Validity of doctoral thesis invalidation reports: mandatory specific motivation of appeal synthesis versus mere incorporation of individual evaluator opinions

Şedinţa publică din data de 22 mai 2024

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 28.03.2022 pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal sub dosar nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional al CNATDCU, Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare şi Ministerul Educaţiei:

(I). suspendarea executării referatului sintetic de evaluare privind teza de doctorat a doctorandului A., emis în data de 13.07.2021, de către Comisia de "Ştiinţele pământului" din cadrul CNATDCU; suspendarea executării raportului de sinteză la analiza contestaţiei de invalidare a tezei de doctorat a doctorandului A., emis în data de 16.11.2021, de către Comisia de analiză a contestaţiei din cadrul CNATDCU şi însuşit de către Consiliul General al CNATDCU până la soluţionarea definitivă a cererii în anulare a actelor administrative menţionate, în ceea ce priveşte curgerea termenului de 1 an în care lucrarea de doctorat poate fi retrimisă CNATDCU,

(II). anularea referatului sintetic de evaluare privind teza de doctorat a doctorandului A., emis în data de 13.07.2021, de către Comisia de "Ştiinţele pământului" din cadrul CNATDCU; anularea deciziei Consiliul General al CNATDCU adoptată în şedinţa din data de 24.11.2021 de respingere a contestaţiei împotriva referatului sintetic; anularea raportului de sinteză la analiza contestaţiei de invalidare a tezei de doctorat a doctorandului A., emis în data de 16.11.2021, de către Comisia de analiză a contestaţiei din cadrul CNATDCU şi însuşit de către Consiliul General al CNATDCU;

(III). obligarea pârâţilor:

a) în principal, la emiterea referatului cu propunerea de acordare a titlului de doctor reclamantului A. şi comunicarea acestuia către Ministerul Educaţiei în vederea atribuirii titlului de doctor reclamantului A. prin ordin al ministrului educaţiei;

b) în subsidiar, la reluarea procedurii legale în cadrul CNATDCU de la etapa aferentă momentului anterior primei invalidări din 13.07.2021, în vederea validării tezei de doctorat a reclamantului, potrivit metodologiilor în vigoare;

(IV). obligarea pârâţilor la plata daunelor-interese de 10.000 euro pentru prejudiciul moral cauzat;

(V). obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. La data de 22.06.2022, reclamantul A. a depus cerere precizatoare, prin care a solicitat suspendarea executării deciziei Consiliului General al CNATDCU cu privire la evaluarea dosarului de doctorat al reclamantului, din data de 10.08.2021; suspendarea executării deciziei Consiliul General al CNATDCU adoptată în şedinţa din data de 24.11.2021 de respingere a contestaţiei împotriva referatului sintetic până la soluţionarea definitivă a cererii în anulare a actelor administrative menţionate, în ceea ce priveşte curgerea termenului de 1 an în care lucrarea de doctorat poate fi retrimisă CNATDCU şi anularea deciziei Consiliului General al CNATDCU cu privire la evaluarea dosarului de doctorat al reclamantului, din data de 10.08.2021.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 21 din data de 16 ianuarie 2023, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a dispus:

(1) a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, Consiliul General al CNATDCU şi Ministerul Educaţiei;

(2) a anulat raportul de sinteză la analiza contestaţiei de invalidare a tezei de doctorat a doctorandului A., emis la data de 16.11.2021, de Comisia de analiză a contestaţiei din cadrul CNATDCU;

(3) a obligat pârâţii la reluarea procedurii prevăzute de lege în cadrul CNATDCU de la etapa analizei contestaţiei formulate de reclamantul A. la decizia de invalidare din data de 10.08.2021 emisă de CNATDCU;

(4) a obligat pârâţii la plata către reclamantul A. a sumei de 8100 RON cu titlu de cheltuieli de judecată;

(5) a respins în rest cererea reclamantului.

3. Căile de atac exercitate în cauză

Împotriva sentinţei civile indicate mai sus pârâtul Ministerul Educaţiei a declarat recurs principal, iar reclamantul A. a declarat recurs incident.

3.1. Prin calea de atac exercitată în cauză şi întemeiată pe art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul-pârât Ministerul Educaţiei a solicitat admiterea recursului, casarea parţială a sentinţei şi, în rejudecare, respingerea acţiunii în integralitate.

În susţinerea recursului, recurentul-pârât a învederat că procedura de soluţionare a contestaţiei este descrisă de legiuitor la art. 29-31 din Anexa 2 a Ordinului nr. 5229/2020 pentru aprobarea metodologiilor referitoare la acordarea atestatului de abilitare, acordarea titlului de doctor, precum şi la soluţionarea sesizărilor cu privire la nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională, inclusiv cu privire la existenta plagiatului, în cadrul unei teze de doctorat şi de art. 59 din OMEC nr. 4621/2020 din 23 iunie 2020 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare.

Recurentul-pârât a arătat că prin cenzurarea raportului de sinteză instanţa nu ar fi indicat ce prevederi, din cele mai sus menţionate, au fost încălcate la emiterea raportului. Faptul că membrii comisiei nu au răspuns, în mod punctual, criticilor formulate de către contestator sau că motivarea nu este corespunzătoare nu ar reprezenta, în opinia recurentului, motive suficiente pentru cenzurarea rezolutei comisiei, câtă vreme nu există vreo prevedere prin care să se reglementeze ce anume presupune o motivare exhaustivă a deciziei.

Din această perspectivă, recurentul-pârât a susţinut că, în fapt, comisia de soluţionare a contestaţiei a respins contestaţia ca neîntemeiată, întrucât argumentele în fapt şi drept prezentate de contestator nu au fost de natură să modifice cele dispuse prin decizia atacată, astfel încât, în opinia recurentului, nu s-ar putea reţine că, la emiterea raportului contestat, ce a fost de altfel validat de consiliul General CNATDCU la data de 24.11.2021, au fost încălcate prevederile procedurale descrise la art. 29-30 din Anexa 2 a Metodologiei.

Totodată, recurentul-pârât a subliniat că analizarea dosarului de doctorat este de competenţa comisiilor de specialişti, pe baza unui sistem de evaluare care este strict de competenţa comisiei de cercetători ştiinţifici, iar instanţa de judecată nu se poate substitui acesteia.

