State ordered to pay litigation costs after emergency decree on pension health insurance contributions declared unconstitutional and restitution rendered damages moot

Şedinţa publică din data de 15 mai 2024

Deliberând asupra recursului de faţă, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi sub nr. x/2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa sectorială de Pensii a MAp. N a solicitat:

I) Repararea prejudiciului cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispoziţiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative din data de 17.12.2021, publicată în M. O. nr. 1202/18.12.2021, prin care s-a introdus în Codul fiscal o taxă nouă sub forma contribuţiilor sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie, respectiv:

1. Obligarea pârâţilor la despăgubiri constând în plata a unor sume egale cu sumele reţinute începând cu luna ianuarie 2022 din pensia sa, reţineri făcute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuţiei de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, în cuantum de 282 RON lunar, despăgubirile totale urmând a fi calculate începând cu prima reţinere din pensie (ianuarie 2022) şi până la acoperirea integrală a prejudiciului, indexate cu rata inflaţiei;

2. Obligarea pârâţilor la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale aferente sumelor reţinute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei reţineri şi până la acoperirea integrală a prejudiciului;

3. Obligarea pârâţilor la emiterea unui un act administrativ prin care să dispună încetarea reţinerilor din pensiile reclamanţilor a contribuţiilor sociale de sănătate de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, începând cu data pronunţării hotărârii;

4. Obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea prezentei cauze.

II) În temeiul art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004, sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a art. XXIV din O.U.G. nr. 130/2021privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative din data de 17.12.2021, publicată în M. O. nr. 1202/18.12.2021, respectiv neconstituţionalitatea acelor prevederi din O.U.G. nr. 130/2021 prin care s-au introdus contribuţiile sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii, pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie (art. XXIV pct. 11-14, 16-20), respectiv art. XXV din aceeaşi Ordonanţă, prevederile fiind neconstituţionale în raport de dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) şi (2), art. 56 alin. (2), art. 61 alin. (1), art. 115 alin. (4) şi (6), art. 124 alin. (3), art. 139 alin. (1), art. 147 alin. (4) din Constituţia României.

Înainte de primul termen de judecată, reclamantul a formulat precizări la acţiune, învederând instanţei că, în raport de împrejurarea că prin Decizia nr. 650/2022, CCR a admis excepţia neconstituţionalităţii disp.art. XXIV pct. 11 din O.U.G. nr. 130/2021, iar prin adoptarea O.U.G. nr. 4/2023 urmează a fi restituite sumele reţinute din veniturile realizate din pensii cu titlu de contribuţii sociale de sănătate, au rămas fără obiect pct. 1 şi 3 al acţiunii.

De asemenea, reclamantul a învederat Curţii că renunţă la petitul 2 şi că îşi menţine solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată (taxa judiciară de timbru).

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 143 din 4 iulie 2023, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a luat act de renunţarea reclamantului A. la capătul de cerere privind obligarea pârâţilor la plata de despăgubiri.

A respins celelalte capete de cerere, ca fiind rămase fără obiect.

A obligat pârâtul Guvernul României la plata către reclamant a sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru).

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Guvernul României, pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. (hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material).

În motivarea recursului, s-a arătat - în esenţă - că obiectul pretenţiilor deduse judecăţii fusese realizat prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuţii de asigurări sociale de sănătate.

Actul normativ adoptat de Guvernul României a fost publicat în Monitorul Oficial al României, partea I nr. 138 din 17.02.2023, anterior primului termen de judecată stabilit în cauză la data de 09.03.2023.

Recurentul-pârât a considerat că erau aplicabile, în speţă, dispoziţiile art. 454 din C. proc. civ. referitoare la exonerarea pârâtului de plata cheltuielilor de judecată, iar instanţa de fond în mod nelegal a admis cererea de obligare a Guvernului la suportarea taxei judiciare de timbru.

