Requirement of national Level 3 permit versus direct recognition of European medical physics certification for exercising regulated profession

Şedinţa publică din data de 23 mai 2024

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/16.12.2021, reclamantul A. a chemat în judecată pârâţii Ministerul Sănătăţii, Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare şi Guvernul României, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună echivalarea (recunoaşterea) titlului oficial de calificare în profesia de "Expert în Fizică Medicală" dobândit de prin "Certificatul European de Atestare Expert în Fizică Medicală" (EACMPE) în domeniul "Radio-Oncologie" obţinut în urma promovării examenului european din data de 9.10.2019 organizat de Federaţia Europeană a Organizaţiilor pentru Fizică Medicală (EFOMP), obligarea pârâţilor Ministerul Sănătăţii şi CNCAN la repararea pagubei ce i-a fost creată prin refuzul nejustificat de a-i echivala (recunoaşte) titlul de calificare în profesia de Expert în Fizică Medicală dobândit prin "Certificatul European de Atestare Expert în Fizică Medicală pentru desfăşurarea de activităţi autorizate de fizică medicală ca parte a serviciilor publice conexe actului medical în specialitatea de fizică medicală a sistemului sanitar clinic şi paraclinic. A solicitat reclamantul şi obligarea pârâţilor Ministerul Sănătăţii şi CNCAN la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauză.

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Iaşi la data de 28.04.2022, petenta Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare a solicitat completarea dispozitivului sentinţei civile nr. 30 din data de 14.03.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, în sensul acordării cheltuielilor de judecată, reprezentând deplasarea consilierului juridic şi serviciile de cazare în cuantum de 866,54 RON, potrivit facturilor.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 30/2022 din 14 martie 2022, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului Ministerul Sănătăţii şi excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului Guvernul României şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu aceşti pârâţi, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.

A respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare.

Prin sentinţa civilă nr. 68/2022 din 23 mai 2022. Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de completare hotărâre formulată de pârâta Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare şi a dispus completarea sentinţei nr. 30/14.03.2022 a Curţii de Apel Iaşi după cum urmează: Obligă reclamantul A. la plata către pârâta Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare a sumei de 866,54 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Cererile de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 30/2022 din 14 martie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs recurentul-reclamant A. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi în rejudecare să se admită cererea sa de chemare în judecată.

În susţinerea cererii de recurs, recurentul-reclamant a invocat următoarele critici:

Instanţa de fond a admis eronat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a ambilor pârâţi, atât a Ministerului Sănătăţii cât şi a Guvernului României, fără o motivare propriu-zisă.

Guvernul României nu aduce niciun fel de clarificare, care este autoritatea română competentă în domeniul fizicii medicale şi de stabilire a metodologiei de aplicare a procedurilor de echivalare (recunoaştere) a experţilor în fizică medicală în statele membre UE si în statele terţe.

Argumentele reclamate de către recurent privesc lipsa cadrului legislativ creat de către Guvernul României, care nu a luat nicio măsură de remediere a viciilor legislative specifice activităţii de fizică medicală, nici în urma numeroaselor sale plângeri înregistrate în acest sens la Secretariatul Guvernului României.

Însuşi Guvernul României prin invocarea Ordinului Ministerului Sănătăţii nr. 1470/2011 pentru aprobarea "Criteriilor privind angajarea şi promovarea în funcţii, grade şi trepte profesionale a personalului contractual din unităţile sanitare publice din sectorul sanitar" acreditează ideea că activitatea de fizică medicală şi exercitarea profesiei de fizician medical şi expert în fizică medicală trebuie reglementate de Ministerul Sănătăţii şi nu de CNCAN, atâta vreme cât pe fondul cauzei, Guvernul României nu invocă Ordinul comun nr. 1272/266/2006 al Ministerului Sănătăţii şi CNCAN prin care această din urma instituţie îşi arogă, în mod nelegal, dreptul de a organiza examene şi de a verifica cunoştinţelor pentru fizician medical şi expert în fizică medicală.

