Judicial transfer: Discretionary balancing of institutional workload against individual seniority and delegation status

Şedinţa publică din data de 22 mai 2024

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Contestaţia formulată în cauză

1.1. Prin cererea de chemare în judecare înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 24.11.2023 sub nr. x/2023, contestatorul A. a formulat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, contestaţie împotriva Hotărârii nr. 2694 din 21 noiembrie 2023, emisă de secţia pentru judecători din cadrul intimatului, solicitând desfiinţarea acesteia şi obligarea intimatului la a dispune transferul contestatorului de la Tribunalul Bucureşti la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

În motivare, din perspectiva descrierii situaţiei de fapt incidente cauzei, contestatorul a învederat că este judecător în cadrul Tribunalului Bucureşti, în prezent delegat la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, iar prin Hotărârea CSM atacată s-a dispus respingerea cererii sale de transfer de la prima instanţă indicată în precedent la cea de-a doua.

Urmare menţionării conţinutului normativ al prevederilor art. 192 din Legea nr. 303/2022, contestatorul a arătat că hotărârea atacată este neîntemeiată, deoarece nu ar exista argumente în sensul respingerii cererii sale, câtă vreme ocuparea schemei de personal a Curţii de Apel Bucureşti relevă un deficit de personal, pe listele publicate pe pagina de Internet a intimatului figurând un număr de 17 posturi neocupate, dintre care 5-6 judecători în fiecare dintre secţiile penale ale acestei instanţe.

A subliniat contestatorul că, prin comparaţie, Tribunalului Bucureşti, secţia I penală nu are deficit de personal, contestatorul fiind încadrat la o secţie civilă. Într-un atare context, în opinia contestatorului, criteriul volumului de activitate şi cel al ocupării schemelor de personal nu ar putea fi evocate în justificarea respingerii cererii sale de transfer.

În ceea ce priveşte specializarea, vechimea efectivă în funcţia de judecător şi vechimea la instanţa de la care se solicită transferul, contestatorul a arătat că a fost admis în magistratură în cursul anului 2011, fiind numit judecător prin decret prezidenţial la data de 01.04.2011 la Judecătoria Feteşti, unde a activat în perioada 01.04.2011-01.07.2014, pentru ca, ulterior, în perioada 01.07.2014-01.09.2016 să activeze ca judecător la Judecătoria Giurgiu, secţia penală, cu menţiunea că în perioada 01.07.2014 - 31.12.2015 a fost desemnat judecător de supraveghere a privării de libertate la Penitenciarul Giurgiu.

A mai subliniat contestatorul că în perioada 01.09.2016 - 15.04.2022 a funcţionat ca judecător în cadrul Tribunalului Giurgiu, secţia penală, începând cu data de 15.04.2022 şi până în prezent a fost delegat la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, iar la sesiunea anterioară de transferuri i-a fost admisă cererea formulată cu titlu subsidiar, ce a vizat transferul de la Tribunalul Giurgiu la Tribunalul Bucureşti, începând cu data de 01.05.2023, fără ca cererea principală referitoare la transferul la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală să fi fost analizată sau soluţia CSM motivată din acest aspect.

În ceea ce priveşte vechimea sa la Tribunalul Bucureşti, contestatorul a precizat că nu a funcţionat niciodată efectiv la această instanţă deoarece, după ce s-a dispus transferul de la Tribunalul Giurgiu la Tribunalul Bucureşti, s-a emis o nouă decizie de prelungire a delegării sale la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Într-un alt paragraf, contestatorul a arătat că este specializat în materie penală începând cu data de 01.07.2014, iar necesităţile de ocupare la Curtea de Apel Bucureşti sunt ridicate la secţiile penale, are o vechime de peste 6 ani cumulată la Tribunalul Giurgiu şi la Tribunalul Bucureşti şi o vechime efectivă de 12 ani şi 8 luni în funcţia de judecător, a obţinut gradul profesional de curte de apel în cursul lunii aprilie 2022, dată la care a îndeplinit condiţiile de vechime pentru obţinerea acestui grad, iar, cum în materie penală la Curtea de Apel Bucureşti sunt mai multe locuri vacante, a arătat că este de acord să activez în cadrul secţiei a II-a penală.