Printr-un alt set de argumente, recurentul-pârât a criticat soluţia instanţei de fond referitoare la cheltuielile de judecată, apreciind că acestea sunt disproporţionat calculate în raport de obiectul, valoarea cauzei şi demersurile efectuate de către avocatul angajat. Totodată, în raport de reprezentarea la termenele cauzei, recurentul a învederat că, deşi cauza a fost înregistrată în data de 28.03.2022, la primele 5 termene a fost analizată cererea de suspendare a actelor administrative emise de CNATDCU, cerere care a fost respinsă. Astfel, făcând trimitere la prevederile art. 132 din Statutul profesiei de avocat, recurentul-pârât a considerat că obligarea sa la o suma de 8000 RON, cu titlu de onorariu de apărător, ar fi excesivă.

3.2. Sentinţa civilă nr. 21 din data de 16 ianuarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a fost atacată cu recurs incident şi de recurentul-reclamant A., care şi-a întemeiat calea de atac pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ. şi care a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat şi motivat şi, în consecinţă:

i. casarea în parte a sentinţei în privinţa soluţiei de respingere a cererii de anulare a referatului sintetic de evaluare privind teza de doctorat a doctorandului A., emis în data de 13.07.2021 de către Comisia de "Ştiinţele pământului" din cadrul CNATDCU;

ii. casarea în parte a sentinţei în privinţa soluţiei de respingere a cererii de anulare a deciziei Consiliului General al CNATDCU cu privire la evaluarea dosarului de doctorat al reclamantului, din data de 10.08.2021;

iii. casarea în parte a sentinţei în privinţa soluţiei de respingere a cererii de obligare a pârâţilor-intimaţi la plata daunelor-interese de 10.000 euro pentru prejudiciul moral cauzat;

iv. rejudecarea cauzei şi admiterea acţiunii cu privire la cererile de anulare a referatului sintetic de evaluare privind teza de doctorat a doctorandului A., emis în data de 13.07.2021, de către Comisia de "Ştiinţele pământului" din cadrul CNATDCU şi anulare a deciziei Consiliului General al CNATDCU cu privire la evaluarea dosarului de doctorat al reclamantului, din data de 10.08.2021, dar şi obligare a pârâţilor-intimaţi, în principal, la emiterea referatului cu propunerea de acordare a titlului de doctor reclamantului A. şi comunicarea acestuia către Ministerul Educaţiei în vederea atribuirii titlului de doctor reclamantului A. prin ordin al ministrului educaţiei şi, în subsidiar, la reluarea procedurii legale în cadrul CNATDCU de la etapa aferentă momentului anterior primei invalidări din 13.07.2021, în vederea validării tezei de doctorat a reclamantului, potrivit metodologiilor în vigoare. Totodată, recurentul reclamant a solicitat obligarea pârâţilor-intimaţi la plata daunelor-interese de 10.000 euro pentru prejudiciul moral cauzat şi la plata cheltuielilor de judecată în recurs.

Printr-un prim set de critici, subsumate cazurilor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ., recurentul-reclamant a criticat soluţia instanţei de fond de respingere a cererii de anulare a referatului sintetic de evaluare privind teza de doctorat a doctorandului A., emis în data de 13.07.2021, de către Comisia de "Ştiinţele pământului" din cadrul CNATDCU (în continuare "Referatul sintetic de evaluare") şi a deciziei Consiliului General al CNATDCU cu privire la evaluarea dosarului de doctorat al reclamantului, din data de 10.08.2021 (în continuare "decizia din data de 10.08.2021").

În opinia recurentului-reclamant considerentele expuse în pagina 24 a sentinţei ar constitui o încălcare a regulilor de procedură cuprinse în art. 20 alin. (3) din Ordinul nr. 5229/2020, a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii sentinţei. În viziunea recurentului-reclamant, dintr-o primă perspectivă, instanţa de fond ar fi trebuit să anuleze referatul sintetic de evaluare, dat fiind că preşedintele comisiei de evaluare nu a avut o contribuţie proprie la întocmirea referatului, ci s-a mărginit la preluarea referatelor individuale ale evaluatorilor 1 şi 2.

Pe de altă parte, recurentul-reclamant a arătat că, şi în măsura în care ar fi acceptată interpretarea dată de instanţa de fond obligaţiei de întocmire a sintezei în forma preluării conţinutului referatelor individuale, tot nu ar putea fi reţinută obligaţia de motivare a referatului sintetic de evaluare, întrucât din cuprinsul acestuia nu rezultă o preluare integrală a referatelor individuale ale tuturor evaluatorilor. Totodată, subliniind că nu a avut acces la documentele relevante, spre a verifica dacă sus indicatele referate sunt conţinute în integral în referatul sintetic de evaluare, reclamantul-recurent a invocat şi o vătămare ce ar consta în faptul că nu a putut formula contestaţia şi acţiunea în contencios administrativ prin raportare la întregul conţinut al referatelor individuale ale evaluatorilor.

De asemenea, recurentul-reclamant a arătat că referatul sintetic de evaluare, fiind întocmit pe baza referatelor individuale de evaluare realizate de doar 2 dintre cei 3 membri ai comisiei de evaluare, mai precis pe baza referatelor prin care s-a propus invalidarea tezei de doctorat, nu şi în considerarea referatului prin care s-a propus validarea tezei de doctorat, încalcă dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Ordinul nr. 5229/2020 şi principiul motivării actelor administrative, reflectat de dispoziţiile art. 31 alin. (2) din Constituţie şi art. 8 alin. (2) din Codul administrativ.

În continuare, recurentul-reclamant a apreciat că instanţa de fond a încălcat, la rândul său, sus indicatele dispoziţii normative, prin aspectele expuse în fila x a sentinţei, recurentul-reclamant considerând că redarea şi a celui de-al treilea referat individual în cuprinsul referatului sintetic de evaluare ar fi fost în măsură să furnizeze informaţii suplimentare cu privire la îndeplinirea criteriilor minimale de către teza sa de doctorat. Aceste informaţii ar fi putut fi folosite în contestaţia formulată împotriva referatului sintetic, lipsa informaţiile echivalând cu încălcarea dreptului la apărare al recurentului-reclamant.