Instituţia numită CNCAN nu are niciun fel de competenţe în materie de a echivala (recunoaşte) titluri oficiale de calificare în profesia de "expert în fizică medicală" obţinute în străinătate, nici de a organiza examene sau de a face verificări ale cunoştiintelor cu privire la activitatea de fizică medicală şi nici de a certifica în vederea exercitării profesiei de fizician medical şi "expert în fizică medicala", atribuindu-şi cu de la sine putere acest drept, printr-un ordin propriu cu încălcarea responsabilităţilor şi atribuţiilor ce îi revin acordate prin H.G. nr. 729/2018 privind organizarea şi funcţionarea Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare şi Legea nr. 111/1996 privind desfăşurarea în siguranţă, reglementarea, autorizarea şi controlul activităţilor nucleare.

Ministerul Sănătăţii este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, în subordinea Guvernului, şi reprezintă autoritatea centrală în domeniul asistenţei de sănătate publică, conform art. 1 din H.G. nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii.

Ministerul Sănătăţii exercită atribuţiile prevăzute de Legea nr. 95/2006, care emite avize şi certificate de abilitare în conformitate cu prevederile legale specifice în vigoare astfel cum sunt prevăzute la art. 4 alin. (1) pct. 7 din H.G. nr. 144/2010, iar conform pct. 23 de la acelaşi articol precizează expres că această instituţie în calitate de autoritate competentă, atestă titlurile româneşti de calificare în profesiile reglementate din domeniul sănătăţii. Mai mult decât atât, la art. 4 alin. (2) din H.G. nr. 144/2010 se stipulează că Ministerul Sănătăţii îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite prin acte normative în domeniul său de activitate.

Profesia expert în fizică medicală este prevăzută în "Nomenclatorul de personal pentru asistenţa medicală spitalicească al Ministerului Sănătăţii" şi se supune întru totul condiţiilor de exercitare stabilite de Ministerul Sănătăţii şi nu de CNCAN.

Prin adresa de răspuns nr. x/11.06.2020 însăşi pârâta CNCAN recunoaşte fapul că "CNCAN nu are atribuţii de echivalare a titlurilor obţinute în străinătate", aspect reconfirmat şi prin întâmpinarea acesteia depusă la dosarul cauzei (pagina, 1 paragraful 4).

Instanţa de fond a reţinut, în mod greşit, că certificatul European de atestare Expert în Fizică Medicală (EACMPE) obţinut într-un alt stat membru UE la data de 09.10.2019 nu poate să îi confere dreptul de muncă în calitate de "expert în fizică medicală" şi în România, fără să observe că legiuitorul a prevăzut în mod expres la art. 60 alin. (2) din Ordinul comun nr. 1272/266/2006 al Ministerului Sănătăţii şi CNCAN că: "Un expert în fizică medicală recunoscut în alt stat membru al Uniunii Europene, cu calificarea corespunzătoare prevederilor Directivei 97/43 EURATOM, poate fi recunoscut în România, de către CNCAN, după evaluarea documentelor privind pregătirea corespunzătoare şi a certificării acestuia."

Hotărârea civilă nr. 30/2022 s-a dat fără a se observa că nu există o metodologie de aplicare a procedurii de evaluare a documentelor şi înscrierea solicitanţilor în vederea echivalării certificărilor Europene de atestarea experţilor în fizică medicală deja recunoscuţi în alt stat membru UE prevăzută la art. 60 alin. (2) din Ordinul nr. 1272/266/2006, obligaţie care cădea în sarcina pârâţilor.

La nivel de calificări profesionale există Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European şi a consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoaşterea calificărilor profesionale, precum şi Legea nr. 9/2011 pentru modificarea Legea nr. 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România, de care instanţa de fond nu a ţinut cont.

Instanţa de fond avea obligaţia de a verifica dacă susţinerile reţinute în raportul cauzelor întocmite de pârâţi au un corespondent probator, însă din considerentele hotărârii rezultă, în mod cert, că Curtea de Apel Iaşi a preluat ad literam concluziile pârâtei.