Totodată, contestatorul a învederat că la data de 21.11.2023 s-a dispus transferarea la Curtea de Apel Bucureşti a mai multor judecători, deşi aceştia ar avea o vechime mai mică atât în profesie, cât şi la tribunal sau la curtea de apel, decât cea a contestatorului, sens în care contestatorul a făcut trimitere la situaţia dlui. judecător B. şi a dlui. judecător C..

Contestatorul a subliniat că, până la acest moment, nu a avut restanţe la redactarea hotărârilor, nu a fost sancţionat disciplinar şi s-a integrat bine în colectiv, a gestionat fără probleme deosebite cauzele aflate pe rol, printre acestea regăsindu-se dosare cu o complexitate ridicată, iar definitivarea sa la Curtea de Apel Bucureşti ar aduce stabilitate în funcţionarea instanţei, la acest moment contestatorul fiind desemnat ca membru în două completuri de apel, într-un complet de fonduri şi un complet de drepturi şi libertăţi, adiţional faţă de care exercită şi atribuţia de judecător delegat cu executarea pedepselor, durata delegării sale la Curtea de Apel Bucureşti, secţia II penală având o întindere în timp de circa un an şi 8 luni.

În raport de aceste aspecte şi făcând trimitere la jurisprudenţa în materie de transferuri a Înaltei Curţi, contestatorul a apreciat că examenul de oportunitate efectuat de secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nu a fost realizat cu o corectă aplicare a criteriilor stabilite de art. 192 din Legea nr. 303/2022, nefiind efectuată o analiză comparativă corectă a cererilor candidaţilor prin raportarea la aceste criterii, iar soluţia de respingere a cererii de transfer este de natură a-i afecta cariera profesională, în condiţiile în care i-a fost respinsă anterior altă cerere de transfer fără a fi aduse niciun fel de argumente.

1.2. Prin notele scrise depuse la data de 17 ianuarie 2024, în completarea motivelor expuse în contestaţia formulată şi în răspunsul la întâmpinare, contestatorul A. a formulat precizări, învederând că, deşi se invocă că admiterea cererii sale de transfer ar fi de natură să afecteze în mod negativ activitatea Tribunalului Bucureşti, deoarece, în cadrul acestei sesiuni de transfer, se impunea dispunerea transferului a 9 magistraţi de la această instanţă, au fost, totodată, aprobate 11 cereri de transfer formulate pentru aceeaşi instanţă. Or, Tribunalul Bucureşti a câştigat doi magistraţi şi nu i-a fost afectată negativ activitatea. De altfel, Tribunalul Bucureşti a emis aviz favorabil cu referire la cererea contestatorului de transfer.

În ceea ce priveşte motivarea hotărârii contestate, contestatorul a opinat că aceasta nu respectă rigorile impuse de jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în sensul că nu realizează o analiză comparativă a cererilor de transfer de la Tribunalul Bucureşti la Curtea de Apel Bucureşti pentru a se putea verifica dacă a fost respectată prioritatea solicitanţilor de transfer în funcţie de vechime, cu menţiuni referitoare la lipsa unei precizări a criteriilor legale care au condus la soluţia de admitere, cu prioritate, a cererilor de transfer a domnilor judecători B. şi C..

Cu privire la vechimea de 6 luni la Tribunalul Bucureşti, contestatorul a precizat că la sesiunea anterioară de transferuri a solicitat, în principal, transferul la Curtea de Apel Bucureşti şi doar în subsidiar la Tribunalul Bucureşti, iar prin hotărârea secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nu s-a realizat o analiză a cererii de transfer la Curtea de Apel Bucureşti, fiind doar admisă cererea de transfer la Tribunalul Bucureşti.

În ceea ce priveşte caracterul temporar al instituţiei delegării, contestatorul a apreciat că buna funcţionare a instanţelor este dată de magistraţii care efectiv îşi desfăşoară activitatea în cadrul acelor instanţe şi nu de locul pe care îl ocupă scriptic pe schema de personal a instanţei.

În ceea ce priveşte inconvenientele ce i-au fost cauzate prin hotărârea contestată, contestatorul a învederat că prin menţinerea caracterului incert al funcţionării sale ca magistrat la Curtea de Apel Bucureşti este afectată atât cariera sa, dar şi buna funcţionare a instanţei, în sensul că stabilitatea completelor este afectată, iar respectarea principiului continuităţii nu este garantată, fiind afectat şi dreptul justiţiabililor de a avea garantată soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil de un complet de judecată stabil şi imparţial.

