Jurisdiction of the National Council for Combating Discrimination to sanction discriminatory application of normative acts regarding medical fitness in public sector recruitment

Şedinţa publică din data de 27 mai 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 16.02.2024, sub nr. x/2024, reclamantul Ministerul Afacerilor Interne, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi A., a solicitat anularea Hotărârii nr. 338 din 19 iulie 2023 emisă de Colegiul director al C.N.C.D. în dosarul nr. x/2022.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1110/2024 din 21 iunie 2024 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a decis următoarele:

Admite cererea formulată de reclamantul Ministerul Afacerilor Interne, având sediul în Bucureşti, Piaţa Revoluţiei, nr. 1A, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, având sediul în Bucureşti, Piaţa Valter Mărăcineanu, nr. 1-3, şi A., având reşedinţa în Cluj Napoca, Judeţ Cluj.

Anulează Hotărârea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării nr. 338/19.07.2023.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs pârâţii A. şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, invocând motivul de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta pârâtă A. critică sentinţa recurată sub aspectul faptului că prima instanţă a interpretat în mod greţit normele de drept material care vizează competenţele CNCD întrucât recurenta a solicitat constatarea situaţiei de discriminare la care a fost supusă de intimta MAI-IGPR cu ocazia candidaturii sale la o funcţie vacantă din cadrul MAI-IGPR, iar nu verificarea legalităţii ordinului Mai nr. 55-107-2587/C- 10537-210-496-831 şi a baremelor medicale.

Recurentul pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării critică sentinţa recurată sub aspectul faptului că prima instanţă în mod eronat, a reţinut faptul că "Chiar dacă această Decizie a Curţii Constituţionale (n.a. Decizia nr. 997/2008) se referă numai la actele normative cu putere de lege, Curtea reţine că sunt aplicabile şi în prezentul litigiu, considerentele care au stat la baza adoptării acesteia vizează respectarea principiului constituţional al separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, acesta impunăndu-se a fi respectat şi în prezentul litigiu având ca obiect anularea Hotărârii nr. 338/19.07.2023, prin care Consiliul a constatat caracterul discriminatoriu al unor dispoziţii dintr-un act administrativ cu caracter normativ şi, implicit caracterul nelegal al acestora, deşi această prerogativă revine numai instanţelor judecătoreşti, cu respectarea art. 126 din Constituţia României". Este evident faptul că instanţa constituţională a avut în vedere ipoteza în care, cu ocazia exercitării atribuţiilor sale, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării ar anula total sau parţial acte normative sau le-ar substitui cu dispoziţii cuprinse în alte acte normative.

Insă, din niciuna dintre concluziile Curţii Constituţionale nu rezultă imposibilitatea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării de a examina o situaţie de discriminare cu care a fost sesizat, în sensul constatării existenţei sau inexistenţei sale.

De asemenea, din niciun considerent al Deciziei nr. 997/2008 nu rezultă că autorităţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării i-ar fi fost înlăturate atribuţiile de a constata existenţa unor discriminări care îşi au sorgintea în acte normative şi de a formula recomandări sau de a sesiza autorităţile competente în vederea asanării respectivelor prevederi.

A accepta raţionamentul judecătorului fondului în prezenta cauză dedusă judecăţii, înseamnă a ajunge la concluzia că nici Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi, implicit, nici instanţele de judecată, nu ar mai putea constata existenţa discriminării care provine din aplicarea unor acte normative, sub cuvânt că interferează cu puterea legislativă, ceea ce, în mod evident, nu poate fi acceptat pentru că s-ar încălca mai multe principii, între care principiul constituţional al liberului acces la justiţie.

Numai în situaţia în care prin sesizarea adresată Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, s-ar fi solicitat anularea Ordinului comun nr. M55-107-2587/C-10357-210-496-831 sau înlocuirea acestuia cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, s-ar fi pus problema incidenţei Deciziei Curţii Constituţionale nr. 997/2008, astfel cum subliniază judecătorul fondului.

Astfel, prin sesizarea formulată, petenta A. nu a criticat efectiv conţinutul Ordinului comun, ci fapta Ministerului Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliţiei Române de a refuza participarea la concursul pentru ocuparea funcţiei de ofiţer Birou Achiziţii pe motivul "inapt medical - boală cronică necontagioasă - astm bronşic", apreciind astfel că este discriminată în raport cu ceilalţi candidaţi la accederea în structurile M.A.I. care nu au fost refuzaţi pe motivul "inapt medical", revenind astfel, Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării să analizele dac^ acest refuz constituie un tratament discriminatoriu sau nu.

Din nicio dispoziţie a Hotărârii nr. 338/19.07.2023 nu rezultă că Colegiul director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării ar fi cenzurat legalitatea Ordinului comun în cauză, limitându-se, potrivit competenţelor acordate de lege, doar la a investiga, constata şi sancţiona fapta de discriminare, astfel cum, în mod absolut eronat, justifică judecătorul fondului în considerentele sentinţei civile nr. 1110/21.06.2024, concluzionează recurentul.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei, intimatul-reclamant Ministerul Afacerilor Interne a invocat excepţia nulităţii recursului, iar, pe fond, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie supra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile declarate de pârâţii A. şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării este fondate, pentru următoarele considerente:

Prealabil, Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-reclamant Ministerul Afacerilor Interne reţinând că argumentele expuse în cadrul cererii de recurs se circumscriu dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Totodată, având în vedere similitudinea criticilor formulate de recurenţi pe fondul cererii, şi circumscrise cazului de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va proceda la o analiză grupată a contestaţiilor în anulare, urmând a răspunde prin argumente comune.