Hotărârea civilă nr. 30/14.03.2022 nu cuprinde o motivare propriu-zisă şi o indicare explicită a probelor care au format convingerea instanţei de judecată, judecătorul rezumându-se a tranşa această obligaţie, printr-o propoziţie vagă şi lipsită de conţinut. Nu sunt, însă, identificate în parte elementele care conturează temeinicia respingerii celorlalte capete ale cererii sale şi de obligare a pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată, nu există o motivare prin care magistratul să înlăture apărarea formulată de recurentul-reclamant.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe prevederile art. 456, art. 466, art. 483, art. 488 C. proc. civ. şi pe toate celelalte temeiuri de lege indicate în memoriul de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 68/2022 din 23 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs recurentul-reclamant A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi respingerea cererii de completare hotărâre formulată de pârâta Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare cu privire la cheltuielile de judecată.

În motivarea recursului, recurentul-reclamant a arătat, în esenţă, următoarele:

Instanţa de fond a admis eronat cererea de completare formulată de pârâta CNCAN privind obligarea la plată a cheltuielilor de judecată în dosarul cu nr. x/2021, fără o motivare propriu-zisă şi fără să observe că pretenţia pârâtei CNCAN privind suma în cuantum de 866,54 RON este nejustificată şi disproporţionată cu cheltuielile suportate de acesta pe durata întreg procesului.

Fără ca instanţa de fond să ţine seama că la dosarul cauzei nu există o cerere principală sau accesorie şi nicio cerere conexă sau incidentală înregistrată şi adresată Curţii de Apel Iaşi de către pârâta CNCAN privind acordarea de cheltuieli de judecată în dosarul nr. x/2021, condiţie obligatorie conform prevederilor art. 444 alin. (1) din C. proc. civ.

Fără a se ţine cont că în mod obligatoriu orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti trebuie să fie formulată în scris în conformitate cu dispoziţiile art. 148 alin. (1) C. proc. civ. şi că aceasta trebuie să cuprindă indicarea instanţei căreia îi este adresată, numele, prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, după caz, denumirea şi sediul lor, numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa reprezentanţilor lor, dacă este cazul, obiectul, valoarea pretenţiei, dacă este cazul, motivele cererii, precum şi semnătura.

Fără ca instanţa de fond să se pronunţe asupra faptului că pârâta CNCAN prin întâmpinarea nr. 142/10.01.2022 formulată ca primă apărare pe fondul cauzei, nu a solicitat cheltuieli de judecată în dosarul nr. x/2021.

Toate aceste critici urmează a fi interpretate de instanţa de judecată în concordanţă cu practica unitară a Curtii Europene a Dreptului Omului care statuează că art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului este aplicabil şi în materie contencios administrativ şi fiscal.

În drept, recurentul-reclamant şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 1, art. 2 şi art. 8 din Legea 554/2004, art. 456, art. 466, art. 483 şi art. 488 din C. proc. civ., art. 148 alin. (1) şi art. 444 alin. (1) din C. proc. civ., precum şi art. 1 alin. (5) şi art. 6 alin. (1) lit. a) din Anexa nr. 1 a H.G. nr. 714/2018.

Prin precizările formulate la data de 15.02.2024, recurentul-reclamant a invocat excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 7, art. 8, art. 11, art. 18, art. 21, art. 25 alin. (1)-(4), art. 34 lit. a), art. 35 alin. (1)-(2), art. 37 alin. (1), art. 42 alin. (1)-(2), art. 47, alin. (1)-(2), art. 53 alin. (1)-(2), art. 60 alin. (1)-(3) şi Anexa 5 la Norma privind expertul în fizică medicală, precum şi a dispoziţiilor art. 18 alin. (2), art. 20 şi pct. 38, art. 147 alin. (3), lit. a) din Anexa I la Norma privind cerinţele de bază de securitate radiologică, excepţia de neconstituţionalitate şi excepţia nulităţii absolute.