2. Apărările formulate în cauză

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată, arătând că hotărârea atacată este legală şi temeinică, fiind emisă cu respectarea normelor legale şi regulamentare incidente în materie.

Urmare unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, intimatul a susţinut, în esenţă, că la soluţionarea cererii de transfer formulată s-au analizat coroborat şi unitar toate criteriile de transfer prevăzute de lege, iar din coroborarea tuturor dispoziţiilor legale privitoare la transferul judecătorilor rezultă că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncţionalităţi în activitatea parchetelor şi instanţelor, cu păstrarea unui just echilibru între interesele instanţelor implicate în procedură şi interesul privat al solicitantului.

Plecând de la acest atribut al Consiliului, secţia pentru judecători a apreciat, în opinia intimatului, în mod legal şi temeinic asupra cererii contestatorului, după analiza coroborată şi unitară a tuturor criteriilor relevante în materia transferului, respectiv atât a celor referitoare la traseul profesional, la vechimea în funcţie, precum şi la instanţa de unde s-a solicitat transferul, la volumul de muncă al instanţelor implicate, la motivele invocate în cerere, dar şi a celor expuse în avizele consultative solicitate în temeiul art. 188 alin. (1) din Legea nr. 303/2022.

A mai arătat intimatul că, în mod contrar susţinerilor contestatorului, secţia pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a analizat situaţia ambelor instanţe implicate în procedura transferului, astfel încât să fie asigurată buna desfăşurare a activităţii acestora.

A mai arătat intimatul că secţia pentru judecători a avut în vedere, la analiza cererii de transfer şi motivele care au stat la baza avizului nefavorabil emis de Curtea de Apel Bucureşti, subliniind că delegarea nu constituie unul dintre criteriile prevăzute de legiuitor pentru a fi avute în vedere la analiza cererii de transfer, o atare măsură având caracter temporar.

Referitor la admiterea, în cadrul aceleiaşi sesiuni, a cererilor de transfer ale domnilor judecători B. şi C., intimatul a învederat că analiza tuturor cererilor de transfer a fost realizată prin raportare la aceleaşi criterii legale, iar faptul că reclamantul deţinea o vechime în funcţie superioară celor doi magistraţi ale căror cereri de transfer au fost considerate prioritare nu ar constitui un argument suficient, în sine, spre a conduce la admiterea cererii de transfer.

Cu privire la motivele de ordin personal, intimatul a subliniat, în esenţă, că soluţionarea unei cereri de transfer nu poate fi raportată exclusiv la situaţia unui magistrat, cu ignorarea criteriilor legale, secţia pentru judecători analizând şi motivele de ordin personal invocate în cerere prin coroborare cu datele obiective privind situaţia posturilor la instanţele implicate în procedura transferului, dar şi prin prisma conţinutului avizelor consultative emise.

În opinia intimatului, în cauza de faţă, analizând motivele de ordin personal invocate de contestator prin prisma datelor obiective referitoare la situaţia posturilor, încărcătura pe judecător la instanţele implicate în procedura transferului în mod corect a apreciat secţia pentru judecători că acestea nu puteau prevala faţă de interesele instanţelor, respectiv asigurarea resurselor umane necesare bunei funcţionări şi echilibrarea volumului de muncă, în caz contrar fiind încălcat justul echilibru dintre interesele publice ale instanţei şi interesele private ale solicitantului.

3. Răspunsul la întâmpinare

Prin răspunsul formulat faţă de întâmpinarea Consiliului Superior al Magistraturii, contestatorul a învederat, în esenţă, că avizul negativ exprimat de Curtea de Apel Bucureşti se fundamentează pe deficitul mare de judecători de la nivelul Tribunalului Bucureşti, dar că, în acelaşi timp, Tribunalul Bucureşti a emis aviz favorabil în ceea ce priveşte cererea sa de transfer, iar Curtea de Apel a prelungit delegarea sa, la această instanţă existând un mai mare deficit de personal. De asemenea, a subliniat faptul că la această sesiune de transfer au fost admise cereri ale unor judecători cu o vechime inferioară celei a contestatorului în profesie şi la tribunal, unii candidaţi fiind transferaţi direct de la judecătorie la curtea de apel. În continuare, contestatorul a învederat date privind vechimea dlui. judecător C. şi a reiterat aspecte învederate prin contestaţia formulată.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Examinând Hotărârea nr. 2694 din 21 noiembrie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători prin prisma criticilor formulate de contestator, a apărărilor intimatului, a probelor administrate în dosar şi faţă de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestaţie formulată de contestatorul A. este neîntemeiată, pentru următoarele argumente:

