Mayor’s flag-display regulation challenge rejected as Government’s implementing authority upheld

Şedinţa publică din data de 23 ianuarie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin acţiunea înregistrată la data de 2 martie 2022 în dosarul nr. x/2022 pe rolul Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. - Primarul municipiului Odorheiu Secuiesc a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea în parte a normele adoptate prin H.G. nr. 1157/2001 în sensul eliminării articolelor 6 şi 16, respectiv din art. 24 sancţiunile pentru nerespectarea prevederilor articolelor 6 şi 16.

La termenul de judecată din data de 6 mai 2022 instanţa a dispus, în temeiul art. 138 alin. (6) C. proc. civ., suspendarea judecării acţiunii până la soluţionarea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a recursului din dosarul nr. x/2021. Cauza a fost repusă pe rol la termenul de judecată din data de 26 mai 2023, reţinându-se că recursul din dosarul nr. x/2021 a fost soluţionat definitiv de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

La termenul de judecată din data de 29 septembrie 2023, instanţa a reţinut cauza spre soluţionare atât asupra excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţă şi excepţiei lipsei de interes invocate de Guvernul României (apreciind că excepţia lipsei de interes urmează a fi analizată inclusiv în considerarea soluţiei definitive pronunţate în dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Târgu Mureş) pe care le-a unit cu fondul cauzei.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 147/2023 pronunţată la 25 octombrie 2023, Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a reclamantului A., Primarul Municipiului Odorheiu Secuiesc, invocată de pârâtul Guvernul României, a admis excepţia lipsei de interes invocată de pârâtul Guvernul României în ceea ce priveşte cererea de anulare a art. 16 şi art. 24 alin. (1) lit. j) şi, în mod corespunzător, alin. (2) din H.G. nr. 1157/2001 şi, în consecinţă, a respins această cerere formulată de către reclamantul reclamantul A., Primarul Municipiului Odorheiu Secuiesc, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca lipsită de interes, a respins excepţia lipsei de interes invocată de pârâtul Guvernul României în ceea ce priveşte cererea de anulare a art. 6 şi art. 24 alin. (1) lit. g) şi, în mod corespunzător, alin. (2) din H.G. nr. 1157/2001 şi a respins în rest cererea formulată de către reclamantul A., Primarul Municipiului Odorheiu Secuiesc, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 147/2023 pronunţate la 25 octombrie 2023 de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., Primarul Municipiului Odorheiu Secuiesc, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

După o succintă prezentare a situaţiei de fapt, a formei aplicabile a cadrului legal şi a istoricului legislativ recent, respectiv a actului administrativ contestat, se învederează următoarele:

Recurentul susţine că instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit normele de drept material, în special art. 22 din Legea nr. 75/1994.

În motivarea recursului, se arată că instanţa a admis excepţia lipsei de interes în privinţa cererii de anulare a art. 16 şi art. 24 alin. (1) lit. j) şi alin. (2) din H.G. nr. 1157/2001, dar a respins ca nefondată cererea de anulare a art. 6 şi art. 24 alin. (1) lit. g) şi alin. (2), deşi anterior respinsese excepţia lipsei de interes cu privire la aceste dispoziţii.

Interpretarea instanţei asupra art. 22 din Legea nr. 75/1994 este eronată, întrucât aceasta a extins competenţa de reglementare a Guvernului dincolo de limitele prevăzute expres de lege, atribuind sintagmei "arborarea drapelului României" un sens extins care ar include şi arborarea drapelelor altor state.

Susţine că o asemenea interpretare contravine principiului identităţii logice, întrucât aceeaşi sintagmă nu poate avea sensuri diferite în cadrul aceleiaşi legi.

Din perspectiva interpretării sistematice, arată că nu există indicii legislative sau în expunerea de motive care să susţină extinderea competenţei Guvernului asupra arborării drapelelor altor state.

În ceea ce priveşte interpretarea teleologică, subliniază că atribuţiile de reglementare conferite Guvernului trebuie interpretate strict, în conformitate cu principiul separaţiei puterilor consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituţie, iar intenţia legiuitorului a fost de a limita competenţa executivului la organizarea punerii în aplicare a prevederilor referitoare exclusiv la arborarea drapelului României.

În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurată şi rejudecarea cauzei în sensul admiterii cererii de anulare a dispoziţiilor contestate din H.G. nr. 1157/2001, întrucât interpretarea instanţei de fond reprezintă o adăugare la lege şi o greşită aplicare a normelor de drept material.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Demersul judiciar al reclamantului A., Primarul Municipiului Odorheiu Secuiesc, astfel cum a fost evidenţiat la pct. I.1. al acestei decizii, vizează solicitarea de anulare în parte a normelor adoptate prin H.G. nr. 1157/2001 în sensul eliminării articolelor 6 şi 16, respectiv din art. 24 sancţiunile pentru nerespectarea prevederilor articolelor 6 şi 16.

Prin sentinţa recurată s-a respins acţiunea formulată de către reclamantul reclamantului A., Primarul Municipiului Odorheiu Secuiesc, ca neîntemeiată, acesta formulând recurs şi invocând pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a căror incidenţă instanţa de recurs nu o poate reţine în cauză.

Înalta Curte constată că instanţa de fond a efectuat o analiză corectă a cauzei deduse judecăţii, ţinând seama de conţinutul actelor atacate, a coroborat dispoziţiile incidente şi a răspuns criticilor din cuprinsul cererii de chemare în judecată cu care a fost investită.

