Collaborator status upheld: appeal deemed unfounded, limitation argument rejected as non-binding administrative guideline

Şedinţa publică din data de 28 mai 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 03.03.2023, sub nr. x/2023, reclamantul Consiliul Naţional Pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat să se dispună constatarea existenţei calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârât.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 951 din 7 iunie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia tardivităţii acţiunii, ca fiind neîntemeiată; a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A. şi a constatat calitatea de colaborator al Securităţii a pârâtului A..

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată.

Cu privire la tardivitatea formulării cererii de chemare în judecată de către CNSAS, a arătat că a întemeiat această excepţie pe dispoziţiile art. 37 alin. (1) din Hotărârea nr. 2/2008 privind adoptarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a CNSAS.

În cauză, Nota de Constatare nr. x/14.07.2022 însoţittă de avizul Direcţiei Juridice nr. 193/06.12.2022 a fost aprobată de către Colegiul CNSAS la data de 18.01.2023 conform procesului-verbal nr. x al Şedinţei din data de 18.01.2023, astfel ca CNSAS a emis Hotărârea nr. 31/19.01.2023.

Acţiunea în constatare formulată de către CNSAS are nr. de înregistrare de ieşire din instituţie Reg. 327/23 din data de 02.03.2023, astfel că CNSAS a introdus acţiunea la data de 03.03.2023, aşa cum rezultă de pe portalul instanţei de judecată.

Analizând aceste date se poate constata că a fost depăşit termenul de 30 de zile prevăzut de pe art. 37 alin. (1) din Hotărârea nr. 2/2008 privind adoptarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a CNSAS, având în vedere că motivarea în drept a declanşării procedurii de verificare este art. 3 lit. g), din O.U.G. nr. 24/2008 ori în acest caz termenul de 30 de zile prevăzut de art. 37 alin. (1) din Hotărârea nr. 2/2008 este obligatoriu.

Conform textelor legale în materie, consideră că în cauza de faţă sunt incidente dispoziţiile prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008 care este o lege specială în materia deconspirării persoanelor care au făcut poliţie politică. Însă, problema esenţială pentru dezlegarea excepţiei tardivităţii este că acest act normativ nu prevede vreun termen în care acţiunile în constatare pot fi introduse la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

În schimb, Hotărârea nr. 2/2008 privind Regulamentul de organizare şi funcţionare a CNSAS (pe mai departe, Regulamentul CNSAS) prevede un astfel de termen, stabilind, în mod imperativ la art. 37 alin. (1) faptul că " . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .acţiunea în constatare a calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia se introduce la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 30 de zile lucrătoare de la data adoptării notei de constatare".

În aceste condiţii, interpretarea coroborată a celor două acte normative trebuie să conducă la concluzia că CNSAS trebuia să respecte toate condiţiile prevăzute de acestea pentru formularea acţiunii împotriva pârâtului, neavând discreţia de a înlătura prevederile Regulamentului CNSAS. In lipsa unui obiect comun de reglementare, anume termen pentru formularea acţiunii de faţă, nu se pune problema prevalentei vreunui act normativ asupra celuilalt.

Faptul că O.U.G. nr. 24/2008 tace sub aspectul impunerii vreunui termen nu echivalează cu vreo derogare de la prevederile Regulamentului CNSAS, fiind ştiut că derogările nu pot fi decât exprese, nu şi tacite, consideră că o concluzie contrară ar însemna invalidarea efectelor juridice ale prevederilor Regulamentului CNSAS, ceea ce nu este permis.

Cu privire la netemeinicia acţiunii formulate de către CNSAS, a solicitat să se ţină cont de condiţiile impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 şi de faptul că acestea nu sunt îndeplinite în cazul pârâtului.

Referitor la prima condiţie impusă de textul de lege, a arătat că semnarea unui Angajament şi primirea unui nume conspirativ nu este suficientă pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii, în lipsa îndeplinirii cumulative a tuturor condiţiilor impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

În calitate de pârât nu contestă faptul că a semnat un angajament de colaborare cu fosta Securitate şi nici că a furnizat informaţii acestei structuri, dar la dosarul cauzei nu se afla note informative olografe, ci doar Rapoarte, Rapoarte informative, Nota de analiză, Nota raport, Raport de investigaţie, toate aceste documente fiind întocmite şi semnate de ofiţerul de securitate.

Referitor la cea de-a doua condiţie impusă de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pârâtul consideră că nu este îndeplinită în cauză, întrucât nu rezultă că pârâtul a furnizat informaţii despre persoanele nominalizate de ofiţerul de securitate în documentele întocmite.

Cu referire la cea de-a treia condiţie impusă de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, consideră că aceasta are un vădit conţinut neclar şi imprecis, întrucât noţiunea de "drepturi şi libertăţi fundamentale" are o arie de acoperire mult prea mare şi poate conduce la aprecieri subiective şi la atribuirea calităţii de colaborator al Securităţii unor persoane care, în realitate, să nu fi îndeplinit această ultimă condiţie legală.