Din perspectiva situaţiei de fapt, se reţine că, în cadrul sesiunii de transfer declanşate de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii la data de 11 octombrie, la nivelul instanţelor civile şi militare, contestatorul A., judecător cu grad profesional de curte de apel la Tribunalul Bucureşti, a solicitat transferul la Curtea de Apel Bucureşti prin cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii la data de 13.10.2023 .

Prin Hotărârea nr. 2694 din 21 noiembrie 2023 secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de transfer formulată de contestator, în cadrul sus indicatei sesiuni de transfer fiind admise 14 cereri de transfer la Curtea de Apel Bucureşti.

În considerentele Hotărârii nr. 2694 din 21 noiembrie 2023 a secţiei pentru judecători au fost expuse: situaţia posturilor vacante la Tribunalul Bucureşti şi la Curtea de Apel Bucureşti, precum şi volumul de activitate la ambele instanţe, respectiv încărcătura/judecător în cursul anului 2022, avizele faţă de cererea de transfer a contestatorului, emise de Curtea de Apel Bucureşti şi de Tribunalul Bucureşti, condiţiile de vechime în funcţie, vechime la instanţa la care activează contestatorul şi vechimea în grad profesional.

Se mai reţine că, la data relevantă cauzei, contestatorul avea o vechime în funcţia de judecător de 12 ani şi 7 lună, o vechime la instanţa de la care se solicita transferul de 6 luni şi o vechime în grad profesional de curte de apel de 1 an şi 7 luni, fiind delegat la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală de 1 an şi 7 luni.

Raportat la conţinutul actului administrativ atacat, dispoziţiile legale incidente în cauza pendinte sunt cele cuprinse în art. 188 alin. (1) - (2), art. 189 alin. (4) şi (5), art. 190 alin. (3) şi (4) şi art. 192 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.

Conform dispoziţiilor art. 188 din Legea nr. 303/2022,,(1) Transferul judecătorilor şi procurorilor de la o instanţă la altă instanţă sau de la un parchet la alt parchet, inclusiv la şi de la instanţele şi parchetele militare, ori la o instituţie publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul motivat al preşedintelui instanţei sau al conducătorului parchetului de unde se transferă şi unde se transferă, însoţite de punctul de vedere al preşedinţilor curţilor de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curţile de apel în circumscripţia cărora se află instanţa sau parchetul de unde se transferă şi unde se transferă. În cazul în care transferul se solicită în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel sau a aceluiaşi parchet de pe lângă curtea de apel este necesar punctul de vedere al preşedintelui respectivei curţi de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel. (2) Transferul nu se poate face la instanţe sau parchete de nivel superior celor la care judecătorul sau procurorul are dreptul să funcţioneze, potrivit legii. În cazul transferului la instanţe sau parchete superioare unde are dreptul să funcţioneze potrivit gradului profesional avut, judecătorul sau procurorul care se transferă trebuie să fi funcţionat efectiv cel puţin un an la o instanţă ierarhic inferioară sau, după caz, la un parchet ierarhic inferior ori la structurile de parchet specializate".

