. 194/2002.
Pentru a ajunge la această concluzie, în mod corect instanţa de fond a avut în vedere împrejurarea că angajatorul are doar posibilitatea alegerii datei la care înţelege să depună online cererea pentru emiterea avizului de angajare, în timp ce data pentru depunerea în format fizic a cererii este determinată în mod automat pe portal.
Or, în aceste condiţii, instanţa de recurs reţine că angajatorul nu poate fi sancţionat pentru eventuala depăşire a termenului de 90 de zile prevăzut de art. 56 alin. (9) din O.U.G. nr. 194/2002, prin raportare la data depunerii în format fizic a cererii de emitere a avizului de angajare, având în vedere că această dată nu este aleasă de angajator, ci este generată în mod automat de portalul gestionat de Inspectoratul General pentru Imigrări.
Faţă de aspectele menţionate, instanţa concluzionează că societatea intimată a depus cererea de emitere a avizului de angajare, cu respectarea termenului de 90 de zile prevăzut de art. 56 alin. (9) O.U.G. nr. 194/2002, care a început să curgă la data de 01.04.2023 (data încetării raportului de muncă al cetăţeanului străin cu angajatorul anterior), respectiv online la data de 26.04.2023, astfel încât refuzul exprimat de recurentul-pârât prin decizia (adresa) nr. x/08.08.2023 are caracter nejustificat în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004.
Pentru aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentul-pârât Inspectoratul General pentru Imigrari - Directia pentru Imigrari a Municipiului Bucuresti, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Inspectoratul General pentru Imigrari - Directia pentru Imigrari a Municipiului Bucuresti împotriva sentinţei civile nr. 50 din 15 ianuarie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 23 ianuarie 2025.