4. Apărările intimatei

Intimatul-pârât Guvernul României a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţelor pronunţate de instanţa de fond ca fiind temeinice şi legale.

Intimata-pârâtă Comisia Naţională pentru Controlul Averilor Nucleare a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţelor pronunţate de instanţa de fond ca fiind temeinice şi legale.

II. Soluţia instanţei de recurs

Prealabil, cu privire la excepţiile invocate de recurentul-reclamant prin precizările din 15.02.2024, Înalta Curte reţine următoarele:

Cu privire la excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 7, art. 8, art. 11, art. 18, art. 21, art. 25 alin. (1)-(4), art. 34 lit. a), art. 35 alin. (1)-(2), art. 37 alin. (1), art. 42 alin. (1)-(2), art. 47, alin. (1)-(2), art. 53 alin. (1)-(2), art. 60 alin. (1)-(3) şi Anexa 5 la Norma privind expertul în fizică medicală, precum şi a dispoziţiilor art. 18 alin. (2), art. 20 şi pct. 38, art. 147 alin. (3), lit. a) din Anexa I la Norma privind cerinţele de bază de securitate radiologică, instanţa de control judiciar reţine că este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.

Astfel, din examinarea cadrului legal în materia contenciosului administrativ - Legea nr. 554/2004, modificată, instanţa de recurs observă că, în funcţie de întinderea efectelor juridice pe care le produc, actele administrative se clasifică în acte administrative cu caracter normativ şi acte administrative cu caracter individual.

Actele administrative cu caracter normativ conţin reglementări cu caracter general, impersonale, care produc efecte erga omnes, iar actele administrative cu caracter individual produc efecte, de regulă, faţă de o persoană, sau, uneori, faţă de mai multe persoane, nominalizate expres în cuprinsul acestor acte.

Relativ la actele administrative cu caracter normativ, controlul judecătoresc se declanşează numai pe calea acţiunii directe de anulare întemeiate pe Legea nr. 554/2004.

Admiterea acţiunii în anulare a unui act administrativ cu caracter normativ produce efecte juridice erga omnes, spre deosebire de excepţia de nelegalitate care produce efecte inter partes.

Prin excluderea actelor administrative cu caracter normativ din sfera de control, pe calea excepţiei de nelegalitate, se urmăreşte un scop legitim, respectiv asigurarea securităţii raporturilor juridice şi respectarea competenţei instanţelor specializate.

Concluzionând, potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în forma actuală, excepţia de nelegalitate poate avea ca obiect actele administrative individuale, indiferent de data emiterii lor. Actele administrative cu caracter normativ sunt exceptate expres de la această formă de control, prin alin. (4).

Reţinându-se că în cauză se solicită admiterea excepţiei de nelegalitate cu privire la dispoziţii legale cuprinse în Norma privind expertul în fizică medicală, aprobată prin Ordinul comun al Ministerului Sănătăţii şi CNCAN nr. 1272/266/2006, precum şi a unor dispoziţii din Normele privind cerinţele de bază de securitate radiologică, aprobată prin Ordinul comun al Ministrului Sănătăţii, al Ministrului Educaţiei Naţionale şi al Preşedintelui CNCAN nr. 752/3978/136 din 12.06.2018, acte administrative cu caracter normativ, urmează ca această excepţie să fie respinsă ca inadmisibilă.

În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7, art. 8, art. 11, art. 18, art. 21, art. 25 alin. (1)-(4), art. 34 lit. a), art. 35 alin. (1)-(2), art. 37 alin. (1), art. 42 alin. (1)-(2), art. 47, alin. (1)-(2), art. 53 alin. (1)-(2), art. 60 alin. (1)-(3) şi Anexa 5 la Norma privind expertul în fizică medicală, precum şi a dispoziţiilor art. 18 alin. (2), art. 20 şi pct. 38, art. 147 alin. (3), lit. a) din Anexa I la Norma privind cerinţele de bază de securitate radiologică, Înalta Curte constată că aceasta a fost respinsă ca fiind inadmisibilă în cadrul dosarului nr. x/2021 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Cu privire la excepţia nulităţii absolute, Înalta Curte a reţinut, în practicaua deciziei, că excepţia la care face referire recurentul-reclamant constituie, de fapt, o apărare pe fond, motiv pentru care va fi analizată ca atare.