O altă critică în recurs a vizat faptul că instanţa de fond a respins motivul de anulare a referatului sintetic de evaluare constând în nemotivarea în drept şi în fapt a acestuia, încălcând regulile care impun motivarea actului administrativ, câtă vreme, în opinia recurentului, sancţiunea nemotivării unui act administrativ intervine in abstracto. Obligativitatea motivării în drept a unui act administrativ nu este sancţionată cu nulitatea numai dacă destinatarul actului nu cunoştea el însuşi dispoziţiile legale care ar fi trebui regăsite în motivarea în drept a actului, ci pentru simpla lipsă a motivării în drept a actului, sancţiunea nulităţii intervine. Pe de altă parte, în faţa instanţei de contencios administrativ recurentul-reclamant a criticat din perspectivă legală actele administrative emise prin intermediul unor avocaţi, nu în nume propriu. Studiul şi cunoştinţele avocaţilor sunt reflectate în acţiune, iar nu cunoaşterea de către recurentul-reclamant a procedurii care stă la baza emiterii actelor atacate. Dimpotrivă, procedura este una greoaie şi neprevizibilă, după cum s-a constatat şi în literatura de specialitate, raţionamentul instanţei de fond fiind greşit, în acest context.

Recurentul-reclamant a mai arătat că nemotivarea, în drept, a referatului sintetic de evaluare nu a dat posibilitatea reclamantului-recurent să verifice care dintre criteriile minimale de calitate au fost considerate de comisia de specialitate ca nefiind îndeplinite de teza sa de doctorat. Aceste informaţii puteau fi şi ele folosite în contestaţia formulată de recurentul-reclamant, în acţiune, iar apoi valorificate în recurs. Instanţa de fond s-a rezumat la a arăta că evaluatorii aveau sarcina de a analiza lucrarea de doctorat prin raportare la criteriile prevăzute de lege, criterii pe care şi reclamantul se impunea a le avea în vedere la redactarea lucrării, rămânând, însă, neclar din referatul sintetic de evaluare care sunt acele criterii şi, mai ales, care sunt criteriile pe care recurentul-reclamant nu le-a îndeplinit.

Un alt set de argumente, întemeiate pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a vizat soluţia de respingere a petitului de obligare a pârâţilor-intimaţi la plata daunelor-interese de 10.000 euro pentru prejudiciul moral cauzat.

Evocând prevederile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi pe cele ale art. 577 din Codul administrativ privind condiţiile răspunderii administrativ-patrimoniale, recurentul-reclamant a arătat că, deşi instanţa a constatat existenţa unui prejudiciu moral, aceasta a considerat că el nu a fost cauzat de încălcarea procedurii de validare a tezei de doctorat a reclamantului.

În opinia recurentului-reclamant, instanţa de fond nu a precizat care dintre elementele răspunderii pârâţilor-intimaţi sunt înlăturate, cu atât mai mult cu cât a reţinut existenţa faptei ilicite, a autorilor (pârâţii-intimaţi) şi a vinovăţiei.

Din perspectiva prejudiciului, recurentul-reclamant a precizat că ar fi putut obţine un post pentru care se impune deţinerea titlului de doctor sau, în orice caz, ar fi fost mai bine cotat la un alt tip de concurs, chiar dacă titlul de doctor nu era o condiţie imperativă. În optica sus indicatei părţi recurente, susţinerea instanţei că nu a fost dovedit un prejudiciu din această perspectivă nu poate fi reţinută drept conformă cu dispoziţiile art. 577 din Codul administrativ. Însăşi participarea la anumite concursuri este împiedicată sau îngreunată de lipsa titlului de doctor. Astfel, recurentul a argumentat că prejudiciul invocat este unul moral şi a fost dovedit prin probele administrate în faţa instanţei de fond. Totodată, recurentul a evidenţiat că prejudiciul constând în existenţa unor suferinţe psihice a fost reţinut în sentinţă la fila x.

Din perspectiva raportului de cauzalitate, recurentul a învederat că nu există o menţiune expresă în acest sens în sentinţă şi, chiar şi în ipoteza în care s-ar aprecia că, prin considerentele expuse în fila x a sentinţei, instanţa ar fi invocat neîndeplinirea acestei condiţii, raţionamentul instanţei ar reprezenta o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 577 din Codul administrativ.

În viziunea recurentului-reclamant, în cauza de faţă raportul de cauzalitate între actul ilegal şi prejudiciu ar exista, câtă vreme el provine din emiterea actului administrativ anulat, adică a raportului sintetic la analiza contestaţiei. Emiterea ilegală a acestuia a dus la imposibilitatea emiterii titlului de doctor. Reclamantul-recurent a fost privat de titlul de doctor prin abaterea CNATDCU de la procedura de acordare a titlului. Nu obligarea de către instanţă la emiterea titlului de doctor al recurentului- reclamant justifică repararea prejudiciului cauzat prin actul anulat de instanţă, ci ilegalitatea actului, după cum prevede art. 577 lit. a) din Codul administrativ. Reţinerea ilegalităţii actului şi a unui prejudiciu rezultat de aici îndreptăţeşte destinatarul actului administrativ la repararea pagubei. Raportul de cauzalitate există, căci neacordarea titlului de doctor este o urmare directă a ilegalităţii emiterii actului administrativ anulat (raportul de sinteză la analiza contestaţiei). Dacă instanţa a considerat că anularea actului administrativ este o modalitate suficient de rezonabilă de reparare a prejudiciului moral cauzat prin modul în care contestaţia sa a fost analizată, înseamnă că instanţa a reţinut, în prealabil, existenţa unui raport de cauzalitate între soluţionarea nelegală a contestaţiei şi prejudiciul reclamantului-recurent. În atare context, recurentul a opinat că soluţia şi raţionamentul instanţei de fond cu privire la acest petit încalcă dreptul reclamantului-recurent de a obţine despăgubiri pentru daunele morale cauzate prin actului administrativ anulat, reglementat de art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul de recurs, recurentul-reclamant A. a solicitat, în principal, admiterea excepţiei nulităţii recursului şi, în consecinţă, anularea recursului şi, în subsidiar, admiterea excepţiei inadmisibilităţii recursului şi, în consecinţă, respingerea recursului ca inadmisibil. În terţiar, recurentul-reclamant a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat şi, în consecinţă, menţinerea soluţiilor sentinţei civile nr. 21/2023, pronunţată în şedinţa publică din 16 ianuarie 2023, de Curtea de Apel Cluj, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.