Înalta Curte reţine că prin petiţia nr. 6612/22.09.2021 recurenta pârâtă A. a solicitat pârâtului CNCD să constate că a fost discriminată pe criteriul "boală cronică necontagioasă", respectiv astm bronşic de către MAI - Inspectoratul General de Poliţie, prin respingerea la concursul de admitere organizat pentru ocuparea postului de ofiţer Biroul Achiziţii, în baza Ordinului MAI, MAPN,MJ SRI, SIE, STS,SPP nr. M55-107-2587/C-10357-210-496-831 din 30 aprilie 2014.

În fapt, petenta a susţinut că cu ocazia depunerii candidaturii sale pentru ocuparea postului vacant de ofiţer achiziţii în cadrul MAI-IGPR a fost declarată "inapt medical", în urma efectuării analizelor în cadrul procesului de admitere fiind diagnosticată cu astm bronşic.

Prin hotărârea nr. 338 pronunţată în data de 19.07.2023 în temeiul art. 20 alin. (2) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare pârâtul CNCD a respins excepţia necompetenţei materiale a CNCD în raport de obiectul petiţiei şi a constatat incidenţa prevederilor art. 2 alin. (1) şi art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 137/2000 şi a aplicat sancţiunea amenzii faţă de MAI.

Prin cererea formulată şi care a făcut obiectul dosarul de faţă, reclamantul Ministerul Afacerilor Interne, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi A. a solicitat anularea Hotărârii Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării nr. 338/19.07.2023.

Prin sentinţa recurată s-a admis cererea şi s-a anulat hotărârea CNCD. Instanţa de fond a reţinut că caracterul nelegal al Hotărârii nr. 338/19.07.2023, întrucât aceasta a fost emisă cu depăşirea competenţei materiale a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, astfel cum este prevăzută de art. 19 şi art. 20 din O.G. nr. 137/2000.

Înalta Curte constată că recursurile pârâţilor sunt fondate, soluţia curţii de apel reflectând interpretarea greşită a normelor de drept material care reglementează în materia prevenirii şi sancţionării tuturor formelor de discriminare.

Conform art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, "prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice".

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (4) din acelaşi act normativ, "orice comportament activ ori pasiv care, prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate faţă de alte persoane, grupuri de persoane sau comunităţi atrage răspunderea contravenţională conform prezentei ordonanţe, dacă nu intră sub incidenţa legii penale".

Prin raportare la aceste prevederi legale, Înalta Curte reţine că o faptă poate fi calificată ca fiind faptă de discriminare dacă îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii: existenţa unui tratament diferenţiat manifestat prin deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă (existenţa unor persoane sau situaţii aflate în poziţii comparabile); existenţa unui criteriu de discriminare dintre cele enumerate exemplificativ la art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000; tratamentul diferenţiat să aibă drept scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a unui drept recunoscut de lege; tratamentul diferenţiat să nu fie justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele utilizate în vederea atingerii acestui scop să nu fie adecvate şi necesare.

Pe de altă parte, potrivit art. 18 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, "Consiliul este responsabil cu aplicarea şi controlul respectării prevederilor prezentei legi în domeniul său de activitate, precum şi în ceea ce priveşte armonizarea dispoziţiilor din cuprinsul actelor normative sau administrative care contravin principiului nediscriminării".

Conform art. 19 alin. (1) din acelaşi act normativ, "în vederea combaterii faptelor de discriminare, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării îşi exercită atribuţiile în următoarele domenii: a) prevenirea faptelor de discriminare; b) medierea faptelor de discriminare; c) investigarea, constatarea şi sancţionarea faptelor de discriminare; d) monitorizarea cazurilor de discriminare; e) acordarea de asistenţă de specialitate victimelor discriminării".

În raport cu toate aceste dispoziţii legale, Înalta Curtea constată că aspectul sesizat prin petiţia recurentei a fost constatarea faptului că a fost discriminată pe criteriul "boală cronică necontagioasă", respectiv astm bronşic de către MAI - Inspectoratul General de Poliţie, prin respingerea la concursul de admitere organizat pentru ocuparea postului de ofiţer Biroul Achiziţii, în baza Ordinului MAI, MAPN,MJ SRI, SIE, STS,SPP nr. M55-107-2587/C-10357-210-496-831 din 30 aprilie 2014

Înalta Curtea consideră că discriminarea poate să rezulte şi din modul de aplicare a legii de către o autoritate publică, ceea ce este diferit de o discriminare rezultând din lege, care, indubitabil, nu este de competenţa CNCD, astfel cum s-a stabilit prin jurisprudenţa Curţii Constituţionale (a se vedea cu titlu de exemplu, Decizia nr. 997/7.10.2008 a Curţii Constituţionale).

În concluzie, având în vedere că reclamanta a invocat situaţii de discriminare prin petiţia formulată, pârâtul CNCD este competent să soluţioneze în fond solicitarea reclamantei, să stabilească dacă susţinerile sunt probate şi dacă îndeplinesc cerinţele legale pentru a se constata existenţa unei fapte de discriminare în sensul O.G. nr. 137/2000.

Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, constatând că sentinţa primei instanţe este nelegală, fiind pronunţată cu încălcarea normelor legale aplicabile, de natură a atrage incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (2) din acelaşi cod, raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 544/2004, va admite recursul declarat de pârâţi, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de recurentul pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Admite recursul declarat de pârâta A. şi recursul declarat de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării împotriva sentinţei civile nr. 1110/2024 din 21 iunie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 27 mai 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.