Pe fondul recursurilor, Înalta Curte reţine următoarele:

Cu privire la recursul formulat împotriva sentinţei civile nr. 30 din 14 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, Înalta Curte reţine că este nefondat, astfel că îl va respinge, avându-se în vedere următoarele considerente:

Deşi în cuprinsul memoriului, recurentul-reclamant nu indică în mod expres cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. pe care se întemeiază recursul, din lecturarea criticilor invocate, reiese că acestea se subsumează formal motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., astfel că analiza se va face din această perspectivă.

Referitor la criticile din recurs, circumscrise dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. - când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, Înalta Curte reţine că sunt neîntemeiate, astfel că le va respinge, având în vedere următoarele aspecte:

Astfel, au fost respectate prevederile art. 425 lit. b) din C. proc. civ., conform cărora hotărârea judecătorească trebuie să conţină "expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Înalta Curte constată că, art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. vizează, astfel cum rezultă din lectura sa, nemotivarea unei hotărâri judecătoreşti. În concepţia legiuitorului, nemotivarea constituie motiv de casare atunci când, nu se arată motivele pe care se sprijină hotărârea judecătorului, ori când cuprinde motive contradictorii sau numai motive străine de natura pricinii.

Contrar susţinerilor recurentului-pârât, judecătorul fondului a analizat, în mod efectiv, atât argumentele acestuia, cât şi pe cele ale intimatei, şi a prezentat, în concret, în raport de natura cauzei, motivele de fapt şi de drept, care au format convingerea sa.

Din analiza considerentelor de fapt şi de drept cuprinse de sentinţa recurată, se reţine că, prima instanţă a respectat întrutotul exigenţele motivării acesteia, conform art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., recurentul având posibilitatea de a evalua conţinutul acestora şi a-şi formula şi structura criticile de nelegalitate împotriva considerentelor acestora.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, Înalta Curte reţine următoarele:

Cu titlu de chestiune prealabilă instanţa de control judiciar reţine faptul că, în privinţa criticilor ce vizează netemeinicia hotărârii, respectiv a celor referitoare la stabilirea situaţiei de fapt, acestea exced controlului instanţei de recurs. Astfel, cauza recursului constă în nelegalitatea hotărârii ce se atacă pe această cale, nelegalitate care trebuie să îmbrace una dintre formele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., sub denumirea de motive de casare. De lege lata, o critică de netemeinicie a sentinţei nu poate fi formulată prin intermediul căii de atac a recursului, aceasta fiind o cale de atac extraordinară, care se poate exercita numai pentru motivele prevăzute de lege şi nedevolutivă, neavând loc o rejudecare a fondului pricinii în recurs.

Înalta Curte reţine că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. vizează aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Critica formulată de recurentul-reclamant privind greşita respingere de către instanţa de fond a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ministerul Sănătăţii şi Guvernul României este nefondată, urmând a fi respinsă.

În ceea ce priveşte calitatea procesuală pasivă a Guvernului României, constată instanţa de control judiciar că acesta poate sta în justiţie, în calitatea de pârât, numai în litigiile de contencios administrative, atunci când este contestată legalitatea actelor administrative pe care le adoptă, ipoteză care nu se regăseşte în prezenta cauză, avându-se în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost susţinut de recurentul-reclamant.

În ceea ce priveşte calitatea procesuală pasivă a Ministerului Sănătăţii, reţine Înalta Curte că, potrivit prevederilor art. 11 din Ordinul nr. 1272/266/2006, recunoaşterea expertului în fizică medicală se face prin acordarea permisului de exercitare nivel 3, emis de către Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare CNCAN, după evaluarea şi examinarea cunoştinţelor ştiinţifice, a experienţei şi a îndemânării (atât tehnică, cât şi personală) necesare pentru practica profesională a fizicianului medical care a solicitat această recunoaştere.