Dintr-o primă perspectivă, recurentul-reclamant a apreciat, în esenţă, că deşi, în mod formal, cererea de recurs pare a fi motivată, în realitate ar lipsi orice argumentare a motivului de recurs cuprins în pct. 8 din alin. (1) al art. 488 din C. proc. civ., câtă vreme nu ar fi menţionate dispoziţiile de drept material care ar fi fost în mod eronat aplicate de instanţa de fond. Menţiunea generală că nu se poate reţine că au fost încălcate prevederile procedurale din art. 29-30 din Anexa 2 a Metodologiei nu poate reprezenta o argumentare reală a motivului de recurs sus indicat, câtă vreme s-ar fi impus să se menţioneze punctual care dispoziţii legale dintre cele cuprinse în art. 29-30 din Anexa 2 a Metodologiei au fost încălcate sau aplicate greşit de instanţa de fond, iar apoi ar fi trebuit să arate în ce mod trebuia instanţa de fond să aplice acele dispoziţii legale, pentru a exclude o încălcare ori o aplicare greşită a lor.

În opinia recurentului-reclamant, dispoziţiile cuprinse în art. 29-30 din Anexa 2 a Metodologiei sunt norme procedurale, iar nu de drept material şi nu se circumscriu în niciunul dintre motivele de recurs cuprinse în art. 488 din C. proc. civ.

Referitor la solicitarea recurentului Ministerul Educaţiei privind reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată la care pârâţii au fost obligaţi de instanţa de fond, prin evocarea faptului că onorariul avocaţial ar fi vădit excesiv faţă de obiectul cauzei, recurentul-reclamant a arătat că, în memoriul de recurs depus de partea adversă, nu a fost arătat motivul de recurs incident în speţă, dintre cele prevăzute în art. 488 din C. proc. civ., argumentele fiind de netemeinicie, nu de nelegalitate a hotărârii atacate cu recurs.

Totodată, recurentul-reclamant a solicitat respingerea acestui motiv de recurs invocat de Ministerul Educaţiei ca inadmisibil, sens în care a făcut trimitere la Decizia nr. 3 din 20 ianuarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii.

În continuare, recurentul-reclamant a solicitat respingerea recursului formulat de recurentul-pârât ca nefondat, sens în care a citat paragrafe din sentinţa recurată, a reiterat teza nemotivării căii de atac şi a arătat că prima instanţă a aplicat corect normele incidente, câtă vreme dispoziţiile art. 29 - 31 din Anexa nr. 2 a OMEC nr. 5229/2020 şi art. 59 din OMEC nr. 4621/2020 se completează cu regulile generale şi cu principiile generale de drept administrativ referitoare la materia motivării actelor administrative. A mai arătat recurentul-reclamant că instanţa de fond a aplicat în mod corect prevederile art. 31 din Ordinul nr. 5229/2020, nu s-a substituit autorităţii publice şi nu a dispus acordarea titlului de doctor, ci a făcut o exactă aplicare a dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 554/2004.

Referitor la cheltuielile de judecată, recurentul-reclamant a arătat că partea din onorariul avocaţial la care pârâţii au fost obligaţii nu reprezintă un cuantum disproporţionat al acestora, cauza având stabilite cinci termene de judecată, dificultatea problematicii juridice fiind una crescută, reglementarea procedurilor de acordare a titlului de doctor foarte stufoasă, astfel încât a necesitat foarte multe ore de muncă din partea avocaţilor implicaţi, cererea de chemare în judecată, întâmpinarea şi concluziile scrise denotând, prin întinderea lor, dificultatea şi amplitudinea acestei munci.

4.2. Legal citat, recurentul-pârât Ministerul Educaţiei nu a depus întâmpinare faţă de recursul incident formulat de recurentul-reclamant A., dar a depus note scrise, prin care a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

A. Examinând, cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului formulat de recurentul- pârât Ministerul Educaţiei, invocată de recurentul-reclamant A., Înalta Curte o apreciază ca nefondată, pentru următoarele considerente:

În conformitate cu art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Cu titlu preliminar, instanţa de control judiciar consideră că apărările formulate de recurentul-reclamant sub titulatura de "excepţie a inadmisibilităţii recursului" şi prin care a fost evocată, în privinţa petitului din recursul recurentului-pârât Ministerul Educaţiei referitor la reducerea cheltuielilor de judecată, incidenţa Deciziei nr. 3 din 20 ianuarie 2020, vizează în realitate tot aspectul nulităţii cererii de recurs formulate de recurentul-pârât, pentru neîncadrarea argumentelor invocate în prevederile art. 488 C. proc. civ., câtă vreme teza dezvoltată este, în fapt, cea a unei critici de netemeinicie, iar nu de nelegalitate.

Or, aceste argumente nu privesc, în fapt, un fine de neprimire a căii de atac din perspectiva inexistenţei, spre exemplu, a reglementării acesteia, ci vizează tot nerespectarea în opinia recurentului-reclamant de către recurentul-pârât a obligaţiei de motivare a căii de atac în limitele impuse de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., astfel încât instanţa de control judiciar reţine că, în cauză, nu a fost învestită cu o veritabilă excepţie de inadmisibilitate, ci cu diverse critici subsumate excepţiei de nulitate a recursului.

În continuare, examinând toate aceste critici, Înalta Curte le apreciază nefondate. Cercetarea argumentelor expuse în cererea de recurs formulată de recurentul-pârât Ministerul Educaţiei relevă, în concret, formularea inclusiv a unor critici de nelegalitate, vizând pretinsa încălcare sau greşită aplicare a unor dispoziţii de drept material, precum, spre exemplu, art. 29 - 31 din Anexa 2 a OMEC nr. 5229/2020 şi cele ale art. 59 din OMEC nr. 4621/2020. Dacă aceste critici sunt întemeiate sau nu, urmează a se verifica în continuare, în analiza recursului însă, în această situaţie, nu intervine sancţiunea nulităţii, prevăzută de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

De asemenea, câtă vreme prin cererea de chemare în judecată a fost clamată nelegalitatea actelor atacate din perspectiva pretinsei incidenţe a unor vicii formale ale acestora (vicii ale procedurii administrative ce a stat la baza emiterii actelor atacate), verificarea modului în care autoritatea emitentă a respectat normele ce reglementează condiţiile respective de adoptare intră, în planul materiei particulare a contenciosului administrativ, în sfera de reglementare a art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Totodată, întrucât sancţiunea nulităţii recursului este incidentă doar în ipoteza în care toate criticile formulate, în integralitate, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488, constatându-se că o parte dintre acestea vizează motivele de casare referitoare la darea sentinţei cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, se impune respingerea excepţiei nulităţii recursului formulat de recurentul-pârât Ministerul Educaţiei, invocată de recurentul-reclamant A. prin întâmpinare, ca nefondată, nefiind posibilă pronunţarea unei soluţii de anulare în parte, în privinţa criticilor care se referă la netemeinicia soluţiei pronunţate de instanţa de fond. Desigur, cu prilejul analizării fiecărei critici, se va arăta punctual care sunt cele de nelegalitate, ce se impun a fi analizate pe fondul lor, şi care sunt cele de netemeinicie, ce nu pot face obiectul controlului în calea extraordinară de atac a recursului, astfel cum se va argumenta mai jos.