În concluzie a solicitat admiterea recursului şi casarea în parte a sentinţei civile nr. 143/04.07.2023 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, în sensul înlăturării din dispozitiv a obligării Guvernului României la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 350 RON.

4. Apărările intimatului

Intimatul-reclamant A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Intimatul-reclamant A. a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat restituirea sumelor reţinute conform O.U.G. nr. 130/2021, actualizate cu rata inflaţiei, precum şi plata dobânzii legale penalizatoare aferente acestor sume. Intimata-reclamantă a susţinut existenţa unei vătămări în drepturile şi interesele sale legitime prin modificările legislative operate prin O.U.G. nr. 130/2021, pusă în aplicare începând cu data de 01.01.2022, prin care s-a instituit plata obligatorie a contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate şi în cazul veniturilor din pensii, pentru partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON.

Înalta Curte reţine că prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 650/15.12.2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 1262/28.12.2022, a fost admisă admis excepţia de neconstituţionalitate a art. XXIV pct. 11 [cu referire la art. 153 alin. (1) lit. f)2) Codul fiscal], pct. 12 [cu referire la art. 154 alin. (1) lit. h) Codul fiscal sintagma "de până la suma de 4.000 RON lunar inclusiv"], pct. 13 [cu referire la art. 155 alin. (1) pct. a1) Codul fiscal], pct. 14 [cu referire la sintagma "venituri din pensii" din cuprinsul titlului secţiunii a 3-a capitolul III al titlului V "Contribuţii sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 16 [cu referire la art. 1573 Codul fiscal], pct. 17 [cu referire la sintagma "precum şi al veniturilor din pensii" din cuprinsul titlului secţiunii a 4-a capitolul III al titlului V "Contribuţii sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 18 [cu referire la art. 168 alin. (1) în privinţa trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2), alin. (5) în privinţa trimiterii la art. 1573 şi alin. (7)1 Codul fiscal] şi pct. 19 [cu referire la alin. (1) lit. a) în privinţa trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2) Codul fiscal] şi art. XXV alin. (1) lit. c) [cu referire la pct. 12, 13, 16, 18 în privinţa alin. (1) şi (5) ale art. 168 Codul fiscal şi pct. 19] din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, dispoziţiile mai sus menţionate fiind declarate neconstituţionale.

Prin O.U.G. nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuţii de asigurări sociale de sănătate a fost reglementată modalitatea de restituire a sumelor reţinute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv.

În acest context legislativ, prima instanţă a luat act de renunţarea reclamantului A. la capătul de cerere privind obligarea pârâţilor la plata de despăgubiri şi a respins celelalte capete de cerere, ca fiind rămase fără obiect, obligând pârâtul Guvernul României la plata către reclamant a sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru).

În recurs, pârâtul Guvernul României a criticat dispoziţia instanţei de fond prin care a fost obligat la plata către intimata-reclamantă a sumei de 350 RON, susţinând că sunt incidente dispoziţiile art. 454 din C. proc. civ.

Înalta Curte constată că instanţa de fond a interpretat şi aplicat în mod corect dispoziţiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., întrucât pârâtul Guvernul României se află în culpă pentru declanşarea litigiului.

Astfel, dacă recurentul-pârât şi-ar fi respectat obligaţia emiterii unei ordonanţe de urgenţă în concordanţă cu legea fundamentală, intimatul-pârât nu ar fi trebuit să suporte sarcinile pecuniare ale unui proces.

Întrucât O.U.G. nr. 4/2023 a fost emisă după sesizarea instanţei, iar renunţarea la judecată s-a făcut în condiţiile în care dispoziţiile din O.U.G. nr. 130/2021 criticate de reclamant au fost declarate neconstituţionale, în mod corect emitentul actului a fost obligat la plata către reclamant a sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru).

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente în cauză, motiv pentru care nu se impune casarea sentinţei recurate.

III. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtul Guvernul României.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-pârât Guvernul României împotriva sentinţei civile nr. 143 din 4 iulie 2023 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 15 mai 2024.