Aşadar, în raport de prevederile sus-menţionate şi de dispoziţiile art. 1 alin. (1) raportat la art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, care conferă calitate procesuală pasivă în cauză emitentului actului administrativ tipic sau asimilat contestat, reiese că în cauză, calitate procesuală pasivă nu poate avea decât instituţia publică care, potrivit legii, are competenţe în materia certificării calităţii de expert în fizică medicală. Cum, această competenţă aparţine intimatei-pârâte Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare - CNCAN, reţine Înalta Curte că, în mod corect, instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a ambilor pârâţi.

Pe de altă parte, recurentul-reclamant critică soluţia pronunţată de instanţa de fond cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Guvernul României şi Ministerul Sănătăţii prin prisma unei pretinse nemotivări.

Contrar susţinerilor recurentelui, din considerentele sentinţei recurate reiese că, soluţia pronunţată asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Guvernul României şi Ministerul Sănătăţii este temeinic motivată.

Cu privire la criticile pe fondul pretenţiilor recurentului-reclamant, Înalta Curte reţine că sunt nefondate, astfel că vor fi respinse, avându-se în vedere următoarele considerente:

Recurentul-reclamant a sesizat instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care să fie obligaţi pârâţii Ministerul Sănătăţii, Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare şi Guvernul României să dispună echivalarea (recunoaşterea) titlului oficial de calificare în profesia de "Expert în Fizică Medicală" dobândit de prin "Certificatul European de Atestare Expert în Fizică Medicală" (EACMPE) în domeniul "Radio-Oncologie" obţinut în urma promovării examenului european din data de 09.10.2019 organizat de Federaţia Europeană a Organizaţiilor pentru Fizică Medicală (EFOMP), obligarea pârâţilor Ministerul Sănătăţii şi CNCAN la repararea pagubei ce i-a fost creată prin refuzul nejustificat de a-i echivala (recunoaşte) titlul de calificare în profesia de Expert în Fizică Medicală dobândit prin "Certificatul European de Atestare Expert în Fizică Medicală pentru desfăşurarea de activităţi autorizate de fizică medicală ca parte a serviciilor publice conexe actului medical în specialitatea de fizică medicală a sistemului sanitar clinic şi paraclinic.

Observă Înalta Curte că ceea ce a solicitat reclamantul A. în faţa instanţei de fond nu este acordarea permisului de exercitare nivel 3 emis de CNCAN, ci doar recunoaşterea calităţii sale de expert în fizică medicală, exclusiv pe baza Certificatului European de Atestare Expert în Fizică Medicală (EACMPE) în domeniul "Radio-Oncologie", certificat eliberat la 09.10.2019 de Federaţia Europeană a Organizaţiilor pentru Fizică Medicală (EFOMP), prevalându-se în demersul său de Directiva 2013/59/EURATOM a Consiliului European din 05.12.2013 de stabilire a Normelor de securitate de bază privind protecţia împotriva pericolelor prezentate de expunerea la radiaţiile ionizante şi arătând că România nu a transpus această directivă în legislaţia naţională.

Recurentul-reclamant a susţinut că i s-a refuzat, nejustificat, soluţionarea cererii, însă, Înalta Curte observă, din perspectiva îndeplinirii condiţiilor cerute de art. 2 alin. (1) lit. i) şi n) din Legea nr. 554/2004, că, în mod legal, prima instanţă a reţinut că, refuzul pârâtei CNCAN de a-i soluţiona cererea este unul justificat, întemeiat pe nerespectarea de către recurent a dispoziţiilor legislaţiei naţionale care reglementează atestarea ca expert în fizică medicală.