B. Analizând, în continuare, actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile formulate de pârâtul Ministerul Educaţiei şi de reclamantul A. sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

(i) Cât priveşte recursul principal formulat de recurentul-pârât Ministerul Educaţiei, Înalta Curte găseşte nefondate criticile aduse de acesta sentinţei recurate, ce au fost subsumate cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Argumentele învederate în memoriul de recurs în discuţie pot fi grupate în două categorii: (i) cele ce vizează interpretarea prevederilor art. 29 - 31 din Metodologia de evaluare a tezelor de doctorat, aprobată drept Anexa nr. 2 a OMEC nr. 5229/2020, şi a prevederilor art. 59 din OMEC nr. 4621/2020, din perspectiva îndeplinirii obligaţiei de motivare a raportului de sinteză la analiza contestaţiei de invalidare a tezei de doctorat a doctorandului A., emis la data de 16.11.2021 de Comisia de analiză a contestaţiei din cadrul Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare şi a procedurii reglementate de sus indicatele prevederi normative; (ii) cele ce vizează verificarea proporţionalităţii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor.

Din perspectiva primului set de critici, Înalta Curte observă că recurentul-pârât critică modul în care instanţa de fond a verificat îndeplinirea, de către autoritatea emitentă, a obligaţiei sale de a motiva raportul de sinteză emis în analiza contestaţiei formulate de reclamantul A., în contextul prevederilor normative indicate supra.

La acest moment al analizei, este util a reaminti câteva aspecte de fapt dintre cele dezlegate, în context de deplină jurisdicţie, de către instanţa de fond.

Astfel, urmare parcurgerii procedurii de evaluare a dosarului de doctorat, în aplicarea art. 20 din Metodologia de evaluare a tezelor de doctorat, aprobată drept Anexa nr. 2 a OMEC nr. 5229/2020, prin referatul sintetic de evaluare cu privire la teza de doctorat a reclamantului A., întocmit de preşedintele Comisiei de "Ştiinţele pământului" în data de 13.07.2021, s-a propus invalidarea tezei de doctorat. La baza referatului sintetic de evaluare au stat referatele individuale de evaluare ale celor 3 membri ai comisiei de evaluare, două dintre ele referindu-se la invalidarea tezei de doctorat, iar al treilea la validarea acesteia.

În considerarea referatului sintetic a fost emisă decizia Consiliului General al CNATDCU din data de 10.08.2021, prin care s-a validat propunerea comisiei de specialitate, anume aceea de invalidare a tezei de doctorat.

Împotriva deciziei CNATDCU din data de 10.08.2021, reclamantul A. a formulat contestaţia nr. 17858/18.08.2021. Contestaţia a fost analizată de cei trei membri ai comisiei de contestaţie, fiecare întocmind un referat individual, iar, ulterior acestui moment, preşedintele panelului a întocmit în data de 16.11.2021 raportul de sinteză la analiza contestaţiei, prin care s-a respins contestaţia şi s-a propus neacordarea titlului de doctor.

Din examinarea situaţiei de fapt, mai precis a referatelor individuale întocmite de cei trei membri ai comisiei de contestaţie, instanţa de fond a reţinut că:

- prin primul referat a fost propusă respingerea contestaţiei, însă motivele invocate au fost fie străine de aspectele invocate prin contestaţia formulată de reclamantul A., fie generale, fără a răspunde concret niciunuia dintre argumentele principale evocate de reclamant în demersul de contestare a deciziei Consiliului General al CNATDCU din data de 10.08.2021, fie motive noi faţă de cele reţinute prin decizia contestată; într-un atare context, instanţa de fond a apreciat că aspectele învederate de primul membru al comisiei de contestaţii nu relevă o analiză concretă a contestaţiei reclamantului;

- prin referatul celui de-al doilea membru al comisiei de contestaţii au fost infirmate, în mare parte, aspectele reţinute în cadrul procedurii reglementate de art. 20 din Metodologia de evaluare a tezelor de doctorat, aprobată drept Anexa nr. 2 a OMEC nr. 5229/2020, de cei doi evaluatori ce au întocmit referate individuale în sensul invalidării tezei de doctorat; totodată, s-a reţinut că acele observaţii prin care membrul comisiei de contestaţii nu a combătut argumentele evaluatorilor ce au susţinut teza invalidării se refereau la referatul tezei de doctorat, iar nu la lucrarea în sine, astfel încât acestea nu au natura unor argumente care să justifice soluţia de respingere a contestaţiei (adoptată prin raportul de sinteză din 16.11.2021);

- prin referatul celui de-al treilea membru al comisiei de contestaţii a fost propusă acceptarea contestaţiei doctorandului A. şi menţinerea deciziei Comisie de susţinere a tezei de doctorat care a hotărât acordarea titlului de doctor.

În raport de aceste aspecte, instanţa de fond a apreciat că soluţia de respingere a contestaţiei dispuse prin raportul de sinteză la analiza contestaţiei, emis la data de 16.11.2021, nu este susţinută de o motivare aferentă.

Revenind la analiza de legalitate a sentinţei recurate, Înalta Curte reţine că, potrivit prevederilor art. 30 din Metodologia de evaluare a tezelor de doctorat, aprobată drept Anexa nr. 2 a OMEC nr. 5229/2020 "(9) În termen de maximum 10 zile de la constituirea comisiei de contestaţie, fiecare membru întocmeşte direct în platformă un referat individual de analiză a contestaţiei şi motivează, după caz. (...) (11) Preşedintele panelului întocmeşte referatul sintetic de analiză a contestaţiei, direct în platformă, în termen de maximum 5 zile de la notificare, pe baza referatelor individuale de analiză a contestaţiei".