Potrivit art. 189 din acelaşi act normativ "(4) Avizul motivat prevăzut la art. 188 alin. (1) cuprinde menţiuni privind posturile vacante, posturile ocupate şi încărcătura pe judecător sau pe procuror şi pe schemă la instanţa sau la parchetul de la care, respectiv la care se solicită transferul, precum şi situaţia hotărârilor sau a lucrărilor restante ale judecătorului sau ale procurorului care solicită transferul. Avizul se solicită imediat după expirarea termenului de depunere a cererilor de transfer şi se comunică Consiliului Superior al Magistraturii în termen de 10 zile de la solicitare. (5) Pentru fiecare solicitare de transfer, Consiliul Superior al Magistraturii, prin compartimentul de specialitate, întocmeşte un referat care cuprinde datele relevante privind cariera de judecător sau de procuror a solicitantului, motivele pe care se întemeiază cererea, situaţia posturilor ocupate, a posturilor vacante, a celor care urmează a se vacanta şi a posturilor temporar vacante la instanţa sau la parchetul de la care se solicită transferul, precum şi la instanţa sau la parchetul la care se solicită transferul, numărul cererilor de transfer formulate anterior şi motivele admiterii sau ale respingerii acestora, precum şi, dacă este cazul, menţiunea dacă pentru postul vizat s-au formulat cereri de numire a procurorilor în funcţia de judecător sau a judecătorilor în funcţia de procuror. Referatul va cuprinde, obligatoriu, datele statistice din ultimele 12 luni privind volumul de activitate şi încărcătura efectivă pe judecător sau pe procuror, inclusiv încărcătura pe schemă, la instanţele sau la parchetele implicate în procedura de transfer, raportate la media pe ţară, precum şi menţiuni privind incidenţa interdicţiilor prevăzute la art. 63 alin. (2) şi art. 141 alin. (4), ori după caz, menţiuni privind judecătorii sau procurorii delegaţi de la instanţa sau de la parchetul la care funcţionează judecătorul sau procurorul care solicită transferul, precum şi de la instanţa sau de la parchetul la care se solicită transferul".

La rândul său, art. 190 din Legea nr. 303/2022 reglementează în următorul sens:

"(3) În termen de 5 zile de la data publicării informaţiilor prevăzute la alin. (2), judecătorii sau procurorii pot depune la Consiliul Superior al Magistraturii cereri de transfer pentru posturile care ar putea deveni vacante ca urmare a admiterii unei cereri de transfer formulate în condiţiile alin. (1). Dispoziţiile referitoare la conţinutul cererii prevăzute la alin. (1) se aplică în mod corespunzător. (4) Toate cererile de transfer formulate în condiţiile alin. (1) pentru un anumit post vacant, depuse în termen la Consiliul Superior al Magistraturii, se analizează şi se soluţionează de secţia pentru judecători, respectiv de secţia pentru procurori în aceeaşi şedinţă, în baza criteriilor prevăzute la art. 192".

Totodată, art. 192 din Legea nr. 303/2022 dispune astfel:

"La soluţionarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanţe şi ale procurorilor la alte parchete se au în vedere următoarele criterii: a) motivele cuprinse în avizele motivate şi punctele de vedere prevăzute la art. 188 alin. (1); b) volumul de activitate al instanţei sau al parchetului de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele sau la parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora; c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secţiei sau completului corespunzător specializării; d) vechimea la instanţa sau la parchetul de la care se solicită transferul; e) vechimea efectivă în funcţia de judecător sau, după caz, de procuror; f) vechimea în gradul aferent instanţei sau parchetului la care se solicită transferul; g) disponibilitatea de a activa în secţia sau în completul corespunzător specializării postului vacant; h) domiciliul sau, după caz, reşedinţa solicitantului; i) distanţa dintre domiciliul sau, după caz, reşedinţa şi sediul instanţei sau al parchetului la care funcţionează judecătorul sau procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia; j) starea de sănătate şi situaţia familială".

Analizând argumentele de ordin critic aduse de contestator hotărârii atacate, ce sunt centrate pe de o parte pe teza unei pretinse nemotivări a actului administrativ, iar pe de altă parte pe cea a modului în care au fost valorificate criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, Înalta Curte le găseşte neîntemeiate.

Din perspectiva motivării actului administrativ se reţine că aceasta reprezintă un element esenţial pentru formarea convingerii cu privire la legalitatea şi oportunitatea acestuia, constituind, totodată, o garanţie a alegerii soluţiei optime de către organul de decizie, cu menţiunea că amploarea şi detalierea motivării depind de natura actului adoptat, iar cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească depind de circumstanţele fiecărui caz.

Aşadar, deşi motivarea reprezintă o obligaţie generală, aplicabilă oricărui act administrativ, ea face obiectul unei aprecieri in concreto, după natura acestuia şi contextul adoptării sale, prin prisma obiectivului său, care este prezentarea într-un mod clar şi neechivoc a raţionamentului instituţiei emitente a actului.

În cazul de faţă, în Hotărârea nr. 2694 din 21 noiembrie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători, emitentul actului administrativ a indicat care este situaţia de fapt şi a precizat temeiurile de drept care au stat la baza întocmirii acesteia, indicând motivele respingerii cererii de transfer formulate de contestatorul A..