Pe de o parte, referitor la susţinerile recurentului-reclamant vizând netranspunerea Directivei 2013/59/EURATOM a Consiliului European din 05.12.2013 în legislaţia naţională, Înalta Curte reţine că sunt nefondate, urmând a fi respinse, în condiţiile în care prin Ordinul comun nr. 752/3978/136 din 12.06.2018 al ministrului sănătăţii publice, ministrului educaţiei naţionale şi preşedintelui CNCAN, publicat în M. Of al României nr. 517/25/06/2018 au fost aprobate Normele privind cerinţele de bază de securitate radiologică, fiind transpusă astfel directiva invocată de recurent.

Pe de altă parte, contrar susţinerilor recurentului-reclamant, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanţa de fond a reţinut, din examinarea dispoziţiilor legislaţiei naţionale incidente speţei că, recurentul trebuie să obţină permis de nivel 3 şi că nu poate fi recunoscut doar certificatul emis de Federaţia Europeană a Organizaţiilor pentru Fizică Medicală (EFOMP), acesta putând fi luat eventual în considerare de CNCAN la evaluarea documentaţiei pentru emiterea permisului.

În mod legal instanţa de fond a reţinut că, în conformitate cu prevederile art. 11 din Norma privind expertul în fizică medicală, aprobată prin Ordinul comun al Ministerului Sănătăţii Publice şi a CNCAN nr. 1272/266/2006, recunoaşterea expertului în fizică medicală se face prin acordarea permisului de nivel 3, emis de CNCAN, după evaluarea şi examinarea cunoştinţelor ştiinţifice, a experienţei şi a îndemânării (atât tehnică, cât şi personală) necesare pentru practica profesională a fizicianului medical care a solicitat această recunoaştere.

Potrivit Normelor privind eliberarea permiselor de exercitare a activităţilor nucleare şi desemnarea experţilor în protecţie radiologică, aprobate prin Ordinul CNCAN nr. 202/2002, modificat şi completat prin Ordinul CNCAN nr. 102/2018, permisele de exercitare a activităţilor nucleare se clasifică în: permis de nivelul 1, permis de nivelul 2 şi permis de exercitare nivelul 3.

Din interpretarea sistematică a prevederilor art. 148 alin. (2) din Normele privind cerinţele de bază de securitate radiologică, aprobate prin Ordinul nr. 752/3978/136 al ministrului sănătăţii publice, ministrului educatiei nationale şi preşedintelui CNCAN cu prevederile art. 11 din Norma privind expertul în fizică medicală, aprobată prin Ordinul comun al Ministerului Sănătăţii Publice şi CNCAN nr. 1272/266/2006, rezultă că recunoaşterea expertului în fizică medicală se face prin acordarea permisului de nivel 3, deci recurentul-reclamant trebuie să îndeplinească toate condiţiile solicitate la acordarea permisului de nivel 3.

Potrivit prevederilor art. 18 alin. (2) din Normele privind cerinţele de bază de securitate radiologică, aprobate prin Ordinul nr. 752/3978/136 din 2018, recunoaşterea expertului în fizică medicală se face în conformitate cu Ordinul ministrului sănătăţii publice si preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare nr. 1272/266/2006 pentru aprobarea Normelor privind expertul în fizica medicală.

Norma de drept privind expertul în fizică medicală, aprobată prin Ordinul comun al Ministerului Sănătăţii Publice şi CNCAN nr. 1272/266/2006 dispune la art. 7 următoarele: - Educaţia şi pregătirea profesională a fizicianului medical cuprinde trei nivele: Al treilea nivel - Pentru a deveni expert în fizică medicală, fizicianul medical trebuie să aibă pregătirea clinică sub supravegherea unui expert în fizica medicală minimum 3 ani în plus faţă de cei 2 ani ca fizician medical debutant, şi aibă un grad universitar sau echivalent superior, masterat sau doctorat, în domeniu, să aibă absolvit un curs de radioprotecţie postuniversitar avizat de Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare, denumită în continuare CNCAN, de nivel 3, potrivit unuia sau mai multor domenii, şi să fie posesor al unui permis de exercitare nivel 3, emis de CNCAN pentru expert în fizică medicală pentru domeniul corespunzător.