Examinând conţinutul normativ al acestor dispoziţii legale, instanţa de control judiciar observă că acestea cuprind inclusiv obligaţia de motivare a raportului de sinteză potrivit standardelor generale incidente materiei, ce impun în esenţă, inclusiv în raport de caracteristicile procedurii de soluţionare a unei contestaţii, o examinare concretă a acelor critici principale evocate prin contestaţia formulată (aspect ce rezultă din obligaţia de motivare indicată în alin. (9) al art. 30 sus indicat şi care generează, implicit, efecte şi în planul motivării raportului sintetic de analiză).

De asemenea, se observă elementul caracteristic al referatului/raportului sintetic de analiză a contestaţiei, mai precis că acesta are la bază referatele individuale întocmite în acelaşi sens şi are drept scop, în esenţă, după cum rezultă din chiar titulatura sa, o sintetizare a aspectelor evocate prin referatele individuale ale membrilor comisiei de contestaţii, obligaţia de motivare a soluţiei evidenţiate în cuprinsul acestui referat rezultând, după cum s-a arătat anterior, în mod implicit din prevederile alin. (11) al art. 30 din Metodologia de evaluare a tezelor de doctorat aprobată drept Anexa nr. 2 a OMEC nr. 5229/2020, dar şi din sfera normelor generale ce guvernează materia motivării actului emis de autorităţile administrative, ce îşi găsesc fundamentul în prevederile art. 31 alin. (2) din Constituţia României, coroborate cu cele ale art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală.

În raport de aceste prevederi, în mod corect instanţa de fond a reţinut viciul formal al raportului de sinteză la analiza contestaţiei din data de 16.11.2021, prin care s-a respins contestaţia şi s-a propus neacordarea titlului de doctor, viciu constând în nemotivarea acestuia conform prevederilor alin. (11) al art. 30, câtă vreme o atare soluţie şi motivele arătate în cuprinsul său nu reflectă o sinteză concretă a opiniei majoritare expuse prin considerentele celor trei referate de analiză a contestaţiei, în raport de aspectele evocate prin aceasta de contestator, iar acele argumente din cuprinsul raportului ce susţin teza respingerii contestaţiei sunt străine de criticile aduse de contestator deciziei Consiliului General al CNATDCU din data de 10.08.2021 ori sunt noi faţă de cele din decizia contestată sau generice, fără a indica o reală examinare a contestaţiei sau vizează referatul tezei de doctorat, iar nu lucrarea în sine.

Pe cale de consecinţă, nu se confirmă criticile de nelegalitate aduse de recurentul-pârât sentinţei atacate din perspectiva arătată în precedent, alegaţiile Ministerului Educaţiei în acest sens fiind nefondate.

În ceea ce priveşte argumentele prin care recurentul-pârât clamează teza unui caracter vădit excesiv, în opinia sa, a obligaţiei sale de plată a sumei de 8000 RON cu titlu de onorariu de avocat, faţă de obiectul cauzei şi valoarea sa, de gradul de complexitate şi demersurile efectuate de către avocatul angajat, instanţa de control judiciar reţine că, prin Decizia nr. 3 din 20 ianuarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii şi publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 181 din 05 martie 2020, s-a statuat expres în sensul că motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanţa de fond s-a pronunţat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporţionalităţii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, solicitate de partea care a câştigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Or, în cauza pendinte, ceea ce solicită recurentul-pârât este tocmai o verificare a proporţionalităţii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţial stabilite de prima instanţă, mai precis analiza unor aspecte de fapt referitoare la complexitatea cauzei şi la munca efectivă a apărătorului părţii, în funcţie şi de valoarea obiectului pricinii, ceea ce presupune o evaluare a ponderii pe care instanţa de fond a dat-o acestui criteriu în cadrul demersului de stabilire a cheltuielilor la care este obligată partea care a pierdut litigiul, în raport de circumstanţele cauzei, astfel încât se tinde la analiza unor aspecte de fapt, iar nu la o interpretare a normei juridice.

Având în vedere scopul căii extraordinare de atac a recursului, astfel cum este acesta reglementat de prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., ce dispun că "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", o analiză de netemeinice nu poate fi realizată în recurs, astfel încât argumentele recurentului-pârât nu pot fi valorificate în sensul solicitat de parte.

Faţă de cele arătate în precedent, fiind infirmate motivele de casare/nelegalitate invocate de recurent-pârât, Înalta Curte va respinge recursul Ministerului Educaţiei, ca nefondat.

(ii) Cât priveşte recursul incident promovat de recurentul-reclamant A., Înalta Curte observă, cu titlu prealabil, că, deşi recurentul a solicitat casarea în parte a sentinţei în privinţa unui număr de trei soluţii ale instanţei de fond, argumentele evocate vizează, în fapt, doar două soluţii.

Astfel, în memoriul de recurs nu se regăsesc critici aduse soluţiei de respingere a cererii de anulare a deciziei Consiliului General al CNATDCU cu privire la evaluarea dosarului de doctorat al reclamantului, din data de 10.08.2021, ci doar argumente care vizează soluţia de respingere a cererii de anulare a referatului sintetic de evaluare privind teza de doctorat a doctorandului A., emis în data de 13.07.2021 de către Comisia de "Ştiinţele pământului" din cadrul CNATDCU, şi a soluţiei de respingere a cererii de obligare a pârâţilor-intimaţi la plata daunelor-interese de 10.000 euro pentru prejudiciul moral apreciat de recurent ca fiindu-i cauzat. Or, în lipsa unei motivări concrete a căii de atac din perspectiva soluţiei de respingere a cererii de anulare a deciziei Consiliului General al CNATDCU din data de 10.08.2021, instanţa de control judiciar nu poate efectua un control de legalitate al sentinţei recurate, din această perspectivă.

În continuare, deşi recurentul-reclamant a invocat incidenţa motivului de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. în susţinerea tezei caracterului pretins nelegal al soluţiei instanţei de fond de respingere a cererii de anulare a referatului sintetic de evaluare privind teza de doctorat, emis în data de 13.07.2021, Înalta Curte observă că acest motiv de recurs este invocat pur formal. Din examinarea cererii de recurs nu pot fi decelate critici prin care recurentul-reclamant să fi invocat încălcarea, de către prima instanţă, a normelor din procedura civilă contencioasă derulată în dosarul pendinte, în etapa de judecată a fondului.