Contrar afirmaţiilor contestatorului, Înalta Curte consideră că motivarea pe care intimatul a dat-o în cuprinsul actului administrativ în discuţie permite atingerea dublei finalităţi pe care aceasta o are.

Ipoteza unei pretinse nemotivări a Hotărârii nr. 478/28.03.2023 a secţiei pentru judecători a C.S.M. prin care s-a dispus transferul contestatorului A. de la Tribunalul Giurgiu la Tribunalul Bucureşti, sub aspectul nesoluţionării capătului principal al acelei cereri de transfer (ce viza tot un transfer la Curtea de Apel Bucureşti) nu poate fi examinată în cauză, câtă vreme obiectul cauzei pendinte constă în verificarea legalităţii Hotărârii nr. 2694 din 21 noiembrie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători, iar nu a Hotărârii nr. 478/28.03.2023.

Argumentul evocat de contestator, privind o nerespectare, prin modul de motivare a actului atacat, a standardelor trasate în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în privinţa manierei în care se realizează evaluarea cererilor de transfer prin prisma criteriilor reglementate de art. 192 din Legea nr. 303/2022 nu poate fi valorificat sub titulatura de viciu al nemotivării actului atacat, câtă vreme Hotărârea nr. 2694 din 21 noiembrie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători este motivată. Actul litigios îndeplineşte funcţia de transparenţă, de natură a permite contestatorului (drept destinatar al actului) să verifice dacă acesta este sau nu întemeiat şi să conteste aspectele pe care le apreciază ca fiind nelegale, îndeplinirea unei astfel de funcţii fiind confirmată chiar de demersul judiciar pendinte, din cuprinsul contestaţiei formulate în cauză nerezultând elemente de dificultate privind înţelegerea argumentelor avute în vedere de către intimat, ci doar opinia contrară a contestatorului, ce a apreciat astfel de considerente drept nelegale. În realitate, criticile aduse de contestator vizează fondul actului supus controlului de legalitate în cauza pendinte, iar nu aspecte formale ale acestuia, urmând a fi analizate ca atare în paragrafe ulterioare.

Totodată, aspectele învederate de autoritate în justificarea actului administrativ permit instanţei să realizeze controlul său jurisdicţional, respectiv reconstituirea raţionamentului efectuat de autorul actului pentru a ajunge la adoptarea acestuia.

Pe cale de consecinţă, nu se poate reţine o neîndeplinire de către autoritatea emitentă a obligaţiei sale de a motiva actul administrativ, fiind nefondate argumentele invocate de contestator.

Cât priveşte criticile aduse modului în care intimatul a valorificat criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022, în acord cu jurisprudenţa sa consolidată, pe care Înalta Curte nu o poate ignora, în raport de rolul său evidenţiat în cauza Beian vs. Romania, de a asigura în aplicarea art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului o jurisprudenţă unitară, se reţine, cu titlu prealabil, că, în exercitarea atribuţiilor sale, Consiliul Superior al Magistraturii dispune de o marjă de apreciere, astfel că în situaţia în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporţionalităţii între interesul public şi cel privat, o evaluare a substanţei măsurilor dispuse, făcută de instanţa de contencios administrativ însăşi, ar constitui o ingerinţă nepermisă în atribuţiile administraţiei publice.

Este important însă ca eventualul refuz al autorităţii să nu se transforme în ceea ce dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ denumesc "exces de putere", respectiv depăşirea limitelor dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, prevăzute de Constituţie sau de lege.

Analizând conţinutul actului administrativ atacat în cadrul coordonatelor astfel configurate, Înalta Curte constată că Hotărârea nr. 2694 din 21 noiembrie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători respectă limitele şi scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, iar măsura a fost în mod exhaustiv şi adecvat motivată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Întreaga procedură s-a desfăşurat cu respectarea prevederilor art. 188 alin. (1) - (2), art. 189 alin. (4) şi (5), art. 190 alin. (3) şi (4) şi art. 192 din Legea nr. 303/2022, citate în precedent, analiza cererii de transfer efectuându-se prin prisma criteriilor reglementate de acestea, tocmai pentru a asigura luarea unei decizii obiective, în condiţii de legalitate şi oportunitate şi în raport de circumstanţele concrete ale solicitării.