De asemenea, reţine Înalta Curte că, nu există niciun act normativ care să statueze obligativitatea CNCAN de a recunoaste titlul de expert în fizică medicală în domeniul radio-oncologie, emis de organizaţii străine, ci dimpotrivă, Directiva 2013/59/Euratom a Consiliului din 5 decembrie 2013 permite statelor membre să stabilească propriile prevederi privind cunoştinţele, formarea profesională si experienţa necesară recunoaşterii expertului în fizică medicală.

Aşa fiind, reiese că soluţia instanţei de fond este legală, susţinerile recurentului-reclamant, în sensul că nu trebuie să parcurgă etapele menţionate anteior, pe motiv că deţine Certificatul European de Atestare Expert în Fizică Medicală (EACMPE) în domeniul "Radio-Oncologie", certificat eliberat la 09.10.2019 de Federaţia Europeană a Organizaţiilor pentru Fizică Medicală (EFOMP) nu pot fi primate, astfel încât refuzul intimatei-pârâte CNCAN de a-i soluţiona favorabil cererea apare ca fiind unul legal, fără exces de putere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Cu privire la recursul formulat de recurentul-reclamant împotriva sentinţei civile nr. 68 din 23 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, Înalta Curte reţine că este nefondat, urmând a fi respins, avându-se în vedere următoarele considerente:

În aplicarea dispoziţiilor art. 444 C. proc. civ., faţă de împrejurarea că a omis a se pronunţa asupra cererii accesorii formulate de către pârâta CNCAN, având ca obiect acordarea cheltuielilor de judecată, prin sentinţa recurată, Curtea de Apel Iaşi constatând realitatea cheltuielilor de judecată, necesitatea dar şi caracterul rezonabil al acestora, a admis în mod legal cererea completatoare formulată în cauză de pârâtă Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare (CNCAN), cu respectarea garanţiilor dreptului la un proces echitabil, aşa cum este acesta prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Contrar celor invocate de recurentul-reclamant, cheltuielile de judecată nu sunt disproporţionate. Astfel, sub un prim aspect, reţine Înalta Curte că susţinerile consilierului juridic delegat să reprezinte pârâta Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare (CNCAN) au fost descrise pe larg în încheierea de şedinţă.

Pe de altă parte cheltuielile de judecată sunt rezonabile şi constau în transportul cu avionul şi servicii de cazare, reţinându-se că deplasarea s-a realizat în interes de serviciu, în baza delegaţiei primite.

Sentinţa atacată este legală, fiind motivată corespunzător, cu respectarea cerinţelor impuse de prevederile art. 425 lit. b) din C. proc. civ.

Totodată, instanţa de fond a dispus just aplicarea dispoziţiilor art. 444 alin. (1) şi art. 453 din C. proc. civ., la dosarul cauzei au fiind depuse dovezi privind suportarea cheltuielilor de judecată.

Astfel, în încheierea de şedinţă din data de 14.02.2022, instanţa de judecată a consemnat solicitarea consilierului juridic de respingere a cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată în sumă de 866,54 RON, conform dovezilor depuse.

Având în vedere faptul că acţiunea reclamantului a fost respinsă ca neîntemeiată, instanţa de fond a admis în mod legal cererea de completare a dispozitivului sentinţei pronunţate.

Prin urmare, aspectele invocate de recurentul-reclamant prin cererile de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea sentinţelor recurate, care reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge excepţia nelegalităţii invocată de recurentul-reclamant A., ca fiind inadmisibilă.

Va respinge recursurile, ca fiind nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nelegalităţii invocată de recurentul-reclamant A., ca fiind inadmisibilă.

Respinge recursurile declarate de A. împotriva sentinţei nr. 30/2022 din 14 martie 2022 şi a sentinţei nr. 68/2022 din 23 mai 2022, ambele pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca fiind nefondate.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 23 mai 2024.