Ceea ce recurentul a criticat în realitate, sub titulatura de încălcare a normelor de procedură, este modul în care prima instanţă a interpretat, în demersul de analiză pe fond a argumentului principal prin care reclamantul a invocat viciul formal al nemotivării actului atacat, prevederile din cadrul procedurii administrative parcurse de autoritatea emitentă a acestuia în vederea adoptării sale, apreciind recurentul că prima instanţă a făcut o greşită aplicare a acestor norme procedurale. Or, motivul de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. vizează ipoteza încălcării normelor de procedură civilă aferente procesului, în timp ce o analiză, de către instanţa de fond, a modului în care entitatea administrativă a respectat sau nu normele procedurii administrative în urma căreia actul atacat a fost emis se constituie în elemente ale examinării dreptului material/substanţial, cătă vreme vizează dimensiunea conformităţii actului litigios cu procedura administrativă de emitere a sa, reglementată prin norma în virtutea căreia actul a fost dat. Or, astfel de critici se subsemnează cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., urmând a fi analizate ca atare.

Cât priveşte criticile aferente indicatului caz de casare (art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.) ce au vizat soluţia instanţei de fond de respingere a cererii de anulare a referatului sintetic de evaluare privind teza de doctorat, emis în data de 13.07.2021, Înalta Curte le găseşte nefondate.

După cum s-a arătat şi în precedent, prin intermediul acestora recurentul- reclamant critică, în esenţă, modul în care instanţa de fond a examinat argumentul principal evocat de reclamant, prin care acesta a pretins că aplicarea sancţiunii anulării referatului sintetic de evaluare privind teza de doctorat în discuţie ar fi determinată de nerespectarea obligaţiei ce incumba entităţii emitente de a motiva, în mod conform, un atare act, recurentul apreciind că instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit prevederile art. 20 alin. (3) din Metodologia de evaluare a tezelor de doctorat, aprobată drept Anexa nr. 2 a OMEC nr. 5229/2020.

Conform acestor prevederi cu caracter normativ "Preşedintele comisiei de specialitate a CNATDCU întocmeşte referatul sintetic de evaluare, direct în platformă, în termen de 5 zile de la notificare, pe baza referatelor individuale de evaluare ale celor 3 membri ai comisiei de evaluare; raportul sintetic se referă, după caz, la: a) validarea tezei de doctorat şi a calificativului propus de comisia de doctorat; b) invalidarea tezei de doctorat, însoţit de argumentare; c) nerespectarea standardelor de etică profesională, inclusiv existenţa plagiatului, în cadrul tezei şi/sau al activităţilor care au dus la realizarea acesteia".

În cauza pendinte, prin Referatul sintetic de evaluare cu privire la teza de doctorat a reclamantului, întocmit de preşedintele Comisiei de "Ştiinţele pământului" în data de 13.07.2021, s-a propus invalidarea tezei de doctorat.

Recurentul-reclamant susţine, dintr-o primă perspectivă, teza neîndeplinirii obligaţiei de motivare a referatului de către preşedintele comisiei de specialitate, apreciind că, prin preluarea referatelor individuale întocmite de doi dintre evaluatori, nu ar exista un demers personal al acestuia de respectare a prevederilor normative în discuţie.

Se constată, însă, că în realitate nu se contestă întocmirea referatului sintetic de evaluare de către preşedintele comisiei de specialitate a CNATDCU, ci pretinsa lipsă de originalitate a aspectelor expuse în acesta.

Înalta Curte observă că prevederile art. 20 alin. (3) din Anexa 2 a OMEC nr. 5229/2020 nu reglementează o anumită tehnică/modalitate particulară de întocmire, de către preşedintele comisiei de specialitate a CNATDCU, a referatului sintetic de evaluare, nefiind stabilit standardul unei tehnici originale/personale de realizare a sintezei referatelor individuale de evaluare întocmite de cei trei evaluatori. Din cuprinsul prevederilor normative anterior referite se desprinde, în mod implicit, teza conferirii unui drept de opţiune în beneficiul preşedintelui comisiei de specialitate a CNATDCU, acesta având posibilitatea de a alege, dintre toate tehnicile de întocmire a sintezei, pe cea pe care o consideră optimă. Un atare drept de apreciere nu poate fi cenzurat de instanţa de contencios administrativ, câtă vreme nu se constată un caracter vădit inadecvat al soluţiei ce a fost aleasă pentru întocmirea referatului sintetic de evaluare emis la 13.07.2021, de preluare a acelor paragrafe din cuprinsul referatelor individuale întocmite de evaluatorii nr. 1 şi nr. 2. Or, alegerea metodei de întocmire a referatului sintetic prin preluarea ideilor principale din cuprinsul referatelor individuale nu apare ca fiind o tehnică de redactare vădit inadecvată.

În continuare, Înalta Curte observă că, prin prevederile art. 20 alin. (3) din Anexa 2 a OMEC nr. 5229/2020, s-a stabilit că referatul sintetic de evaluare se întocmeşte pe baza referatelor individuale de evaluare ale celor 3 membri ai comisiei de evaluare, astfel încât nu este impusă preluarea în mod necesar în integralitate a tuturor celor 3 referate şi a totalităţii aspectelor evocate în acestea.

De altfel, contextul vizat de lit. b) a acestui articol este cel conform căruia, în ipoteza invalidării tezei de doctorat, referatul sintetic se referă la acest aspect (invalidarea tezei), însoţit de argumentare. Legiuitorul nu a reglementat obligaţia preluării integrale, în cuprinsul referatului de sinteză, a referatelor individuale, ci doar întocmirea acestuia pe baza acestor referate.

Din perspectiva parametrilor sintezei, opţiunea preşedintelui comisiei de specialitate a CNATDCU de a nu realiza o atare preluare integrală a textelor referatelor individuale nu reprezintă un demers vădit disproporţionat, în raport de rolul de sinteză al referatului în discuţie.

De asemenea, câtă vreme raportul sintetic din cauza pendinte se referă la invalidarea tezei de doctorat, preluarea doar a aspectelor din referatele individuale întocmite în acest sens (al invalidării) se circumscrie tezei însoţirii referatului sintetic de argumentare aferente acestei soluţii.