De asemenea, trebuie subliniat, după cum corect a învederat şi intimatul, că nu există o ordine de prioritate între criteriile legale mai sus arătate, ci acestea reclamă o evaluare comparativă, concomitentă şi cumulativă a tuturor criteriilor reglementate de acest text normativ, în scopul menţinerii unui echilibru între interesul public, anume buna funcţionare a instanţelor, pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei, şi interesul legitim privat al persoanei care a formulat o cerere de transfer.

Conceptul de oportunitate se analizează prin raportare la măsura ce urmează a fi dispusă de organul emitent, în speţă transferul, şi constă în capacitatea acestuia de a alege, dintre mai multe soluţii posibile şi egale în aceeaşi măsură, pe cea care corespunde cel mai bine interesului public care trebuie satisfăcut.

Oportunitatea în analiza cererii de transfer se află în strânsă legătură cu puterea discreţionară a autorităţii publice, criticată de asemenea de contestator, existând, după cum s-a arătat şi anterior, o marjă lăsată la libera apreciere a autorităţii, astfel ca în vederea atingerii scopului indicat de legiuitor aceasta să poată recurge la orice mijloc de acţiune, în limitele competenţei sale.

Eventuala existenţă a unor posturi vacante utile într-o sesiune de transferuri nu creează, în mod automat, premisele pentru admiterea cererii de transfer a contestatorului, solicitarea acestuia urmând a fi supusă unei analize de oportunitate, cu atât mai mult cu cât, din interpretarea dispoziţiilor legale anterior enunţate, rezultă că normele care reglementează instituţia transferului au caracter supletiv şi conferă doar o vocaţie în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului.

În speţă, analizând cererea formulată în raport de motivele invocate şi de criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022, intimatul a apreciat că, în concursul dintre cererile de transfer pentru Curtea de Apel Bucureşti formulate de mai mulţi judecători, din analiza concomitentă a acestora, în raport de criteriile personale şi profesionale, urmare unei evaluări comparative, concomitente şi cumulative a tuturor criteriilor reglementate de acest text normativ a unor atare cereri, nu este oportună admiterea celei formulate de contestator.

Sub aspectul conţinutului hotărârii atacate, Înalta Curte reţine că secţia pentru judecători a analizat în mod efectiv toate motivele profesionale şi personale invocate de petent, fără a ignora vechimea domnului A. în funcţia de judecător şi motivele invocate în susţinerea cererii de transfer (astfel cum rezultă şi din filele x ale hotărârii CSM atacate, în care se arată că domnul judecător avea o vechime de 12 ani şi 7 luni în funcţia de judecător, dintre care 6 luni la Tribunalul Bucureşti), iar acestea au fost coroborate cu datele obiective privind situaţia posturilor din cadrul instanţelor implicate în procedura de transfer, încărcătura pe schemă, la acel moment, precum, şi cu avizele emise în cauză.

Din examinarea contestaţiei formulate de contestator, Înalta Curte observă că ceea ce acesta a criticat este modul în care intimatul a evaluat, în cuprinsul Hotărârii nr. 2694 din 21 noiembrie 2023, motivele profesionale evocate în sprijinul cererii de transfer, iar nu şi evaluarea celor personale, astfel încât, în cauză, analiza ce va fi efectuată va fi limitată exclusiv la aspectele invocate de parte.

Cât priveşte parametrii profesionali, contrar celor afirmate de contestator, se observă că, în fapt, Curtea de Apel Bucureşti a emis aviz nefavorabil, iar motivele invocate nu au constat doar în deficitul mare de judecători înregistrat la nivelul Tribunalului Bucureşti, ci şi în prioritatea altor solicitanţi cu vechime superioară (inclusiv vechime la instanţa de la care se solicită transferul). Deşi este adevărat că avizul emis în temeiul art. 188 alin. (1) coroborat cu art. 189 alin. (4) din Legea nr. 303/2022 are un rol consultativ, motivele cuprinse în avizele consultative sunt avute în vedere la soluţionarea cererilor de transfer.

Or, prin actul administrativ atacat a fost evidenţiat faptul că, în realitate, contestatorul a fost transferat la instanţa de la care se solicită transferul (Tribunalul Bucureşti) începând cu o dată recentă (01.05.2023) comparativ cu cea a cererii de transfer (13.10.2023), element subsumat criteriului reglementat de art. 192 lit. d) din Legea nr. 303/2022 - vechimea la instanţa sau la parchetul de la care se solicită transferul, iar evocarea acestor argumente, de către intimat, în demersul de evaluare concomitentă şi coroborată a cererilor de transfer nu relevă o exercitare a dreptului de apreciere cu exces de putere.

