Collaborator status under OUG 24/2008: requirement that denunciations target anti-regime activities and restrict fundamental rights

Şedinţa publică din data de 28 mai 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la 05.04.2022, sub dosar nr. x/2022, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se aprecieze asupra calităţii de colaborator al Securităţii, în ceea ce îl priveşte pe pârât.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 365 din 27 februarie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia tardivităţii, invocată prin întâmpinare, ca neîntemeiată; a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A., ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului, recurentul-reclamant a susţinut că prima instanţă a pronunţat o sentinţa recurată cu interpretarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Contrar opticii primei instanţe, observăm că interpretarea teleologică a prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, duce la concluzia că legiuitorul a urmărit să atribuie calitatea de colaborator al Securităţii, persoanelor care, prin denunţurile lor, nu au menajat interesele celor denunţaţi, deşi puteau, şi, mai mult, desconsiderarea acestor interese nu este compatibilă cu principiile moralei publice. Astfel, delimitând sfera atitudinilor potrivnice regimului comunist, legiuitorul a urmărit ca, pe de o parte, să excludă denunţurile care, de obicei, rămâneau fără urmări asupra celui denunţat, şi, pe de altă parte, să excludă şi denunţurile care ar fi putut avea urmări, dar care sunt compatibile cu principiile moralei publice într-o societate democratică.

Notele informative furnizate de către intimatul-pârât, coroborate cu angajamentul olograf demonstrează îndeplinirea condiţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări, privind constatarea calităţii intimatului-pârât de colaborator al Securităţii.

Contrar celor reţinute prin sentinţa recurată, şi a doua condiţie legală prevăzută de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 este îndeplinită deoarece, nu se poate reţine că furnizarea unor informaţii de asemenea natură nu a fost făcută conştient, având reprezentarea clară a faptului că relatări precum cele prezentate în cauză nu rămâneau fără urmări.

Nesocotind interesele celor denunţaţi, pârâtul a vizat îngrădirea drepturilor privind viaţa privată, atât timp cât a acceptat că persoanele denunţate puteau să facă obiectul unor investigaţii suplimentare ale Securităţii, ca rezultat al denunţurilor sale.

Este îndeplinită şi cerinţa care se referă la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale - şi nu neapărat încălcarea propriu-zisă a acestor drepturi- în sensul că intimatul ar fi trebuit să conştientizeze posibilele urmări ale informaţiilor furnizate. Este exclus ca pârâtul să nu fi realizat faptul că, odată ce furniza astfel de informaţii, asupra persoanelor la care se referea în denunţurile sale urma, de obicei, să se desfăşoare o acţiune de investigare din partea Securităţii, ori o înăsprire a formelor de supraveghere, dacă persoanele în cauză erau deja urmărite. Aceste investigaţii suplimentare presupuneau cel puţin încălcarea dreptului la viată privată (prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice şi de art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului), prin căutarea şi obţinerea de noi informaţii despre cei urmăriţi, fără acordul lor.

În acest sens, recurentul a făcut referire la Decizia nr. 1780 din 24.03.2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a reţinut că "pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii este suficient, în accepţiunea legii, ca denunţul să creeze numai o stare de pericol pentru cel denunţat".

În speţă, îngrădirea dreptului la viaţă privată s-a produs în momentul în care informaţiile referitoare la preocupările şi opiniile unei persoane potrivnice regimului comunist erau .aduse la cunoştinţa fostei Securităţi, indiferent dacă pârâtul a avut per ansamblu o atitudine mai mult sau mai puţin cooperantă, precum şi indiferent dacă ofiţerii de legătură din cadrul acesteia foloseau sau nu respectivele informaţii şi indiferent de efectele concrete ale acestor informaţii asupra celor denunţaţi.

În concluzie, contrar celor reţinute de prima instanţă în motivarea sentinţei recurate, este suficientă condiţia vizării încălcării, iar nu dovedirea încălcării propriu-zise a drepturilor respective, deoarece legea accesului la propriul dosar şi deconspirarea fostei securităţi pune accent strici pe devoalarea profilului moral al denunţătorului, iar nu pe repararea prejudiciilor suferite de victimele denunţurilor.

De asemenea, niciunul dintre înscrisurile aflate la dosar nu demonstrează existenţa unor presiuni exercitate pentru furnizarea notelor informative.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.