Astfel cum rezultă din textul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru ca o persoană să fie considerată colaborator al Securităţii, este necesar ca informaţiile furnizate să fi vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Altfel spus, prin furnizarea acestor informaţii, cel care le oferea trebuia să aibă reprezentarea faptică a îngrădirii drepturilor şi libertăţilor persoanei care ar fi fost vizată de acele informaţii.

Concluzionând, a arătat faptul că susţinerile CNSAS nu au fost dovedite, singura probă adusă în sensul că pârâtul ar fi colaborat cu Securitatea fiind angajamentul şi nicio notă informativă cu semnătura conspirativă, astfel că nu sunt îndeplinite şi celelalte condiţii impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv prin informaţiile furnizate să se denunţe activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică. În mod corect instanţa de fond a respins excepţia tardivităţii acţiunii, iar pe fond, a admis acţiunea şi a constatat calitatea de colaborator al Securităţii a pârâtului A., reţinând ca fiind întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.

II. Decizia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul formulat de pârât este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

În ceea ce priveşte critica recurentului ce vizează tardivitatea acţiunii promovate de CNSAS, Înalta Curte o va respinge, ca nefondată, constatând că instanţa de fond a făcut o corectă interpretare în cauză a dispoziţiilor O.U.G. nr. 24/2008, coroborate cu cele ale Regulamentului de organizare şi funcţionare a CNSAS, aprobat prin Hotărârea nr. 2/2008.

O.U.G. nr. 24/2008 nu cuprinde vreo prevedere legală care să impună formularea acţiunii într-un anumit termen de la data aprobării Notei de constatare.

Pe de altă parte, Regulamentul CNSAS este un act administrativ normativ care, care, faţă de calitatea sa de act dat în aplicarea legii, nu poate adăuga la lege prin instituirea de termene de decadere care nu sunt prevazute în cadrul său şi nu poate deroga de la legea în temeiul căreia a fost emis.

Astfel fiind, chiar dacă prin regulament s-a prevăzut un termen de 30 de zile pentru introducerea acţiunii, acesta nu poate avea decât natura unui termen administrativ de recomandare, în raport de care autoritatea să îşi adapteze conduita, nefiind stipulată nicio sancţiune pentru nerespectarea sa.

Cele doua intervale de timp de 15 zile şi de 30 de zile la care se face referire nu sunt termene imperative a căror nerespectare atrage sancţiunea decaderii din dreptul de a mai face un act de procedură, deoarece nu se prevede nicăieri în cuprinsul Regulamentului instituirea sancţiunii decăderii.

Termenele stabilite prin Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii aprobat prin Hotărârea nr. 2/2008 a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii au ca rol organizarea activităţii diferitelor structuri componente ale Consiliului, pentru buna desfăşurare a activităţii, fără a fi prevăzută natura juridică şi nici vreo sancţiune, în cazul nerespectării acestora.

Aşadar, în acord cu instanţa de fond şi Înalta Curte reţine că termenul stabilit de art. 37 din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii nu are natura juridică a unui termen de prescripţie sau de decădere pentru introducerea unei acţiuni în contencios administrativ, ci este un termen de recomandare care are rolul să organizeze activitatea la nivel intern în cadrul CNSAS, motiv pentru care criticile recurentului privind tardivitatea introducerii acţiunii de către CNSAS, nu pot fi primite.

Nu în ultimul rând, trebuie reţinut şi faptul că termenul de 30 de zile se referă la zile lucrătoare, iar nu calendaristice (fără socotirea sâmbetelor, a duminicilor şi a sărbătorilor legale). Or, raportat la data aprobării Notei de constatare - 19.01.2023 şi data înregistrării acţiunii în constatare la Curtea de Apel Bucureşti - 3.03.2023, termenul de 30 zile calculat pe "zile lucrătoare", a fost respectat.

În ceea ce priveşte însă criticile ce vizează fondul acţiunii, Înalta Curte reţine că prin cererea introductivă, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat instanţei constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în persoana pârâtului A., în raport de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.

Reţinând ca fiind întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, instanţa de fond a admis acţiunea formulată de reclamant şi a constatat calitatea de colaborator al Securităţii a pârâtului A., după ce, în realabil, a respins excepţia tardivităţii acţiunii, invocată de către pârât.

Instanţa de control judiciar constată că soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate, criticile formulate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea sentinţei atacate.

Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, prin colaborator al Securităţii se înţelege "persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.(…)"

Potrivit acestor dispoziţii, prima condiţie ce trebuie îndeplinită pentru a se constata că o persoană a avut calitatea de colaborator al Securităţii este aceea ca persoana să fi furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii; a doua condiţie vizează calitatea informaţiei furnizate, în sensul denunţării de activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist; a treia condiţie se referă la efectele furnizării informaţiilor, în sensul că acestea au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În prezenta cauză, este de necontestat că recurentul-pârât a semnat olograf două angajamente, datate 28.11.1980, respectiv 26.06.1986, preluând numele conspirativ "B.", recrutat de Securitate pentru a rezolva sarcini de investigaţii în zona cartierului Artralis (Perioada: 1980-1986), respectiv pentru a încadra informativ unele obiective din spaţiul RFG şi Austria, precum şi legăturile acestora (Perioada: 1986-1989).