Cât priveşte elementul de analiză comparativă cu situaţia domnilor judecători B. şi C. (evocat de contestator), examinând Hotărârea CSM nr. 2710 din 21.11.2023 ce îl priveşte pe dl. judecător B., Înalta Curte constată că acesta avea o vechime de 13 ani şi 3 luni în funcţia de judecător (superioară celei de 12 ani şi 7 luni a contestatorului), din care 2 ani şi 10 luni în grad profesional de curte de apel (superioară celei de un an şi 7 luni a contestatorului) şi o vechime de 10 ani şi 2 luni la instanţa de la care acesta a solicitat transferul (superioară celei de 6 luni a contestatorului). Totodată, la instanţa de la care acesta a solicitat transferul erau vacante 2 posturi, faţă de 17 posturi la instanţa de la care a solicitat transferul contestatorul (Tribunalul Bucureşti), iar avizele emise de instanţele implicate în transfer au fost favorabile (comparativ cu avizul nefavorabil al instanţei la care s-a solicitat transferul, în cazul contestatorului - Curtea de Apel Bucureşti).

În continuare, examinând Hotărârea CSM nr. 2718 din 21.11.2023 ce îl priveşte pe dl. judecător C., Înalta Curte constată că acesta avea o vechime de 12 ani şi 8 luni în funcţia de judecător (superioară celei de 12 ani şi 7 luni a contestatorului), din care o vechime de 5 ani şi 10 luni la instanţa de la care acesta a solicitat transferul (superioară celei de 6 luni a contestatorului), fiind inferioară vechimea în grad profesional de curte de apel, mai precis 10 luni, în raport de an şi 7 luni în cazul contestatorului. Totodată, avizele emise de instanţele implicate în transfer (Curtea de Apel Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti) au fost favorabile (comparativ cu avizul nefavorabil al instanţei la care s-a solicitat transferul - Curtea de Apel Bucureşti, în cazul contestatorului).

În raport de aceste aspecte, Înalta Curte consideră că aspectele evocate de contestator nu se confirmă, iar la soluţionarea cererilor de transfer formulate secţia pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a analizat în mod efectiv, coroborat şi unitar toate criteriile de transfer prevăzute de lege, apreciind, în mod corect, că nu era oportună admiterea, la acel moment, a transferului magistratului în cauză, refuzul autorităţii intimate referitor la cererea de transfer a contestatorului având un caracter corect şi bazat pe lege.

Cât priveşte argumentele contestatorului privind efectele pe care delegarea sa la Curtea de Apel Bucureşti le produce, Înalta Curte le consideră, de asemenea, nefondate, câtă vreme instituţia delegării la instanţa la care se solicită transferul nu este menţionată printre criteriile enumerate limitativ de art. 192 din Legea nr. 303/2022.

Existenţa delegărilor produce efecte asupra situaţiei personalului dintr-o instanţă/parchet, însă trebuie privită doar din această perspectivă, iar nu din perspectiva priorităţii la transfer a judecătorilor care au fost delegaţi să desfăşoare activitatea la instanţa unde doresc să se transfere.

Deşi scopul asigurării continuităţii completurilor de judecată şi al diminuării efectelor negative ale fluctuaţiei de personal are caracter legitim, îndeplinirea acestui scop nu poate fi urmărită prin încălcarea prevederilor legale în materia transferului, respectiv prin crearea unei situaţii preferenţiale la transfer judecătorilor delegaţi în cadrul instanţei unde doresc transferul.

În atare condiţii, soluţia de respingere a cererii de transfer a contestatorului dispusă de secţia pentru judecători este justificată şi se încadrează în limitele competenţei şi dreptului de apreciere conferit de lege, neputându-se reţine un exces de putere, astfel cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Conchizând, Înalta Curte constată că nu se confirmă vreun motiv de nelegalitate a Hotărârii nr. 2694 din 21 noiembrie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători dintre cele invocate de contestator, astfel încât, în baza dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 554/2004 şi art. 191 din Legea nr. 303/2022 raportat la art. 29 alin. (5) - (7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte va respinge contestaţia formulată de contestatorul A., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Hotărârii nr. 2694 din 21 noiembrie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22 mai 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.