Revision for contradictory judgments inadmissible where rulings issued in same procedural cycle

Şedinţa publică din data de 15 mai 2024

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale anularea în totalitate a actului administrativ emis de pârâtă, respectiv a Deciziei nr. 264/29.06.2020; reintegrarea în funcţia publică deţinută anterior; obligarea pârâtei la plata de daune materiale reprezentând diferenţa de salariu, plata contribuţiilor de asigurări sociale şi a impozitelor pentru diferenţa de salariu; dobânzi pentru sumele care i se cuveneau şi nu au fost încasate la timp, daune morale în cuantum de 10.000 euro.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2019 din 22 decembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale; a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Prim Ministrul României; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Guvernului României şi, pe cale de consecinţă, a respins cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale şi Prim-ministrul României; a anulat Decizia nr. 264/29.06.2020 emisă de Prim Ministrul României; a obligat pârâtul Prim-Ministrul României la reintegrarea reclamantului în funcţia publică deţinută anterior, de secretar general la Casa Naţională de Pensii Publice; a obligat pârâţii Prim-Ministrul României şi Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale la plata către reclamant a daunelor materiale reprezentând diferenţa de salariu dintre salariul aferent funcţiei de secretar general la Casa Naţională de Pensii Publice şi inspector guvernamental în cadrul Secretariatului General al Guvernului şi la plata contribuţiilor de asigurări sociale şi a impozitelor pentru diferenţa de salariu, precum şi la dobânda penalizatoare aferentă diferenţei de salariu, de la data naşterii dreptului până la data plăţii efective; a respins capătul de cerere privind obligarea pârâţilor la plata către reclamant a daunelor morale în cuantum de 10.000 euro.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei de mai sus au promovat recurs pârâţii Prim-ministrul României şi Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale.

4. Soluţia instanţei de recurs

Prin Decizia nr. 4745 din 24 octombrie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursurile formulate de pârâţii Prim-ministrul României şi Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale împotriva sentinţei civile nr. 2019 din data de 22 decembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

A casat în parte sentinţa atacată şi, rejudecând:

A respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Prim-ministrul României şi Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, ca nefondată.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei civile atacate.

II. Cererea de revizuire

Prin cererea înregistrată la data de 23 noiembrie 2023 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2023, A. a solicitat revizuirea Deciziei nr. 4745 din 24 octombrie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În susţinerea cererii de revizuire s-a arătat că în cadrul dosarului nr. x/2020 nu a fost invocată excepţia autorităţii de lucru judecat, iar cele două hotărâri pronunţate asupra aceluiaşi litigiu, respectiv senţinţa pronunţată de instanţă de fond şi decizia pronunţată în recurs, conţin dispoziţii potrivnice.

În continuare, recurentul a expus motivele pentru care a considerat că pretenţiile din cererea de chemare în judecată sunt întemeiate şi a susţinut că decizia instanţei de recurs este contrară Deciziei nr. 3389/2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sentinţei civile nr. 5569/05.10.2012 a Curţii de Apel Bucureşti şi Hotărârii nr. 7948/16.12.2021 a Tribunalului Bucureşti.

III. Apărările formulate în cauză

Intimatul Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.

IV. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cererea de revizuire formulată de revizuentul A., Înalta Curte o va respinge pentru următoarele considerente:

Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei; să existe triplă identitate de elemente: părţi, obiect şi cauză; hotărârile contradictorii să fi fost pronunţate nu în acelaşi proces, ci în procese diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, chiar dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a pronunţat cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

Prin raportare la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că cele două hotărâri pretins a fi contradictorii nu au fost pronunţate în cauze/dosare diferite, ci în aceeaşi cauză, în faze procesuale diferite ale aceluiaşi litigiu.

Astfel, Decizia nr. 4745 din 24 octombrie 2023 a cărei revizuire se solicită a fost pronunţată de Înalta Curte în soluţionarea recursurilor formulate în dosarul nr. x/2020, iar sentinţa civilă nr. 2019 din 22 decembrie 2021 a fost pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în soluţionarea fondului cauzei în cadrul aceluiaşi dosar.

Cea dintâi hotărâre pronunţată nu poate constitui un reper pentru analiza contrarietăţii cerută de cazul de revizuire ce constituie obiect al cercetării în prezenta cauză, pentru simplul fapt că hotărârea a cărei revizuire se solicită a fost pronunţată tocmai ca urmare a analizei legalităţii primei hotărări cu ocazia soluţionării căii de atac a recursului.

Aşadar, în cazul în care hotărârile supuse revizuirii sunt pronunţate în acelaşi dosar, aflat în diferite faze procesuale, rezultate în urma soluţionării unor căi de atac extraordinare, iar nu în dosare diferite, cererea de revizuire nu poate fi primită, problema existenţei unor hotărâri potrivnice punându-se numai atunci când hotărârile au fost pronunţate în dosare diferite.

Raţiunea reglementării revizuirii prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi; în atare situaţie executarea hotărârilor fiind imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar depăşirea acestei situaţii creată de existenţa hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorităţii lucrului judecat.

În raport de cele anterior evocate, se reţine că în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele textului legal invocat şi, prin urmare, Înalta Curte constată că hotărârile pretins potrivnice nu sunt contradictorii, întrucât, deşi au avut aceleaşi părţi, au fost pronunţate în acelaşi dosar, în acelaşi ciclu procesual, iar nu în dosare diferite.

Referitor la susţinerile revizuentului potrivit cărora Decizia nr. 4745 din 24 octombrie 2023 este contrară unor hotărâri pronunţate de instanţele naţionale, Înalta Curte aminteşte că scopul reglementării cazului de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu este acela de a uniformiza practica judiciară într-o anumită materie, ci de a înlătura situaţiile de încălcare a autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri anterioare.

Se constată că revizuentul nu pretinde o altă cauză juridică având acelaşi obiect şi aceleaşi părţi şi care să fi fost deja analizată prin hotărârile anterioare, ci invocă alte hotărâri judecătoreşti, pronunţate în litigii ce au purtat între alte părţi, invocând, practic, jurisprudenţa instanţelor în cauze similare.

Prin urmare, se constată că decizia a cărei anulare se cere prin cererea de revizuire nu încalcă autoritatea lucrului judecat, sub niciun aspect - negativ sau pozitiv - în raport cu hotărârile judecătoreşti invocate de revizuent ca fiind potrivnice celei ce face obiectul revizuirii, ci au fost pronunţate în dosare diferite, fiind, de fapt, invocate ca şi practică judiciară.

Faţă de aceste considerente, constatând că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale revizuirii, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 4745 din 24 octombrie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 15 mai 2024.