Totodată, reţine instanţa de control judiciar că intimatul-reclamant a prezentat în probaţiune înscrisuri care atestă transmiterea de informaţii către Securitate, în acest sens fiind reţinute Notă-raport, datată 24.11.1986 şi Raport informativ, datat 15.12.1987.

Constată Înalta Curte, fără a relua conţinutul acestor înscrisuri, că notele cuprind relatări despre cetăţeni determinaţi, cu privire la activităţi şi atitudini interzise şi considerate potrivnice regimului totalitar comunist, respectiv intenţia de fugi din ţară, legătura cu străinătatea.

În deplin acord cu instanţa de fond, Înalta Curte constată, faţă de conţinutul materialelor informative prezentate de recurentul-reclamant, în cauză sunt îndeplinite condiţiile care vizează calitatea şi efectele informaţiilor furnizate, respectiv s-au denunţat activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, fiind îngrădite drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

În ceea ce priveşte Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 672/2012, invocată de recurentul-pârât, Înalta Curte constată că prin aceasta, Curtea Constituţională a admis, în parte, excepţia de neconstituţionalitate invocată în dosarele nr. x/2011 şi nr. y/2011 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi a constatat că sintagmele "indiferent sub ce formă" şi "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii", din cuprinsul art. 2 lit. b) teza I din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, sunt neconstituţionale.

Curtea Constituţională a avut în vedere două aspecte, şi anume: pe de o parte, faptul că relatările verbale consemnate de lucrătorii Securităţii nu pot fi administrate şi apreciate, individual, ca probe unice, ci se impun a fi coroborate cu date sau informaţii provenite din alte documente sau rezultate din administrarea altui mijloc de probă, iar pe de altă parte sintagmele respective au fost constatate ca fiind neconstituţionale în măsura în care s-ar încălca principiul egalităţii armelor în ceea ce priveşte administrarea probatoriilor, respectiv în ipoteza în care partea interesată a avut sau nu posibilitatea efectivă de a contesta autenticitatea probelor şi de a propune dovezi contrarii.

Cu alte cuvinte, Curtea Constituţională a avut în vedere ca interpretarea sintagmelor "indiferent sub ce formă" şi "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii" să nu aducă atingere dreptului la un proces echitabil, reglementat de art. 21 alin. (3) din Constituţie, şi dreptului la apărare prevăzut de art. 24 din Constituţie, respectiv să nu se creeze posibilitatea ca instanţa judecătorească, în absenţa obiectivă a altor probe legale, verosimile, pertinente şi concludente, să soluţioneze acţiunea în constatare exclusiv pe baza relatărilor verbale consemnate de lucrătorii Securităţii.

Or, în speţă, nu sunt incidente dispoziţiile Deciziei nr. 672 din 26 iunie 2012 a Curţii Constituţionale, în condiţiile în care recurentul-pârât a avut posibilitatea să formuleze apărări cu privire la aspectele ce se reţin sarcina sa, iar pe de altă parte, prima instanţă nu a avut în vedere la analiza calităţii de colaborator al Securităţii doar rapoartele şi notele de analiză consemnate de către lucrătorii Securităţii cu privire la persoana şi activitatea recurentului-pârât, ci s-a raportat, aşa cum reiese cu claritate din considerentele hotărârii recurate, la Angajamentele semnate olograf şi la alte documente din dosar, precum note-raport din care rezultă faptul că pârâtul a furnizat informaţii Securităţii.

În ceea ce priveşte celelalte două condiţii din ipoteza normei legale, Înalta Curte constată, în deplin acord cu judecătorul fondului, că şi acestea sunt îndeplinite, respectiv prin informaţiile furnizate Securităţii de către recurentul-pârât s-au denunţat activităţi şi atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, apte să îngrădească drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.

Astfel, informaţiile furnizate de recurentul-pârât serveau scopului notoriu al Securităţii de a monitoriza cu atenţie orice legătură pe care cetăţenii români o aveau cu persoane din străinătate, încercând să descurajeze şi să limiteze aceste relaţii, precum şi să prevină o eventuală emigrare a acestora. Orice informaţie, bun sau persoană provenită din străinătate era privit ca o vulnerabilitate pentru orânduirea comunistă şi ca o ameninţare la adresa ordinii de stat, fiind atent supravegheată şi descurajată.

Prin furnizarea acestor informaţii, recurentul-pârât a conştientizat că asupra persoanelor la care s-a referit în delaţiunea sa se pot lua măsuri de urmărire şi verificare prin care se încalcă drepturi fundamentale ale omului şi a acceptat această consecinţă. Aşadar, au fost încălcate, din considerente exclusiv politice, dreptul la viaţa privată, dreptul de a purta o corespondenţă liberă şi dreptul la circulaţie, consacrate de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice şi de art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

În raport de toate aceste considerente, Înalta Curte reţine că activitatea desfăşurată de recurentul-pârât în calitate de informator al organelor de Securitate se circumscrie ipotezei prevăzute de art. art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, motiv pentru care în mod corect instanţa de fond a admis acţiunea reclamantului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva sentinţei civile nr. 951 din 7 iunie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 28 mai 2024.