Cu privire la informaţiile acuzate de partea reclamantă prin cererea de chemare în judecată, nu rezultă că acestea au vizat activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi nici îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale vreuneia dintre persoanele menţionate în note, chiar dacă au fost identificate câteva note informative furnizate de pârât în perioada 1985-1988 cu privire la persoane urmărite.

Astfel, din materialul probator administrat, care relevă redactarea şi semnarea olografa de către pârât a unor note informative, nu reiese că informaţiile furnizate ar fi fost potrivnice regimului, niciuna dintre notele furnizate de pârât nu conţine vreo informaţie în sensul celor solicitate de subofiţerul de securitate şi nici nemulţumiri ale persoanei urmărite referitor la regimul totalitar ori la conducerea de partid, neputând fi identificată vreo denunţare a unor activităţi sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi nici o îngrădire a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Suplimentar, se constată că îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale vizată de O.U.G. nr. 24/2008 implică identificarea unor persoane cărora să li se fi adus atingere în urma delaţiunilor părţii pârâte, ceea ce în cauză nu a rezultat, căci CNSAS nu a demonstrat adoptarea vreunei măsuri de către Securitate ca urmare a notelor informative întocmite de pârât.

Ulterior, intimatul-pârât a formulat concluzii scrise, iar recurentul-reclamant a depus note scrise.

5. Aspecte procesuale

Excepţiile tardivităţii şi nulităţii recursului au fost respinse de către instanţă la termenul de judecată din 28.05.2024, astfel cum rezultă din practicaua prezentei decizii.

II. Decizia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul formulat de reclamant este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Prin cererea introductivă, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat instanţei constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în persoana pârâtului A., în raport de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.

Instanţa de primă jurisdicţie, constatând că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, a respins acţiunea reclamantului ca neîntemeiată, reţinând în esenţă că informaţiile furnizate de către pârât nu prezintă niciun element de legătură cu vreo activitate desfăşurată împotriva regimului comunist sau a doctrinei de partid de la acel moment.

Instanţa de control judiciar constată că soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate, criticile formulate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea sentinţei atacate.

Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, prin colaborator al Securităţii se înţelege "persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.(…)"

Potrivit acestor dispoziţii, prima condiţie ce trebuie îndeplinită pentru a se constata că o persoană a avut calitatea de colaborator al Securităţii este aceea ca persoana să fi furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii; a doua condiţie vizează calitatea informaţiei furnizate, în sensul denunţării de activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist; a treia condiţie se referă la efectele furnizării informaţiilor, în sensul că acestea au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Astfel, nu orice informaţie sau declaraţie se încadrează în prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) din actul normativ menţionat.

În prezenta cauză, este de necontestat că intimatul-pârât a semnat Angajamentul olograf din 04.01.1985, preluând numele conspirativ "B.", recrutat de Securitate pe linia problemei "Culte - Secte" pentru încadrarea informativă a membrilor cultului "Adventişti de Ziua a Şaptea" din care făcea parte.

În concret, reţine Înalta Curte că cele opt note informative scrise olograf de către pârât şi redate punctual în cuprinsul hotărârii instanţei de fond, cuprind menţiuni precum "nu a făcut afirmaţii duşmănoase la adresa partidului şi statului nostru", "la noi în ţară, se trăieşte mult mai bine ca în trecut", "avem condiţii foarte bune de viaţă. Şi acest lucru se datorează conducerii pe care noi o avem", "este mulţumit de modul de viaţă din prezent".

În deplin acord cu instanţa de fond, Înalta Curte constată, faţă de conţinutul acestor note informative olografe date de intimatul-pârât, că nu sunt îndeplinite condiţiile care vizează calitatea şi efectele informaţiilor furnizate, respectiv nu s-au denunţat activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, nefiind îngrădite drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

Se indică de către recurent o decizie a ICCJ prin care se reţine că denunţul este suficient să creeze o stare de pericol. Or, pe lângă faptul că practica judiciară nu constituie izvor de drept, în speţa de faţă nu s-a putut aprecia că aspectele relevate în notele informative ar constitui denunţuri, cu atât mai mult nu erau apte să creeze o stare de pericol, astfel încât, decizia menţionată nu prezintă relevanţa pe care doreşte să i-o acorde recurentul-reclamant, prin aceasta fiind sancţionate aspecte circumstanţiale specifice cauzei respective, fără a putea fi aplicabilă speţei de faţă.

Faţă de toate aceste aspecte, Înalta Curte reţine că în cauză nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prima instanţă interpretând şi aplicând corect dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei nr. 365 din 27 februarie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 28 mai 2024.