Aspectele expuse de cel de-al treilea membru al comisiei prin referatul său, în sensul validării tezei de doctorat, nu concordă soluţiei de sinteză generate de soluţiile majoritare propuse de membrii comisiei, astfel încât reprezintă un element extrinsec obligaţiei de prezentare a argumentaţiei aferente soluţiei de invalidare. Or, art. 20 alin. (3) lit. b) din Anexa 2 a OMEC nr. 5229/2020 dispune că referatul sintetic se referă la soluţia de invalidare a tezei de doctorat şi la argumentarea sa, iar nu la argumentarea contrară, chiar dacă aceasta este conţinută în referatul individual ce reflectă opinia minoritară.

În acelaşi sens sunt, de altfel, în esenţă şi aspectele evocate de prima instanţă, astfel încât nu se poate reţine teza unei eronate interpretări de către aceasta a prevederilor art. 20 alin. (3) din Anexa 2 a OMEC nr. 5229/2020 şi nici o încălcare a prevederilor art. 31 alin. (2) din Constituţie şi a art. 8 alin. (2) din Codul administrativ, soluţia de invalidare a tezei de doctorat fiind motivată atât în fapt, cât şi în drept.

Din această perspectivă, Înalta Curte reţine că nu se verifică nici susţinerea nemotivării în drept a referatului sintetic de evaluare privind teza de doctorat din 13.07.2021, câtă vreme în cuprinsul acestuia sunt indicate prevederile art. 168 alin. (8) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, art. 68 alin. (5) din H.G. nr. 681/2011, art. 18 şi art. 20 din Metodologia de evaluare a tezelor de doctorat, aprobată drept Anexa nr. 2 a OMEC nr. 5229/2020.

În continuare, Înalta Curte consideră nefondate şi criticile subsumate de recurentul-reclamant cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care acesta susţine teza unei eronate aplicări a prevederilor art. 577 din Codul administrativ coroborate cu art. 18 din Legea nr. 554/2004 prin adoptarea soluţiei de respingere a petitului de obligare a pârâţilor la plata daunelor interese de 10.000 euro pentru pretinsul prejudiciul moral clamat de recurent.

Potrivit art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în cazul soluţionării cererii, instanţa va hotărî şi asupra despăgubirilor pentru daunele materiale şi morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru.

Totodată, art. 577 din Codul administrativ are următorul conţinut normativ:

"Răspunderea administrativ-patrimonială este angajată dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: a) actul administrativ contestat este ilegal; b) actul administrativ ilegal este cauzator de prejudicii materiale sau morale; c) existenţa unui raport de cauzalitate între actul ilegal şi prejudiciu; d) existenţa culpei autorităţii publice şi/sau a personalului acesteia".

Dintr-o primă perspectivă, Înalta Curte reţine, în mod contrar celor evocate de recurentul-reclamant, că din cuprinsul sentinţei recurate rezultă cu evidenţă aspectul potrivit căruia prima instanţă a apreciat neîndeplinită, în esenţă, condiţia legăturii de cauzalitate dintre pretinsul prejudiciu moral şi demersul Comisiei de analiză a contestaţiei din cadrul Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare de emitere, în mod nelegal, a raportului de sinteză la analiza contestaţiei de invalidare a tezei de doctorat a doctorandului A., emis la data de 16.11.2021.

Înalta Curte observă că recurentul-reclamant a susţinut că prejudiciul moral ar constat în disconfortul emoţional generat de imposibilitatea de a valorifica deţinerea titlului de doctor pentru a ocupa o anumită funcţie (neindicată în mod concret) sau de a participa la anumite concursuri (nespecificate, de altfel, nominal).

Or, instanţa de control judiciar constată că anularea raportului de sinteză la analiza contestaţiei de invalidare a tezei de doctorat a doctorandului A., emis la data de 16.11.2021, cu consecinţa reluării procedurii prevăzute de lege în cadrul Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare de la etapa analizei contestaţiei formulate de reclamantul A. la decizia de invalidare din data de 10.08.2021 emisă de Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, produce doar efecte dilatorii din perspectiva procedurii de soluţionare a contestaţiei.

Între simpla prelungire a procedurii de soluţionare a contestaţiei, urmare unor vicii ale procedurii anterioare, şi pretinsul prejudiciu moral clamat de recurentul-reclamant nu există, după cum corect a reţinut şi instanţa de fond, o legătură de cauzalitate, câtă vreme o reluare a acestei proceduri nu garantează, în mod neechivoc, o acordare a titlului de doctor recurentului-reclamant, iar premisa centrală a prejudiciului clamat de partea recurentă este cea a deţinerii/acordării titlului de doctor. Astfel, contrar celor afirmate de recurentul-reclamant, nu se poate reţine faptul că neacordarea titlului de doctor este o urmare directă a ilegalităţii emiterii actului administrativ anulat (raportul de sinteză la analiza contestaţiei).

De asemenea, instanţa de control judiciar observă că natura ilegală a actului administrativ contestat, reglementată de lit. a) a art. 577 din Codul administrativ, reprezintă o condiţie distinctă pentru angajarea răspunderii administrativ-patrimonială faţă de cea prevăzută de art. 577 lit. c) din Codul administrativ.

Pe cale de consecinţă, cum chiar dispoziţiile art. 577 lit. c) din Codul administrativ coroborate cu cele ale art. 18 din Legea nr. 554/2004 impun condiţia existenţei unui raport de cauzalitate între actul ilegal şi prejudiciu, iar în cauza pendinte nu se poate reţine o atare legătură, instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a acestor prevederi, sentinţa recurată fiind apărată de orice critică de nelegalitate subsumabilă cazului de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Faţă de cele arătate în precedent, observând prevederile art. 496 C. proc. civ. raportate la art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi fiind infirmate motivele de casare/nelegalitate invocate atât de recurent-pârât, cât şi de recurentul-reclamant, Înalta Curte va respinge recursurile formulate de pârâtul Ministerul Educaţiei şi reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 21 din data de 16 ianuarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Referitor la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată aferente etapei procesuale a recursului, formulată de recurentul-reclamant A., Înalta Curte o va respinge ca neîntemeiată, câtă vreme, urmarea respingerii recursului formulat de această parte, nu se poate reţine îndeplinirea condiţiei reglementate de prevederile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., mai precis ca recurentul-reclamant să aibă calitatea de parte care să fi câştigat această etapă procesuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului formulat de recurentul - pârât Ministerul Educaţiei, invocată de recurentul - reclamant A., ca nefondată.

Respinge recursurile formulate de pârâtul Ministerul Educaţiei şi reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 21 din data de 16 ianuarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Respinge cererea recurentului - reclamant de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22 mai 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.