Instanţa de recurs reţine că recursul formulat de reclamant este nefondat, întrucât motivele invocate nu sunt de natură să conducă la casarea hotărârii atacate.

Cu titlu de chestiune prealabilă Curtea reţine faptul că, în privinţa criticilor ce vizează netemeinicia hotărârii, respectiv a celor referitoare la stabilirea situaţiei de fapt acestea exced controlului instanţei de recurs. Astfel, cauza recursului constă în nelegalitatea hotărârii ce se atacă pe această cale, nelegalitate care trebuie să îmbrace una dintre formele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., sub denumirea de motive de casare. De lege lata, o critică de netemeinicie a sentinţei nu poate fi formulată prin intermediul căii de atac a recursului, aceasta fiind o cale de atac extraordinară, care se poate exercita numai pentru motivele prevăzute de lege şi nedevolutivă, neavând loc o rejudecare a fondului pricinii în recurs.

În raport cu motivele de recurs formulate de către reclamantul A., Primarul Municipiului Odorheiu Secuiesc, întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., se constată că acestea nu sunt fondate, iar hotărârea instanţei de fond a fost pronunţată cu respectarea normelor de drept material incidente, interpretate în mod corect şi aplicate proporţional cu scopul legitim urmărit.

Criticile formulate de reclamantul A. în cadrul recursului declarat împotriva sentinţei civile nr. 147/2023 nu pot fi primite, întrucât interpretarea şi aplicarea normelor de drept material de către instanţa de fond s-au realizat cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, în limitele competenţei conferite de Legea nr. 75/1994 şi de Constituţia României.

Contrar susţinerilor recurentului-reclamant, dispoziţiile art. 6 din H.G. nr. 1157/2001 nu reprezintă o extindere nepermisă a competenţei de reglementare conferite Guvernului prin art. 22 din Legea nr. 75/1994, ci o aplicare fidelă şi logică a normelor legale primare.

Art. 22 din Legea nr. 75/1994 prevede că "în aplicarea prezentei legi, Guvernul va adopta norme referitoare la arborarea drapelului României şi intonarea imnului naţional", fără a exclude în mod expres posibilitatea reglementării aspectelor conexe, cum ar fi arborarea drapelelor altor state, reglementată în mod expres în art. 7 din aceeaşi lege.

Este esenţial de subliniat că art. 7 din Legea nr. 75/1994 face parte din Capitolul I al legii, intitulat "Arborarea drapelului României", iar acest capitol include şi dispoziţii referitoare la arborarea drapelelor altor state, în condiţii strict determinate. Astfel, interpretarea sistematică şi logică a art. 22 impune concluzia că Guvernul are competenţa de a adopta norme metodologice care să detalieze şi să organizeze executarea tuturor prevederilor din Capitolul I, inclusiv cele referitoare la arborarea drapelelor altor state.

În acest sens, art. 6 din H.G. nr. 1157/2001 nu adaugă la lege, ci reia şi detaliază dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 75/1994, precizând entităţile competente să stabilească locurile publice în care pot fi arborate drapelele altor state, cu respectarea condiţiilor legale. Această precizare nu modifică norma primară, ci o aplică în mod concret, în acord cu dispoziţiile art. 108 alin. (2) din Constituţie, care consacră rolul hotărârilor Guvernului în organizarea executării legilor.

Interpretarea teleologică susţinută de reclamant, potrivit căreia intenţia legiuitorului ar fi fost de a limita competenţa Guvernului exclusiv la arborarea drapelului României, nu se susţine în raport cu conţinutul normativ al Capitolului I din Legea nr. 75/1994, care include în mod expres reglementări privind arborarea drapelelor altor state. A exclude competenţa Guvernului de a reglementa aceste aspecte ar însemna a ignora conţinutul normativ al legii şi a limita în mod artificial aplicabilitatea art. 22.

De asemenea, principiul identităţii logice invocat de reclamant nu este încălcat, întrucât sintagma "arborarea drapelului României" din art. 22 trebuie interpretată în contextul întregului Capitol I, care include şi reglementări privind arborarea drapelelor altor state. Această interpretare este nu doar logică, ci şi conformă cu jurisprudenţa instanţelor naţionale, care au statuat constant că normele metodologice pot detalia şi explicita dispoziţiile legale primare, fără a le modifica sau completa.

În concluzie, dispoziţiile art. 6 şi dispoziţiile privind sancţiunile din art. 24 ambele aparţinând H.G. nr. 1157/2001 în limitele analizate sunt conforme cu prevederile art. 7 şi art. 22 din Legea nr. 75/1994, precum şi cu art. 108 din Constituţie, fiind adoptate de autoritatea competentă, în limitele competenţei conferite de lege, şi în scopul organizării executării acesteia. Criticile formulate în recurs nu evidenţiază o greşită aplicare a normelor de drept material, ci exprimă o interpretare restrictivă şi nefundamentată juridic a competenţei Guvernului.

Înalta Curte apreciază că hotărârea instanţei de fond a fost pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale incidente şi în conformitate cu jurisprudenţa naţională şi europeană, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Primarul Municipiului Odorheiu Secuiesc, Dl. A. împotriva sentinţei nr. 147/2023 pronunţate la 25 octombrie 2023 de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 23 ianuarie 2025.